Decizia nr. 323/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Elena Deaconu în Dosarul nr. 21.408/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 224D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, fără a contraveni prevederilor constituționale invocate, dispozițiile de lege criticate stabilesc doar consecințele nerespectării cerințelor legale pentru obținerea dreptului la pensie de invaliditate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 21.408/3/2012, Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Excepția a fost ridicată de Elena Deaconu cu prilejul soluționării unei cauze civile având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

încalcă normele de tehnică legislativă care impun existența unei congruențe/concordanțe între motivele și/sau scopul unui act normativ, pe de o parte, și efectele juridice ale acestuia, pe de altă parte. De asemenea, textul de lege criticat creează posibilitatea generării de abuzuri din partea caselor de pensii care aplică legea după bunul plac și invocă neprezentarea pensionarului la revizia medicală. Totodată, nesocotește prevederile art. 20 din Legea fundamentală prin raportare la dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului și cele ale Cărții sociale europene. În acest sens, autorul excepției arată că "menținerea în actuala formă a

art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

consacră posibilitatea generării de abuzuri în cazuri ca cel în speța de față". Totodată, consideră că textul de lege criticat încalcă dreptul la apărare, cabinetele de expertiză putându-se transforma în organe care să se situeze deasupra legii și Constituției, cu posibilitatea ca acestea să se pronunțe asupra legalității și oportunității situației de fapt. În sfârșit, susține că acest text de lege poate afecta dreptul la ocrotirea sănătății și nivelul de trai al pensionarilor aflați în situații similare.

Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție invocate. În acest sens, arată că dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16 alin. (2) și art. 20 din Constituție instituie principii a căror încălcare a fost doar afirmată, nefiind argumentată de autorul excepției de neconstituționalitate. În privința celorlalte texte constituționale invocate, criticile se referă la modul de aplicare a dispozițiilor

art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 , iar nu la conținutul normei înseși.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu se referă la desființarea dreptului la pensie de invaliditate, ci prevăd doar suspendarea sau, după caz, încetarea plății acestui tip de pensie, în situația în care pensionarii de invaliditate nu se prezintă, din motive ce le sunt imputabile acestora, la revizuirea medicală obligatorie. De altfel, în sensul celor arătate invocă și dispozițiile

art. 115 lit. a) și b) din Legea nr. 263/2010

referitoare la reluarea plății pensiei de invaliditate după suspendarea acesteia. Totodată, arată că prezumția relativă privind caracterul imputabil al neprezentării în termenul prevăzut de lege la revizuirea medicală obligatorie poate fi răsturnată cu orice mijloace de probă prevăzute de lege. În consecință, consideră că din modalitatea de susținere a excepției reiese că critica privind dispozițiile de lege criticate nu este bazată pe argumente veritabile de constituționalitate, ci mai degrabă pe aprecieri personale cu privire la situația de fapt în care se află autorul excepției, aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. Astfel, arată că invaliditatea reprezintă un risc asigurat care obligă instituțiile sistemului public de pensii să acorde asiguraților prestațiile sociale, însă cu respectarea cadrului legal. Textul criticat prevede că neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plății, în condițiile legii, instituind astfel prezumția că situația care a generat acordarea pensiei de invaliditate nu mai subzistă, cel puțin temporar. Însă această prezumție nu este absolută, putând fi combătută atât pe calea revizuirii medicale la cererea pensionarilor, cât și în căile de atac în fața instanțelor judecătorești, conform jurisdicției asigurărilor sociale. Totodată, arată că dispozițiile

art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii, ci se aplică în mod egal tuturor cetățenilor aflați în aceeași situație. De asemenea, consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 34 și art. 47 din Constituție, deoarece este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze condițiile concrete de exercitare și conținutul dreptului la ocrotirea sănătății și al dreptului la pensie. În sfârșit, arată că, în realitate, criticile autorului excepției vizează chestiuni de aplicare a legii, care nu reprezintă, însă, probleme de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora "Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plății pensiei, în condițiile legii".

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și art. 47 referitor la nivelul de trai. De asemenea, invocă Declarația Universală a Drepturilor Omului și Carta socială europeană, fără a indica însă dispozițiile acestor acte internaționale pretins a fi încălcate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 78 din Legea nr. 263/2010

face parte din capitolul IV "Pensii" secțiunea 4 "Pensia de invaliditate" și reglementează una dintre condițiile pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia în continuare de pensia de invaliditate după acordarea acesteia, respectiv obligația acesteia de a se supune periodic revizuirii medicale și sancțiunea în cazul nerespectării acestei obligații, anume suspendarea ori încetarea plății de invaliditate.

Așa cum dispune art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituție, "cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege". Aceste prevederi constituționale consacră, așadar, dreptul legiuitorului de a stabili conținutul, condițiile și limitele acordării dreptului la pensie și a celorlalte drepturi de asigurări sociale, așa cum este și dreptul la pensia de invaliditate, dispozițiile

art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

fiind în fapt o expresie a acestor prevederi ale Legii fundamentale.

În aplicarea dispozițiilor de lege criticate, art. 95-98 din Normele din 20 martie 2011 de aplicare a prevederilor

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 , detaliază situațiile când beneficiarul pensiei de invaliditate nu este obligat să se prezinte la revizuirea medicală, precum și procedura aplicabilă când, din motive neimputabile, acesta nu se poate prezenta la revizuire, prevăzându-se dreptul și în același timp obligația acestuia de a informa comisia de revizuire că se află în imposibilitatea prezentării, cu consecința amânării datei efectuării revizuirii. În acest sens, art. 96 din normele amintite prevede că: "(1) În situația în care pensionarul s-a prezentat la revizuirea medicală și aceasta nu s-a putut efectua la termenul stabilit, din motive neimputabile pensionarului, revizuirea se efectuează la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de sfârșitul lunii următoare termenului de revizuire stabilit.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în situația în care pensionarul a comunicat, cel târziu până la termenul de revizuire stabilit, imposibilitatea neprezentării la revizuirea medicală periodică, din motive neimputabile lui.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), până la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, se menține același grad de invaliditate stabilit prin decizia anterioară."

Având în vedere cele reținute mai sus, Curtea apreciază că reglementarea actuală a condițiilor de obținere și de păstrare în plată a pensiei de invaliditate este suficient de clară pentru a preveni o interpretare abuzivă și oferă suficiente garanții pentru protejarea dreptului la pensia de invaliditate.

De altfel, contrar celor susținute de autorul excepției, textul de lege criticat nu poate fi interpretat ca instituind o prezumție absolută că situația care a justificat acordarea pensiei de invaliditate a încetat, beneficiarul pensiei de invaliditate putând răsturna această prezumție pe calea contestației formulate împotriva deciziei medicale asupra capacității de muncă și, ulterior, pe calea acțiunii în justiție, așa cum prevede

art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010 , cu consecința reluării plății pensiei, potrivit art. 115 din același act normativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Deaconu în Dosarul nr. 21.408/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale care a sesizat Curtea Constituțională și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2013.