Decizia nr. 254/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2008

privind completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2008

pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuințelor și terenului aferent acestora, aflate în domeniul public și privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", excepție ridicată de Isai Nistor Faur în Dosarul nr. 17.544/55/2010 al Tribunalului Arad - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 162D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și arătând că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 17.544/55/2010, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2008

privind completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2008

pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pentru închirierea locuințelor și terenului aferent acestora, aflate în domeniul public și privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", excepție ridicată de Isai Nistor Faur într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de scutire de plată taxelor judiciare de timbru, formulată potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale și pe cele de drept european invocate, prin limitarea cuantumului ajutorului public judiciar în materie civilă la o sumă maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.

Tribunalul Arad - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate, statul fiind îndreptățit ca, în schimbul serviciilor oferite justițiabililor, să reglementeze taxe ce constituie aport la bugetul Ministerului Justiției. Se arată, totodată, că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

nu sunt de natură a încălca dispozițiile constituționale ale art. 21, ci, dimpotrivă, facilitează accesul liber la justiție persoanelor cu venituri mici, care pot beneficia conform prevederilor acestui act normativ de reduceri, scutiri sau eșalonări ale plății taxelor judiciare de timbru stabilite de instanțe.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se susține că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

nu restrâng accesul la justiție, ci, dimpotrivă, oferă posibilitatea părților interesate de a se adresa instanțelor pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. Se susține, de asemenea, că stabilirea unor limite și condiții referitoare la acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă are ca scop asigurarea resurselor financiare necesare acordării acestui ajutor și distribuirea lor echitabilă la nivelul categoriilor sociale aflate în situația de a fi astfel susținute de către stat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2008

privind completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2008

pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe mý care se aplică pentru închirierea locuințelor și terenului aferent acestora, aflate în domeniul public și privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 23 aprilie 2008. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea constată, însă, că autorul excepției critică, în realitate, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, mai precis art. 7 al acesteia, care are următorul cuprins: "Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), nu poate depăși, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare."

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, precum și dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, prin

Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, prin care a reținut că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la justiție sau exercitarea dreptului la un proces echitabil.

Curtea a reținut, în acest sens, că stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanța de urgență criticată, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție.

De asemenea, Curtea a observat că nu poate fi primită critica raportată la prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 24 mai 2006, pronunțată în Cauza Weissman și alții împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Cauza S.C. Apron Dynamics - S.R.L. Baia Mare împotriva României, paragraful 42), stabilirea unor restricționări financiare, respectiv impunerea taxelor judiciare de timbru, este considerată o limită acceptabilă a dreptului de acces la instanță.

Totodată, Curtea a constatat că, urmărind un scop legitim, identificat generic cu buna administrare a resurselor justiției, prevederile legale criticate constituie o garanție a accesului efectiv la justiție, de natură să asigure un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit și să păstreze un echilibru just între interesul statului în a recupera cheltuielile de judecată și interesul reclamantului ca o instanță să îi examineze cererea.

De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că cele de mai sus își mențin valabilitatea, mutatis mutandis, și în privința actualei redactări a textului, care limitează ajutorul public judiciar acordat, separat sau cumulat, în cursul unei perioade de un an, la suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Isai Nistor Faur în Dosarul nr. 17.544/55/2010 al Tribunalului Arad - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2013.