Decizia nr. 267/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea, în ședința publică din 9 mai 2013, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. b), q) și s) și ale

art. 27 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) din Legea nr. 550/2004

privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, precum și ale

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Diana Larisa Iftodi în Dosarul nr. 22.074/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.572D/2012 al Curții Constituționale.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 mai 2013, în prezența mandatarului autoarei excepției, domnul Nicolae-George Epurescu, și a reprezentantului Ministerului Public. Întrucât reprezentantul autoarei excepției, neavând studii juridice, nu a putut pune concluzii orale în fața completului de judecată, Curtea, la solicitarea acestuia și ținând seama de prevederile art. 14 și ale

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , precum și ale art. 156 alin. (2) din Codul de procedură civilă din anul 1865, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 21 mai 2013, în scopul depunerii de concluzii scrise, împrejurare reținută în cuprinsul încheierii din 9 mai 2013. Totodată, în aceeași încheiere au fost consemnate și concluziile reprezentantului Ministerului Public cu privire la excepția de neconstituționalitate. La data de 20 mai 2013, autoarea excepției a depus la registratura Curții Constituționale concluzii scrise, prin care solicită și argumentează admiterea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 22.074/299/2012, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. b), q) și s) și ale

art. 27 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) din Legea nr. 550/2004

privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, precum și ale

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, excepție ridicată de Diana Larisa Iftodi într-o cauză privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că Jandarmeria reprezintă instituția specializată a statului cu atribuții în domeniul apărării ordinii și liniștii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Deși atribuțiile sale legale le depășesc pe cele ale Poliției, care, pentru respectarea "acquisului european", a fost demilitarizată, totuși această instituție se caracterizează prin structură rigidă, militară și nedemocratică. Prin urmare, în exercitarea atribuțiilor legale, această structură, menită să aplice măsuri de îngrădire a unor drepturi și libertăți, adică tocmai excepții ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este abilitată a aplica prevederile legii în privința cetățenilor ce participă la adunări publice, așadar, cetățeni aflați în cea mai liberă formă de exercitare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, susține autoarea excepției, "o instituție militarizată nu distinge dincolo de litera legii, îngrădind tocmai spiritul din care s-a născut acea reglementare. O structură militarizată care se ghidează după ordine și care trebuie să reacționeze rapid nu poate sesiza limita între ordine și încălcarea ordinii publice. Demilitarizarea poliției s-a făcut tocmai datorită abuzurilor structurilor militare generate de structura rigidă, nedemocratică a unei instituții militarizate, structuri care nu corespund unei societăți democratice, ci numai unor cazuri excepționale, când o structură militarizată poate sprijini Poliția, care nu face față unei situații extreme de tulburare a ordinii publice."

În concluzie, se arată că prevederile legale criticate se suprapun altora care reglementează atribuții ale mai multor instituții ale statului în același domeniu al ordinii și liniștii publice și al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, și au efectul anulării, practic, a demilitarizării poliției, cu încălcarea "acquis-ului european" și a art. 1 alin. (3) din Constituție.

Judecătoria Sectorului 1 București nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate nu pot fi considerate neconstituționale.

Aceasta deoarece, pe de o parte, libertatea întrunirilor nu este un drept absolut, exercitarea sa putând fi supusă unor condiții/restrângeri prevăzute de lege pentru asigurarea securității naționale, siguranței publice, apărării ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății ori a moralei sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora, sens în care reglementează, de altfel, și art. 11 alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, și Curtea Constituțională a reținut, prin jurisprudența sa, de pildă

Decizia nr. 1.330 din 4 decembrie 2008 , că prin posibilitatea unor autorități militarizate de a constata contravențiile săvârșite de civili nu este afectat în niciun fel art. 1 alin. (3) din Constituție.

