Decizia nr. 56/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 23/1995

privind instituirea sistemului de marcare pentru tigarete, produse din tutun și băuturi alcoolice, republicată, și ale

art. I pct. 9 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 17/1997

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 23/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Actual" - S.R.L. Constanta.

La apelul nominal se constata lipsa părților: Societatea Comercială "Actual" - S.R.L. Constanta și Garda Financiară Constanta, legal citate.

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Constanta, prin Încheierea din 11 ianuarie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 14.572/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 23/1995

privind instituirea sistemului de marcare pentru tigarete, produse din tutun și băuturi alcoolice, precum și ale

art. 13 alin. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 17/1997

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 23/1995 . Excepția a fost ridicată prin plângerea introdusă de Societatea Comercială "Actual" - S.R.L. Constanta împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, încheiat de comisarii Gărzii Financiare, prin care a fost sancționată cu 10.000.000 lei amenda și confiscarea unor bunuri în valoare de 990.300 lei pentru comercializarea de băuturi alcoolice nemarcate. Prin aceeași încheiere instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Autorul excepției considera ca dispozițiile legale atacate sunt neconstituționale în partea care prevede confiscarea bunurilor, "întrucât Constituția României apara proprietatea". Nu sunt indicate normele constituționale infrante de dispozițiile legale atacate, ci, în continuare, se motiveaza plângerea pe fond, sustinandu-se lipsa de vinovăție, deoarece obligația marcarii produselor revine producătorilor, respectiv importatorilor.

Instanța, contrar dispozițiilor

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu și-a exprimat prin încheierea de sesizare opinia în legătură cu excepția ridicată. Ulterior, la solicitarea Curții Constituționale, a completat încheierea, opinand ca excepția ridicată este neîntemeiată. Instanța judecătorească retine în aceasta motivare ca

Ordonanța Guvernului nr. 23/1995 , după mai multe modificări și completări, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 23 decembrie 1997, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel, excepția ridicată nu poate viza decât

art. 15 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 23/1995 , republicată, care prevede, pe lângă sancțiunea principala a amenzii contravenționale, și măsura confiscării bunurilor. Aceasta măsura, apreciază instanța, este constituțională, întrucât art. 41 alin. (8) din Constituție prevede că "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii". Condițiile legale ale confiscării sunt formulate la

art. 8 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor și chiar în

Ordonanța Guvernului nr. 23/1995 .

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Actual" - S.R.L. Constanta este neîntemeiată, întrucât sancționarea contravențiilor, inclusiv confiscarea bunurilor, nu lezeaza nici o prevedere constituțională referitoare la garantarea și la apărarea proprietății.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca autorul acesteia a indicat greșit dispozițiile legale atacate.

Ordonanța Guvernului nr. 23/1995 , inclusiv art. 13, a suferit mai multe modificări și completări succesive. După aceste modificări și completări, anterioare ridicării excepției și sesizării Curții Constituționale,

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 23/1995

a devenit art. 15, ca urmare a republicarii ordonanței în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 23 decembrie 1997 (republicare cu renumerotarea articolelor, dispusă prin

art. II din Legea nr. 133/1997 ). În ceea ce privește

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 17/1997 , aceasta nu are relevanta în cauza, întrucât ea doar modifica și completează

Ordonanța Guvernului nr. 23/1995 . Astfel, prin art. I pct. 9 se modifica și se completează

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 23/1995 , articol care nu are un alin. 11, asa cum susține autorul excepției.

Rezultă ca obiectul contenciosului constituțional, conform motivarii excepției, îl constituie

art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 23/1995 , republicată, care prevede: "Constituie contravenție următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiune:

a) comercializarea pe teritoriul României a produselor prevăzute la art. 1, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător; [...]

Contravențiile prevăzute la lit. a) și d) se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei, confiscarea bunurilor și retragerea licenței de către autoritatea emitenta."

Ordonanța Guvernului nr. 23/1995

a fost modificată și completată și prin

Ordonanța Guvernului nr. 86/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998. Modificările și completările au vizat și art. 15, fără sa schimbe dispozițiile atacate de autorul excepției. Lit. a) a alin. 1 al art. 15 are, după completare, următoarea formulare: "comercializarea pe teritoriul României a produselor prevăzute la art. 1, fără a fi marcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false sau contrafăcute". Iar alin. 2, în urma completării, prevede: "Contravenția prevăzută la alin. 1 lit. a) se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, confiscarea produselor nemarcate sau marcate necorespunzător și, după caz, anularea, de către autoritatea emitenta, a licenței de atestare a dreptului de marcare."

Autorul excepției contesta constituționalitatea dispozițiilor alin. 2 al

art. 15 din Ordonanța nr. 23/1995 , republicată, referitoare la confiscarea bunurilor. Deși nu indica textul constituțional încălcat, totuși din motivarea în sensul încălcării principiului constituțional al apărării proprietății rezultă ca acesta a vizat art. 135 alin. (1) și (6), potrivit cărora "Statul ocrotește proprietatea" și, respectiv, "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă". Întrucât este invocată apărarea proprietății, urmează a se avea în vedere și prevederile art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului de proprietate și la ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular. Nu se poate retine însă ca dispozițiile legale atacate ar contraveni vreuneia dintre aceste norme constituționale.

Curtea Constituțională constata ca aplicarea și executarea unei sancțiuni pecuniare, ca și măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate ca determina în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private.