Decizia nr. 296/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela-Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 969 și art. 1073 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Florica Mândruț în Dosarul nr. 23.271/325/2012 al Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 175D/2013.

La apelul nominal răspunde partea Iveco Capital Leasing IFN - S.A. din București, prin avocat, cu delegație depusă la dosar, lipsind autoarea excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 1.309 din 2 decembrie 2008 , nr. 311 din 3 martie 2009 și nr. 1.125 din 23 septembrie 2010.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 140/R/LP din 21 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 23.271/325/2012, Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969 și art. 1073 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Florica Mândruț într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile de lege criticate asimilează legii contractele civile, sub aspectul efectelor pe care acestea le produc între părți. Astfel, prevederile art. 969 și 1073 din Codul civil din 1864 sunt neconstituționale, întrucât permit ca persoanele private să încheie convenții cu putere de lege, voința legiuitorului putând fi înfrântă prin simplul acord de voință al părților contractante. Totodată, textele de lege criticate contravin principiului consensualismului și al libertății contractuale, deoarece constrâng participanții din cadrul unor raporturi juridice civile să își asume obligații la care nu au consimțit în mod liber.

Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate consacră un principiu fundamental al dreptului privat, conferind putere de lege acordului de voință al părților, ceea ce nu poate fi considerat în contradicție cu principiul legalității, din moment ce chiar legiuitorul a emis aceste norme.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, arătând, în esență, că soluționarea excepției de neconstituționalitate a unei dispoziții legale abrogate interesează din perspectiva aplicării în timp a legii, a efectelor pe care le produce asupra raporturilor juridice născute sub imperiul acesteia. În ceea ce privește motivarea excepției de neconstituționalitate, apreciază că prevederile art. 969 din Codul civil din 1864 consacră principiul forței obligatorii a actelor juridice, exprimat și prin adagiul pacta sunt servanda, ca fiind acea regulă de drept potrivit căreia actul juridic legal încheiat se impune autorilor acestuia întocmai ca și legea, fundamentul forței obligatorii fiind reprezentat, pe de o parte, de necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile, iar, pe de altă parte, de imperativul moral al respectării cuvântului dat. Se mai arată că art. 969 din Codul civil din 1864 are drept scop garantarea exercitării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor generate de încheierea actelor juridice într-un climat de stabilitate și siguranță a raporturilor contractuale, fiind în deplină conformitate cu principiile statuate de Constituție. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1073 din Codul civil din 1864, se arată că acest text de lege stabilește regula de principiu privind efectul general al obligațiilor, și anume de a da creditorului dreptul de a urmări și de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Așadar, textul de lege criticat creează condițiile indispensabile valorificării dreptului de proprietate privată, dând expresie principiului garantării acestuia.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că art. 969 din Codul civil din 1864 consacră două principii importante ale dreptului civil, și anume principiul forței obligatorii a convențiilor civile - pacta sunt servanda - și principiul libertății contractuale. Pe de altă parte, art. 1073 din Codul civil din 1864 stabilește regula de principiu privind efectul general al obligațiilor, și anume dreptul creditorului de a urmări și a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. În consecință, finalitatea acestui text de lege presupune tocmai realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui contract încheiat între părți. Instituirea unor reguli aplicabile încheierii contractelor nu este de natură a aduce atingere principiilor constituționale, întrucât acestea se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei juridice în mod egal. Mai mult, normele criticate nu îngrădesc exercițiul dreptului la apărare al persoanelor care se adresează justiției. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată și a libertății economice, se arată că normele criticate nu conțin dispoziții contrare dreptului de proprietate privată, ale cărui conținut și limite se stabilesc prin lege. De asemenea, textele de lege supuse controlului de constituționalitate nu pun în discuție libertatea economică, care presupune exercitarea liberei inițiative și accesul persoanei la o activitate economică "în condițiile legii", precum și posibilitatea oricărei persoane de a iniția și întreprinde o activitate cu scop lucrativ.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 969 și art. 1073 din Codul civil din 1864.

Curtea constată că aceste prevederi legale au fost preluate integral în art. 1.270 - Forța obligatorie, respectiv art. 1.516 - Drepturile creditorului, cuprinse în secțiunea a 6-a a capitolului I - Contractul, titlul II - Izvoarele obligațiilor, respectiv secțiunea a 3a a capitolului II - Executarea silită a obligațiilor, titlul V - Executarea obligațiilor din cartea a V-a - Despre obligații din

Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

Curtea Constituțională urmează să se pronunțe însă asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecății instanței de fond, potrivit principiului tempus regit actum. Așa cum a statuat Curtea în

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor ulterioare sesizării, chiar dacă ar conține prevederi asemănătoare, ar echivala cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de către autorul excepției, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

Mai mult, potrivit art. 102 alin. (1) din capitolul VII secțiunea 1 intitulată "Dispoziții tranzitorii și de punere în aplicare a cărții a V-a «Despre obligații» a Codului civil" din

Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil: "(1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.", astfel încât prevederile legale criticate își produc în continuare efectele față de autoarea excepției de neconstituționalitate.

Dispozițiile legale criticate, și anume art. 969 și art. 1073 din Codul civil din 1864, au următorul cuprins:

- Art. 969: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.";

- Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul, la dezdăunare."

În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, și art. 45 - Libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare, între alte dispoziții constituționale, și la cele cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) potrivit cărora proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 45 privind libertatea economică.

Astfel, prin

Decizia nr. 313 din 29 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea, invocând jurisprudența sa anterioară, a respins excepția de neconstituționalitate, statuând că art. 969 din vechiul Cod civil consacră principiul forței obligatorii a convențiilor civile "pacta sunt servanda", iar art. 1073 stabilește regula de principiu privind efectul general al obligațiilor, și anume dreptul creditorului de a urmări și a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare.

Totodată, Curtea a reținut că finalitatea textului art. 1073 din Codul civil din 1864 constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului, prin determinarea debitorului de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui contract încheiat între aceștia, sub sancțiunea suportării unor despăgubiri. Încheierea unui contract fiind guvernată de principiul libertății contractuale, părțile pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florica Mândruț în Dosarul nr. 23.271/325/2012 al Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 969 și art. 1073 din Codul civil din 1864 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.