Pe de altă parte, Avocatul Poporului menționează că eventualele modificări ale prevederilor legale criticate excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, prin raportare la dispozițiile sau principiile Constituției, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. b), q) și s) și ale

art. 27 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) din Legea nr. 550/2004

privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.175 din 13 decembrie 2004, precum și dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011.

Textele criticate din

Legea nr. 550/2004

au următorul conținut:

- Art. 19 alin. (1) lit. b), q) și s): "(1) Jandarmeria Română, prin structurile sale specializate, are următoarele atribuții: (...)

b) execută misiuni de asigurare a ordinii publice cu ocazia mitingurilor, marșurilor, demonstrațiilor, procesiunilor, acțiunilor de pichetare, acțiunilor promoționale, comerciale, manifestărilor cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, precum și a altor asemenea activități care se desfășoară în spațiul public și care implică aglomerări de persoane; (...)

q) constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale, potrivit legii; (...)

s) desfășoară activități de cercetare și documentare în vederea constituirii bazei de date de interes operativ, necesară executării misiunilor specifice, cu persoanele cunoscute cu antecedente în comiterea de acte de dezordine cu prilejul unor manifestări publice, cu cele cunoscute ca aparținând unor grupuri cu comportament huliganic, precum și cu alte informații de interes operativ necesare executării misiunilor.";

- Art. 27 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c): "(2) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, personalul prevăzut la alin. (1) are următoarele drepturi și obligații: (...)

b) să legitimeze orice persoană când există indicii temeinice că a săvârșit, săvârșește sau se pregătește să săvârșească o faptă ce constituie infracțiune ori contravenție, precum și persoanele care solicită intrarea într-un perimetru legal restricționat; (...)

(3) În exercitarea atribuțiilor, personalul militar al Jandarmeriei Române are dreptul să efectueze control corporal preventiv asupra persoanei și bagajului acesteia, în următoarele situații: (...)

c) persoana participă la manifestări publice sau în alte locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori substanțe periculoase."

Dispozițiile

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991

au următorul cuprins:

"(1) Contravențiile se constată de către primar, împuterniciții acestuia, de către ofițerii sau agenții de poliție ori de către ofițerii, maiștrii militari și subofițerii din jandarmerie, precum și, pentru faptele constatate în zona specifică de competență, de către polițiștii de frontieră."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin normelor art. 1 alin. (3) din Constituție, care consacră valorile supreme ale statului român, dar și prevederilor art. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 83/13 din 30 martie 2010, care afirmă valorile pe care Uniunea se întemeiază, pe care le promovează și le garantează cetățenilor săi. În același sens este invocat și Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

În esență, autoarea excepției consideră că prin modul de organizare și funcționare pe principii militare a Jandarmeriei Române, reglementat de

Legea nr. 550/2004 , respectiv rolul său de a asigura ordinea publică cu ocazia desfășurării unor activități care au loc în spațiul public și care implică aglomerări de persoane - mitinguri, marșuri, demonstrații, procesiuni etc. - precum și competența acesteia de a constata săvârșirea contravențiilor, de a aplica sancțiuni contravenționale, potrivit legii, de a legitima sau efectua controlul corporal preventiv asupra persoanelor și bagajelor acestora, în condițiile legii, contravin principiului statului de drept și valorilor supreme ale statului de drept consacrate de art. 1 alin. (3) din Constituția României, dar și de prevederile art. 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și de Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Pentru aceste motive, autoarea excepției susține admiterea excepției de neconstituționalitate și astfel, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, solicită Curții Constituționale "să aducă instituția Jandarmeriei în matca ei constituțională, prin limitarea la maximum a interacțiunilor jandarmilor cu populația civilă, pașnică, neînarmată, și limitarea atribuțiilor Jandarmeriei la acțiuni de susținere a Poliției civile în cazurile de tulburări extreme în care Poliția este depășită, la paza instituțiilor, la intervenții în cazuri de catastrofă și război".

