Decizia nr. 311/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 8-12 și art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea în ședința publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 8-12 și
art. 20-26 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Constantin Barbu în Dosarul nr. 1.189/57/2012 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 247D/2013.
La apelul nominal, se prezintă, pentru Agenția Națională de Integritate, doamna Ioana Lazăr, director general al Direcției generale juridice, relații publice și comunicare, lipsind autorul excepției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus o cerere prin care solicită admiterea acesteia.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, doamna Ioana Lazăr, care arată că dispozițiile legale criticate au fost analizate de nenumărate ori de Curtea Constituțională, solicitând menținerea jurisprudenței și respingerea excepției ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.189/57/2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 8-12 și
art. 20-26 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
Excepția a fost ridicată de Constantin Barbu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui raport de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, prin care s-a constatat starea sa de incompatibilitate. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale întrucât reiau o soluție legislativă declarată neconstituțională prin
Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 . Legiuitorul a ignorat decizia Curții Constituționale prevăzând competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua activități de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de
Cum înțelesul noțiunii de a evalua este practic identic cu cel al noțiunii de a cerceta și de a constata, iar semantica verbului "a evalua" este mult mai energică, fiind sinonimă cu a determina, a fixa, a hotărî, acest aspect constituie per se violarea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituție.
Autorul excepției mai arată că se încalcă pe plan constituțional și prevederile art. 1 alin. (3) și (4), art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) și (9), art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, având în vedere regulile de procedură prevăzute de
și mai ales soluțiile pe care le poate adopta Agenția. Astfel, aceasta are competența de a identifica și de a considera elemente în sensul existenței unei incompatibilități și de a emite un raport prin care evaluează elementele de incompatibilitate. Acest raport ce rămâne definitiv cu privire la starea de incompatibilitate în ipoteza în care nu este atacat de persoana evaluată produce efecte juridice în sensul stabilirii definitive a incompatibilității.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În punctul de vedere al Guvernului, se arată că activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenției se desfășoară cu privire la situația averii existente pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, respectiv a declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese și a incompatibilităților persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispozițiile actelor normative în vigoare.
Guvernul apreciază că este respectat principiul constituțional privind separația puterilor în stat, deoarece raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate poate fi contestat la instanța competentă, conform procedurii prevăzute de lege, acest raport neproducând efecte juridice până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței de judecată.
Prin urmare, funcția jurisdicțională presupune instituirea puterii organului de jurisdicție de a soluționa, prin hotărâre cu autoritate de lucru judecat, un conflict cu privire la existența ori întinderea unor drepturi subiective, de a constata o situație juridică, de a dispune, în condițiile legii, o eventuală măsură restrictivă de drepturi, iar raportat la aceste aspecte, Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, deoarece nu soluționează cazuri litigioase, nu pronunță hotărâri cu autoritate de lucru judecat, procedura de evaluare neidentificându-se cu principiile care guvernează procedura jurisdicțională.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta arată că prin
Deciziile nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 , nr. 663 din 26 iunie 2012 și nr. 29 din 5 februarie 2013, Curtea Constituțională a reținut că prevederile din
nu mai conservă viciul de neconstituționalitate constatat de Curte prin
Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010
și care privea
art. 1-9 din Legea nr. 144/2007
privind competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților. Agenția Națională de Integritate desfășoară doar o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 . Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă.
Avocatul Poporului arată că această activitate se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase sau sancționarea încălcărilor legii.
Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (3), art. 8-12 și
art. 20-26 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.
Prevederile
art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010
stabilesc competența Agenției Naționale de Integritate de a desfășura activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege; art. 8-10 conțin dispoziții generale cu privire la scopul Agenției Naționale de Integritate, desfășurarea activității de către inspectorii de integritate, precum și la îndeplinirea, de către Agenție, a activității de evaluare, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice; art. 20-26 privesc evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, art. 44 alin. (8) și (9) referitor la garantarea și ocrotirea proprietății private și prezumția de liceitate a averii, precum și la condițiile în care se pot confisca anumite bunuri, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (2) referitor la stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată prin lege, art. 147 alin. (1) și (4) privind efectele și obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, precum și art. 148 alin. (2) referitor la obligativitatea aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2), art. 13-19 și ale
art. 20-26, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012,
Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, și
Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.
Astfel, Curtea a statuat că Agenția desfășoară doar o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, referitoare la dispozițiile
Curtea a mai constatat că funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a spune dreptul, de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise, care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate.
Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, având în vedere că se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate, și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.
Totodată, Curtea a constatat că, din perspectiva criticilor formulate, excepția este neîntemeiată, deoarece fundamentarea acestora s-a făcut uzând de principii care nu sunt aplicabile acestei materii. Astfel, prezumția de nevinovăție este un principiu susceptibil de opozabilitate numai în materie penală. De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la compararea raportului de evaluare întocmit de inspectorul de integritate cu rechizitoriul, deoarece acest din urmă act produce efecte juridice față de un cetățean învinuit/inculpat într-o cauză, legitimând luarea unui set de măsuri restrictive. În plus, spre deosebire de actul emis de procuror, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat în instanță.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în privința prevederilor art. 8-9, art. 11 și art. 12 alin. (3)-(6).
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în prezenta cauză, ipoteza normativă a textelor criticate neprivind aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Barbu în Dosarul nr. 1.189/57/2012 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 8-12 și
art. 20-26 din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 13 iunie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.