Decizia nr. 197/2013

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Nagy Andrei în Dosarul nr. 6.100/30/2011 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.474D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarele nr. 42-44D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Tanko Edita, Frimu Ana-Maria și Timar Judita Vilma în dosarele nr. 2.837/119/2011, nr. 2.841/119/2011 și nr. 2.843/119/2011 ale Tribunalului Covasna - Secția civilă, precum și în Dosarul nr. 79D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Aurelia-Gabriela Alexe în Dosarul nr. 7.656/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la Dosarul nr. 44D/2013, autorul excepției a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 42-44D/2013 și nr. 79D/2013 la Dosarul nr. 1.474D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2.075 din 19 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.100/30/2011, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Nagy Andrei într-un recurs împotriva sentinței pronunțate într-o cauză ce are ca obiect "asigurări sociale".

Prin încheierile din 20 decembrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 2.837/119/2011, nr. 2.841/119/2011 și nr. 2.843/119/2011, Tribunalul Covasna - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Tanko Edita, Frimu Ana-Maria și Timar Judita Vilma în cauze ce au ca obiect contestații împotriva deciziilor de revizuire a pensiei.

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.656/105/2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Aurelia-Gabriela Alexe într-o cauză ce are ca obiect recursul declarat împotriva unei sentințe civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că legiuitorul delegat a intervenit în procesul de realizare a justiției, dat fiind faptul că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 119/2010 , nu pot fi executate din cauza intervenției actului normativ criticat, care dispune revizuirea tuturor pensiilor de serviciu. Ca atare,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a lipsit de efecte executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ceea ce echivalează și cu încălcarea principiului constituțional al liberului acces la justiție.

Totodată, consideră că este încălcat și principiul egalității de arme, astfel cum este definit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauzele Ankerl contra Elveței, Niderost-Huber contra Elveției, respectiv Gorraiz Lizarraga și alții contra Spaniei).

Autorii mai arată că prevederile actului normativ criticat sunt retroactive și contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât afectează drepturi câștigate în temeiul legislației anterioare.

De asemenea, apreciază că diminuarea cuantumului pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, astfel cum au fost stabilite inițial în baza legislației speciale, îi afectează acestuia dreptul de proprietate și îi impune o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului.

Autorii susțin că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

contravine și dispozițiilor art. 53 din Constituție, deoarece recalcularea pensiilor speciale este o măsură cu caracter definitiv, și nu temporar, iar în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, de esența constituționalității măsurii de restrângere a exercițiului unui drept sau al unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acesteia.

Totodată, apreciază că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, precum și că drepturile patrimoniale obținute pe cale judecătorească au fost afectate prin adoptarea acestei ordonanțe de urgență.

Autorii mai susțin că aplicarea din oficiu, iar nu la cerere, a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 69/2011 , pe baza căreia s-a emis o nouă decizie identică celei anulate de instanță, încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție. Accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil rămân iluzorii dacă, după obținerea unei hotărâri judecătorești irevocabile, Guvernul, parte în proces, adoptă o normă prin care înlătură sau restrânge efectele hotărârilor judecătorești, fapt ce încalcă în același timp și securitatea raporturilor juridice.

Mai arată că dispozițiile criticate sunt nefondate și discriminatorii, deoarece pensiile vizate de dispozițiile

art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 , care nu se bazau pe contribuții sau se bazau pe o contribuție mai redusă decât a celorlalte categorii, s-au recalculat ori s-au revizuit după reguli mai avantajoase și, în consecință, majoritatea acestora s-au mărit, prin raportare la restul pensiilor speciale. Pe de altă parte, restrângerea dreptului de proprietate apare discriminatorie, deoarece regulile de recalculare au fost diferite pentru diferitele categorii profesionale, deși pentru toate aceste categorii ar fi trebuit să se aplice aceleași reguli.

Autorii susțin că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

este neconstituțională în întregul ei, deoarece introduce reglementări noi, altele decât cele prevăzute de

Legea nr. 119/2010 , într-o materie care se referă în mod clar la un drept fundamental.

De asemenea, autorii arată că textul criticat încalcă autoritatea de lucru judecat și reprezintă o imixtiune inadmisibilă a Guvernului în activitatea autorității judecătorești, prin înlăturarea efectelor unei hotărâri judecătorești.

Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cea a Curții Constituționale.

Tribunalul Covasna - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în care sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

deciziile nr. 871/2010 , nr. 1.270/2011, nr. 1.284/2011, nr. 1.359/2011, nr. 1.380/2011, nr. 214/2012, nr. 215/2012, nr. 533/2012 și nr. 687/2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4) referitor la statul român, art. 11 alin. (2) potrivit căruia "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", art. 14 referitor la capitala României, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 20 alin. (1) și (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (3) referitor la accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) potrivit căruia "cetățenii au dreptul la pensie", art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 alin. (4) și (6) referitor la delegarea legislativă și art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană.

De asemenea, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind judecarea cauzelor în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la respectarea bunurilor persoanei fizice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea legală criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, este, de exemplu,

Decizia nr. 17 din 22 ianuarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 19 februarie 2013, prin care Curtea a statuat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

este constituțională, pentru considerentele acolo reținute.

Cu acel prilej, în ceea ce privește motivele de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a constatat că actul normativ criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6), întrucât, avându-se în vedere iminența încălcării dreptului la pensie în lipsa unor măsuri adecvate, adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor.

Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, vizând încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (4) din Constituție, Curtea a constatat că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu fac trimitere și nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătorești amintite. Acestea își păstrează valabilitatea cât privește aplicarea

Legii nr. 119/2010 , așa cum a fost reglementată de

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Deși au vizat, în esență, același obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivității,

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate și succesive.

Prin urmare, Curtea a constatat că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 .

De asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută susținerea privind încălcarea principiului egalității de arme, element component al noțiunii de proces echitabil, astfel cum este definit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul că emiterea ordonanței de urgență criticate nu constituie o ingerință a Guvernului în administrarea justiției, în scopul influențării soluțiilor pronunțate în cazul unor litigii.

În același timp, Curtea a constatat că nu pot fi reținute nici susținerile privind încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1), precum și a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin raportare la

art. 11 din Constituție. Relevantă, în acest sens, este și Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 53 din Constituție, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziții constituționale este lipsită de relevanță, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și decizia de inadmisibilitate pronunțată la 7 februarie 2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul

Legii nr. 119/2010 , este conformă cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât considerentele cuprinse în decizia menționată, cât și soluția pronunțată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 14 din Constituție, Curtea constată că acestea, prin obiectul lor, nu au relevanță în cauza de față, astfel încât nu pot fi reținute.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nagy Andrei în Dosarul nr. 6.100/30/2011 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, de Tanko Edita, Frimu Ana-Maria și Timar Judita Vilma în dosarele nr. 2.837/119/2011, nr. 2.841/119/2011 și nr. 2.843/119/2011 ale Tribunalului Covasna - Secția civilă și de Aurelia-Gabriela Alexe în Dosarul nr. 7.656/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Covasna - Secția civilă și Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2013.