Față de aceste critici, Curtea observă că, potrivit

art. 1 din Legea nr. 550/2004 , Jandarmeria Română are atribuții cu privire la apărarea ordinii și liniștii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a proprietății publice și private, la prevenirea și descoperirea infracțiunilor și a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum și la protecția instituțiilor fundamentale ale statului și combaterea actelor de terorism și contribuie, prin rolul său, la garantarea suveranității, independenței, autorității, unității și securității statului, democrației constituționale pe întregul teritoriu național, atât în timp de pace, cât și în situații de criză.

Așadar, Curtea constată că rațiunea înființării Jandarmeriei Române, ca instituție specializată a statului, corespunde, prin rolul atribuit de lege, cu obligațiile pozitive pe care statul le are pentru asigurarea și respectarea valorilor și principiilor enumerate în cuprinsul art. 1 alin. (3) din Constituția României: statul de drept, democratic și social, demnitatea umană, drepturile și libertățile cetățenilor. Atribuțiile legale ale Jandarmeriei Române au ca finalitate generală asigurarea ordinii și liniștii publice, fără ca prin aceasta să se înțeleagă oprimarea exercitării drepturilor și libertăților individuale, ci protejarea unui interes general superior, public, constând în apărarea valorilor supreme ale societății: ordinea publică, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, proprietatea publică și privată, statul de drept și democratic, în general.

Autoarea excepției este nemulțumită, în realitate, de atribuțiile pe care Jandarmeria Română le are în cadrul acțiunilor de stradă, respectiv în privința manifestațiilor, mitingurilor, apreciind că prin exercitarea acestor atribuții - abuzive, în opinia sa - este afectat însuși fundamentul democrației, și anume libertatea de exprimare, manifestată în cadrul acestor întruniri publice.

Curtea reamintește că, potrivit art. 39 din Constituție, "mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot desfășura numai în mod pașnic, fără niciun fel de arme", iar art. 30 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală consacră inviolabilitatea libertății de exprimare prin orice mijloace de comunicare în public, însă aceasta nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. De asemenea, prevederile constituționale ale art. 53 permit, în condiții expres menționate, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți pentru apărarea ordinii, sănătății ori a moralei publice sau a drepturilor și libertăților cetățenilor. Normele constituționale invocate fundamentează ideea potrivit căreia într-un stat de drept și democratic libertatea de exprimare este garantată și se bucură de inviolabilitate, însă nu poate fi exercitată în mod absolut, limita fiind trasată de apărarea unor valori, drepturi și interese generale, ce definesc societatea și statul de drept. Pentru asemenea cazuri, când integritatea acestor valori este amenințată, statul este dator ca, prin forța sa coercitivă caracteristică, materializată sub diverse forme și pusă în aplicare prin diferite mijloace, să intervină pentru a reda societății condițiile normale de desfășurare a existenței. Jandarmeria Română reprezintă instituția specializată a statului care are rol atât de prevenire a producerii unor astfel de dezechilibre în contextul unor întruniri publice, cât și de intervenție activă în cazul în care au loc variate evenimente ce afectează drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, ordinea și liniștea publică, proprietatea publică sau privată etc.

Legea nr. 550/2004

reglementează, desigur, limitele și mijloacele prin care această structură specializată, cu statut militar, își exercită atribuțiile. Eventualele abuzuri, pe care autoarea excepției le acuză în cuprinsul motivării, nu pot reprezenta un aspect ce vizează constituționalitatea textelor de lege criticate, ci constituie aspecte de fapt, ce aparțin competenței altor organe sau autorități ale statului, fiind, în final, rolul justiției de a stabili adevărul și de a aplica sancțiunile corespunzătoare. Cât despre solicitarea autoarei excepției de a limita atribuțiile Jandarmeriei Române ce implică interacțiunea cu populația civilă, Curtea reține că soluționarea acesteia excedează competenței sale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Diana Larisa Iftodi în Dosarul nr. 22.074/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. b), q) și s) și ale

art. 27 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) din Legea nr. 550/2004

privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, precum și ale

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2013.