Decizia nr. 321/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 193/2000 6 noiembrie 2000 (prevederi anume) privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 din Legea nr. 193/2000
privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. în Dosarul nr. 36.231/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 28D/2013.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocatul Mihai Kehaiyan, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece consumatorul, personal, poate constata caracterul abuziv al unor clauze din contract, ajungându-se, astfel, la o încălcare a drepturilor și obligațiilor asumate prin contract.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Consideră că măsura dispusă de textul de lege criticat apare ca o sancțiune aplicabilă profesioniștilor care profită de consumatorii aflați într-o situație inferioară. În susținerea concluziilor, invocă considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 11 din 17 ianuarie 2013 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Sentința civilă din 26 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 36.231/300/2011, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 din Legea nr. 193/2000
privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect "anulare act clauze abuzive, pretenții".
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că dispozițiile criticate conferă doar consumatorului, deci unei singure părți a contractului sinalagmatic, posibilitatea constatării caracterului abuziv al contractului. Astfel, ca urmare a acestei dispoziții legale, banca, deși figurează ca parte în convenția de credit, nu va putea modifica sub niciun aspect clauzele contractuale, mai mult decât atât va trebui să le accepte pe cele impuse de consumator, fără a avea posibilitatea rezilierii contractului.
De asemenea, un alt aspect care determină neconstituționalitatea textului este reprezentat de limita intereselor consumatorului, textul de lege permițând consumatorului să stabilească când interesele sale sunt încălcate. Apreciază că, dacă o clauză contractuală afectează interesul consumatorului, aceasta nu trebuie eliminată din contract, ci ar trebui modificată în așa fel încât să nu afecteze interesele consumatorului, rămânând în competența judecătorului să aprecieze limita intereselor consumatorului.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că textul de lege criticat nu îngrădește în niciun mod libertatea contractuală, întrucât situația ipoteză care a determinat incidența prevederilor
art. 6 din Legea nr. 193/2000
este aceea a inserării de către o parte contractantă a unei clauze, definită ca fiind abuzivă potrivit acestui act normativ. Acest text de lege consacră efectele specifice de sancționare a unei clauze abuzive cuprinse în cadrul unei convenții, nefiind în niciun fel îngrădită sau limitată libertatea contractuală, fiind pe deplin legal și constituțional ca acestea să se producă în limitele cadrului determinat de textul de lege menționat anterior. Astfel, modificarea acordului de voință inițial se realizează ca urmare a nerespectării de către o parte contractantă a dispozițiilor legale referitoare la interdicția de a insera clauze abuzive, consumatorul fiind acela care, în acord cu interesele sale, își poate manifesta acordul după eliminarea clauzelor abuzive. Susținerea potrivit căreia eliminarea respectivei clauze înlătură libertatea contractuală nu poate fi acceptată în contextul în care intervenția în raportul inițial contractual a fost realizată pentru a sancționa conduita abuzivă a unei părți contractante (alta decât consumatorul), aceasta având obligația de a suporta consecințele prevăzute de lege ca urmare a conduitei sale ilicite de utilizare a clauzelor abuzive în contractul realizat de aceasta.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 6 din Legea nr. 193/2000
sunt constituționale. Prevederile supuse controlului de constituționalitate sancționează clauzele abuzive cuprinse în contract, care creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Motivele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate nu reprezintă critici veritabile de neconstituționalitate, ci evidențiază probleme legate de modul de aplicare a normelor legale criticate. Principalele argumente aduse se referă la lipsa reglementării de către legiuitor a posibilității de modificare de către unitatea bancară a clauzelor contractuale constatate abuzive, or, clarificarea acestor aspecte nu ține de competența instanței de contencios constituțional. În plus, apreciază că o astfel de reglementare ar crea un beneficiu unității bancare, care deține deja un control asupra clauzelor ce pot fi inserate în contract, fiind normală sancționarea utilizării unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, prin rezilierea acestora.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 6 din Legea nr. 193/2000
privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, cu următorul conținut: "Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin
Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 25 februarie 2013, răspunzând unor critici identice, a statuat că dispozițiile referitoare la clauzele abuzive cuprinse în contracte reprezintă opțiunea legiuitorului, care a adoptat aceste măsuri ca urmare a constatării faptului că foarte multe dintre contractele încheiate între profesioniști și consumatori sunt contracte de adeziune, în care consumatorii nu au, în realitate, decât posibilitatea de a accepta sau nu semnarea unui contract (din cauze care țin, în general, de poziția pe piață a respectivilor profesioniști), fără o negociere a clauzelor contractuale care sunt impuse de către profesioniști.
conține în anexa sa și o listă a clauzelor considerate ca fiind abuzive. Așadar, profesioniștii au la dispoziție un instrument legal care le oferă posibilitatea să își adapteze în timp util conduita în cazul în care furnizează bunuri și servicii consumatorilor.
Articolul 135
alin (2) lit. a) din Constituție prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerțului, însă acest drept se realizează într-un cadru normativ adecvat care să reglementeze exercitarea activităților specifice în condiții care să asigure funcționarea unei economii de piață viabile în care consumatorii să fie protejați în fața unor abuzuri ale operatorilor economici aflați, din diferite motive, pe poziții de forță.
Măsurile dispuse prin dispozițiile referitoare la clauzele abuzive cuprinse în contracte reprezintă atât o sancțiune la adresa acelor profesioniști care înțeleg să profite de situația unor consumatori aflați, de multe ori, pe poziții de inegalitate față de aceștia, cât și o măsură de protecție a debitorilor (în ipoteza din dosarul de față) care, altfel, ar fi puși în situația de a suporta o sarcină disproporționată. Aceste prevederi stabilesc cadrul legal în care acești profesioniști își pot desfășura activitatea, având drept scop restabilirea unui just echilibru între interesele profesioniștilor care furnizează bunuri și servicii și cele ale consumatorilor.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. în Dosarul nr. 36.231/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 6 din Legea nr. 193/2000
privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.