Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 330/2013

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

prezumat în vigoare

Data actului
25 iunie 2013
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 483 din 1 august 2013
Citează
11 acte
Structură
1 articol · 12.888 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Are ca temei 2

  • Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
  • OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea în ședința publică din 13 iunie 2013 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială Samismod - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 23/102/2012 al Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 181D/2013.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 iunie 2013, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a dispus amânarea pronunțării pentru data de 25 iunie 2013, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 23/102/2012, Tribunalul Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială Samismod - S.R.L. din Târgu Mureș într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unor decizii de impunere din oficiu ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Mureș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât stabilesc obligații fiscale determinate în baza unei situații anterioare propriei sale intrări în vigoare, aplicându-se, astfel, retroactiv.

Tribunalul Mureș -Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanței, în cazul de față se pune o problemă de aplicare a legii, și nu una de constituționalitate. De asemenea, nu se poate pune problema retroactivității legii, deoarece impozitul este stabilit numai pentru perioada de după intrarea în vigoare a ordonanței, și nu retroactiv, pentru perioada anterioară.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. În realitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt cele ale

art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, dispoziții ce au următoarea redactare: "(2) Contribuabilii, cu excepția celor prevăzuți la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e), art. 15 și 38, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranșa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligați la plata impozitului la nivelul acestei sume.

(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzătoare impozitului minim, stabilite în funcție de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:

Venituri totale anuale (lei)

Impozit minim anual (lei)

0-52.000

2.200

52.001-215.000

4.300

215.001-430.000

6.500

430.001-4.300.000

8.600

4.300.001-21.500.000

11.000

21.500.001-129.000.000

22.000

Peste 129.000.001

43.000"

Se observă că dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010. Având în vedere considerentele

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor legale criticate.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

În dosarul în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Societatea Comercială Samismod - S.R.L. din Târgu Mureș nu își îndeplinise la termen obligația de declarare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume prevăzute de lege, pentru perioada 1 mai 2009-30 septembrie 2010. Administrația Finanțelor Publice Mureș a emis, pe baza prevederilor art. 83 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, mai multe decizii de impunere din oficiu. Dispozițiile legale menționate aveau la acel moment următoarea redactare: "Nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Impunerea din oficiu nu se face în cazul contribuabililor inactivi sau al celor din evidența specială, atât timp cât se găsesc în această situație."

Articolul 34

alin. (1) din Codul fiscal stabilea pentru perioada de referință în sarcina contribuabilului obligația de a declara și plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, cu excepția cazului în care legea prevedea altfel.

Potrivit art. 67 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația de plată aferentă printr-o estimare rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă sau mijloc de probă, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă. Or, estimarea bazei de impunere, într-o asemenea situație, se face prin raportare la o perioadă anterioară.

Potrivit punctului 11^5 din Titlul II - "Impozitul pe profit" din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, astfel cum au fost completate prin

Hotărârea Guvernului nr. 488/2009

pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, "Prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal nu se aplică societăților în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerțului, conform prevederilor

art. 237 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În situația în care contribuabilii intră în inactivitate temporară în cursul anului, prevederile art. 18 alin. (2) se aplică pentru perioada cuprinsă între începutul anului și data când societatea înregistrează la oficiul registrului comerțului cererea de înscriere de mențiuni. Dacă perioada de inactivitate temporară încetează în cursul anului, contribuabilii aplică prevederile art. 18 alin. (2) de la data încetării inactivității temporare, corespunzător cu perioada din an rămasă până la 31 decembrie."

Așadar, societatea comercială respectivă nu era în stare de inactivitate, astfel încât prevederile legale criticate i s-au aplicat.

Autoarea critică însă modul în care era calculat impozitul datorat, potrivit art. 18 alin. (2) și (3) din Codul fiscal, adică faptul că legiuitorul se raportează la data de 31 decembrie a anului precedent, an în care respectiva societate comercială a declarat și plătit impozite.

Curtea constată că legiuitorul nu a adoptat prevederi legale cu aplicare retroactivă, ci doar a luat în considerare profitul realizat de respectiva societate comercială în anul precedent, ca un element obiectiv de estimare în calculul taxelor și impozitelor datorate statului. De altfel, cu privire la dispozițiile art. 18 alin. (3) din Codul fiscal, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 850 din 23 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 12 septembrie 2011, și

Decizia nr. 991 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 13 septembrie 2011, statuând că aceste prevederi iau în considerare veniturile totale anuale care se încadrează între anumite marje și doar aplicarea impozitării urmează să se facă cu 1 mai 2009, respectiv de la o dată ulterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 .

În condițiile în care o societate comercială nu își îndeplinește obligațiile legale de declarare și plată a taxelor și impozitelor și nici nu înregistrează la organele competente starea sa de inactivitate, opțiunea legiuitorului este justificată, atât pentru estimarea bazei de impozitare, cât și în scopul combaterii evaziunii fiscale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială Samismod - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 23/102/2012 al Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.