Legea nr. 153/1937

Articolul 1

Administrațiile silozurilor și magazinelor generale ale Statului, precum și societatea sau societățile pentru înființarea silozurilor, ce s-ar crea în baza Legii pentru înființarea de silozuri, publicată în Monitorul Oficial nr. 143 din 1 iulie 1930, la cererea depunatorului, vor elibera pentru mărfurile sau cerealele primite în depozit recipise warant în condițiunile prevăzute mai jos.

Articolul 2

Recipisa va cuprinde următoarele arătări:

1. Numele administrației la care s-a depus marfa.

2. Numărul curent al recipisei warante.

3. Numele, prenumele, calitatea și domiciliul depunatorului.

4. Locul unde este depozitata marfa.

5. Felul și calitatea mărfii depuse, cu toate arătările trebuincioase, spre a se putea stabili identitatea ei.

6. Mențiunea ca marfa e asigurata, la ce societate, pentru ce suma și pe ce termen.

7. Sumele cu care este eventual încărcată marfa pentru plati de transport, avansuri și altele.

8. Scadenta acestor datorii și dobînda respectiva cu arătarea datei de cînd curge.

9. Data la care marfa urmează să fie înapoiată și locul înapoierii.

10. Taxele de magazinaj și manipulatie.

11. Data eliberării recipisei warant.

Articolul 3

La fiecare recipisa este alăturat sub denumire de "warant" un buletin de gaj conținînd aceleași arătări ca și recipisa.

Articolul 4

Pentru cerealele pe care administrația le-a clasificat conform legii pentru clasarea cerealelor, recipisa și warantul vor cuprinde toate arătările din certificatul de clasare și administrația e obligată a înapoia la termen cantitatea de cereale de calitatea arătată.

Articolul 5

Recipisele și warantele sînt transmisibile prin gir sau ambele împreună, sau fiecare în parte. Cînd ele sînt transmise împreună în același timp, aceleiași persoane, girul se constituie prin semnatura pusă în dosul recipisei și a warantului și transmite cesionarului dreptul de a dispune de marfa. Girarea recipisei separată de warant transmite cesionarului dreptul de a dispune de marfa, cu restrictia achitării sumei împrumutate prin warant. Girarea warantului separat de recipisa constituie, prin derogare de la regulile de drept comun, un drept de gaj asupra mărfurilor în folosul cesionarului warantului. Girurile se fac prin simpla semnatura, pusă în dosul titlurilor în coloanele respective, cu excepția prevăzută la art. 6.

Articolul 6

Primul gir al warantului separat de recipisa va arata:

a) Suma garantată prin gaj, cu dobînda și scadenta;

b) Numele, profesiunea și adresa creditorului. Scadenta nu poate fi mai departata ca termenul pentru care a făcut depozitul. Aceleași mențiuni vor fi făcute și pe recipisa, fiind semnate pe aceasta de către beneficiarul warantului.

Articolul 7

Primul purtător al warantului separat de recipisa e obligat a transcrie în registrele administrației emitente mențiunea completa a girului, asa cum e specificat la art. 6. Administrația emitenta va certifica pe warant efectuarea transcrierii, arătând pag. și Nr. de înscriere în registrul de transcrieri al administrației.

Articolul 8

Fiecare dintre purtatorii ulteriori ai warantului sînt obligați ca îndată ce au dobîndit warantul sa avizeze de aceasta, prin scrisoare recomandată, administrația ce a eliberat warantul comunicîndu-i totodată numele, prenumele și adresa sa. Aceeași obligație trebuie să fie îndeplinită și de purtatorul recipisei. În caz de neîndeplinire a acestor avize, ei rămîn răspunzători de orice daune vor decurge din aceasta omisiune.

Articolul 9

Prin derogare de la regulile de drept comun, mărfurile pentru care s-a emis recipisa - warant - nu pot fi nici urmărite, nici sechestrate, sub nici un motiv. Urmărirea se poate face numai asupra titlurilor reprezentând marfa și numai dacă aceste titluri se găsesc încă în mana debitorului.

Articolul 10

Mărfurile pentru care s-au emis recipise warant vor fi eliberate contra recipisei și warantului, cum și a plății sumelor și taxelor datorate.

Articolul 11

Purtatorul recipisei e obligat a plati purtatorului warantului datoria waranta la scadenta, obtinand în schimb de la acesta warantul achitat. El poate plati datoria și înainte de termenul fixat, și în acest caz se reduce dobînda pentru timpul rămas pînă la scadenta, mai puțin 10 zile, pentru care dobînda rămîne creditorului ca despăgubire.

Articolul 12

Cînd posesorul warantului primește toată suma garantată prin gaj, e obligat a restitui warantul cu mențiunea achitat, cînd însă primește numai o parte a sumei atunci va face o mențiune corespunzătoare pe warant și va elibera celui ce a plătit o chitanța pentru suma primită.

