Decizia nr. 121/2013

Articolul 18

În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.»"

Dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, la care fac trimitere dispozițiile de lege criticate, au următoarea redactare: "De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi ale Constituției: art. 1 alin. (3) și (5) care consacră demnitatea omului și libera dezvoltare a personalității umane ca valori supreme ale statului român și prevăd obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetățeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea față de dispozițiile contrare din legile interne a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. De asemenea, sunt invocate dispozițiile Pactului internațional privind drepturile civile și politice, ale Declarației Universale a Drepturilor Omului și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

Legii nr. 283/2011 .

Astfel, cu prilejul exercitării controlului de constituționalitate a priori asupra acestei legi, înainte de promulgarea acesteia, Curtea, prin

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, a analizat critica referitoare la pretinsul caracter discriminatoriu al textului de lege criticat și a reținut că acordarea diferitelor beneficii prevăzute de

Legea nr. 341/2004

se face în funcție de titlul deținut potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din lege, titlu care are în vedere sacrificiul ori contribuția persoanelor implicate în acest eveniment, făcându-se următoarea clasificare:

"a) Erou Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;

b) Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989:

1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;

2. Luptător Reținut - atribuit celor care au fost reținuți de forțele de represiune ca urmare a participării la acțiunile pentru victoria Revoluției;

3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;

c) Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică."

În lumina acestor prevederi de lege, Curtea a reținut că fiecare titlu acordat are în vedere un nivel de implicare și contribuție diferit, precum și consecințe diferite suportate de participanții la Revoluția Română din 1989. Astfel, persoanele care se încadrează în una dintre aceste categorii ale legii se află într-o situație obiectiv diferită față de persoanele având un alt titlu potrivit

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 .

Persoanele vizate de textul de lege criticat reprezintă doar una dintre categoriile de persoane enumerate de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 , respectiv cele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluției Române din Decembrie 1989, precum și copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor.

Or, a constatat Curtea, "aceste categorii de persoane se află într-o situație obiectiv diferită față de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale

Legii nr. 341/2004 , astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor".

Tot prin

Decizia nr. 1.576/2011 , Curtea a analizat critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 53 și art. 1 alin. (3) din Constituție, reținând că "demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Altfel spus, fiecare individ este ținut să recunoască și să respecte în oricare altă ființă umană atributele și valorile care îl caracterizează ca om. Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice, în acest sens, în art. 3, tratamentele degradante ori inumane, precum și tortura. O prevedere asemănătoare are și art. 22 din Constituția României.

Din această perspectivă, se poate vorbi chiar de existența unei obligații de intervenție a statului în sensul asigurării unor resurse materiale necesare vieții, în măsura în care lipsa acestora ar fi de natură să reducă traiul acestora la un nivel ce nu poate fi considerat propriu vreunei ființe umane.

Cu toate acestea, Curtea apreciază că demnitatea umană, așa cum este aceasta consacrată de Constituție, nu este și nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferențial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuțiile, calitățile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinsecă a ființei umane, având aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi.

De aceea, recunoștința ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societății, nu trebuie raportate la conținutul art. 1 alin. (3) din Constituție, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăși obligația morală a întregii societăți de a-și manifesta gratitudinea față de aceste persoane.

În concluzie, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989."

Prin urmare, Curtea a reținut că drepturile afectate de textul de lege supus analizei de constituționalitate nu sunt drepturi fundamentale, astfel că prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința acestora.

În ceea ce privește critica referitoare la inexistența unei expuneri de motive a legii, Curtea constată că acest act normativ a fost emis pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , temeiul emiterii acestei legi reprezentându-l înseși prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

În situația avută în vedere, motivarea de către autorități a adoptării unei noi reglementări trebuie căutată în expunerea de motive a ordonanței de urgență în care trebuie cuprinse temeiurile ce au determinat emiterea acestui act normativ și evidențiată situația extraordinară care a impus intervenția urgentă a legiuitorului delegat. În acest sens,

art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prevede că "(1) Proiectele de acte normative trebuie însoțite de următoarele documente de motivare: [...]

b) note de fundamentare - în cazul ordonanțelor și al hotărârilor Guvernului; ordonanțele care trebuie supuse aprobării Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum și ordonanțele de urgență se transmit Parlamentului însoțite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora."

Curtea reține că, prin

Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, a arătat că "ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern." Pe cale de consecință, expunerea de motive a ordonanței de urgență se va transforma, practic, în nota de fundamentare a legii.

În sfârșit, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului securității raporturilor juridice, a caracterului previzibil și predictibil al normei juridice, Curtea reține că aceste cerințe ale legiferării nu trebuie interpretate ca un obstacol pentru legiuitor de a modifica legislația existentă în funcție de condițiile obiective pe care le impun factorii sociali ori economici, cu atât mai mult cu cât nu sunt puse în discuție drepturi fundamentale, așa cum este cazul în speță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2 din

Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu referire la art. II

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , excepție ridicată de Tudor Mihalache, Marian Chivu Popescu, Vasile Datcu, Viorel Ciobotaru, Dumitru Vizuroiu, Costel Podaru, Ionel Struță și Ștefan Octavian Terenti în dosarele nr. 4.322/113/2012, 4.321/113/2012, 4.331/113/2012, 4.332/113/2012, 4.333/113/2012, 4.320/113/2012, 4.319/113/2012 și 4.318/113/2012 ale Tribunalului Brăila - Secția I civilă și de Tudor Oprescu în Dosarul nr. 1.709/104/2012 al Tribunalului Olt - Secția I civilă - Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2013.