Articolul 13

Dacă purtatorul warantului nu este cunoscut sau lipsește, sau nu accepta plata conform art. precedent, purtatorul recipisei va putea obține marfa, depunând administrației emitente, în locul warantului achitat, suma garantată prin acesta. Administrația emitenta va aviza pe ultimul purtător cunoscut al warantului și va plati această sumă posesorului warantului, la cerere, contra depunerii warantului, cu mențiunea de achitare.

Articolul 14

Cînd girarea warantului și suma warantata nu sînt nici menționate pe recipisa, nici transcrise în registrele administrației emitente, aceasta poate elibera marfa purtatorului recipisei, însă numai după trecere de 8 zile de la prezentarea recipisei.

Articolul 15

Dacă suma depusa la administrația emitenta pentru plata datoriei warantate nu este reclamata de purtatorul warantului pînă în 8 zile după expirarea scadentei, administrația va consemna suma la Casa de Depuneri și Consemnațiuni.

Articolul 16

Purtatorul warantului are privilegiu asupra sumei depuse, conform articolului precedent.

Articolul 17

În caz de neplata datoriei la scadenta, purtatorul warantului, separat de recipisa, poate, fără somațiuni, protest, chemare în judecata sau orice alta formalitate judiciară, sa ceara administrației emitente punerea în vânzare, prin licitație publică, și cu ridicarea mărfurilor gajate, conform normelor stabilite în articolele următoare. Aceleași drepturi le are și oricare dintre girantii anteriori ai warantului, în caz cînd va fi achitat ei datoria warantata.

Articolul 18

Exercitarea drepturilor purtatorului de warant nu este suspendată prin falimentul, suspendarea plăților, interdicția sau încetarea din viața a împrumutatului sau a proprietarului mărfurilor.

Articolul 19

În urma cererii de vânzare facuta de purtatorul warantului, administrația emitenta e datoare a fixa vînzarea în cel puțin 5 zile și cel mult 10 zile de la cerere. Administrația emitenta poate, cu consimțămîntul proprietarului mărfii sau creditorului urmăritor, sa împartă marfa în mai multe loturi care se vor vinde în aceeași zi sau succesiv, fără a trece însă peste termenul de 10 zile.

Articolul 20

Vânzarea va fi anunțată prin publicațiuni într-un jurnal din localitate și prin afipte la depozit, la Camera de Comerț sau la Bursa, dacă exista în localitate.

Articolul 21

Publicațiunile și afiptele nu vor indica nici numele posesorului, nici al creditorului urmăritor; ele vor conține însă toate arătările necesare pentru a stabili cantitatea și calitatea mărfurilor.

Articolul 22

Administrația emitenta va dispune luarea probelor mărfurilor ce se vand; probe ce vor fi expuse în timpul publicațiilor, cat și în zilele de vânzare.

Articolul 23

Vînzările cerute conform prezentei legi nu vor fi suspendate pe cale de contestație la instanțele judecătorești. În caz de falsificare a titlului în baza căruia s-a cerut vînzarea, președintele Tribunalului de comerț va putea ordonă consemnarea prețului rezultat din vânzare.

Articolul 24

Vânzarea se va face prin licitație publică, în sălile de vânzare ce se vor fixa de către administrație. Ea se va efectua prin oferte sigilate, sau oral, după cum se va cere de către proprietarul mărfurilor și de creditorul gajist, dacă sînt de acord, iar în caz contrar, după cum va găsi cu cale administrația.

Articolul 25

Licitația se va confirma imediat și fără supra licitație asupra celui care va fi oferit prețul cel mai mare.

Articolul 26

Vânzarea se va face fără chemarea părților, înaintea unui delegat al administrației emitente, asistat de un mijlocitor de mărfuri sau de un portărel, care va semna procesele verbale de licitație.

Articolul 27

Toate incidentele sau contestațiile ridicate în contra sau asupra vânzării, se vor rezolva imediat de către delegatul administrației emitente. El are dreptul de a exclude de la licitație pe concurentii ce nu vor depune cauțiunea determinata prin publicații și afipte sau care nu vor fi executat angajamentele anterioare.

Articolul 28

Din prețul obținut la licitație se va plati suma garantată prin warant capete și dobânzi - cu privilegiul și preferinta asupra oricăror alte creanțe, deducandu-se numai:

1. Drepturile vamale și taxele de transport.

2. Cheltuielile de vânzări, taxele de manipulatie, magazinaj, asigurare și altele făcute pentru conservarea mărfii. Prisosul se va remite posesorului recipisei, cînd va fi prezent: în lipsa se va consemna la Casa de Depuneri și Consemnațiuni.

Articolul 29

Sumele se remit celor în drept numai contra restituirii documentelor cu mențiunea pe verso ca sumele sînt primite. În caz cînd sumele rezultate nu acoperă complet suma garantată prin warant, atunci warantul se înapoiază posesorului, după care se va menționa pe el de către administrația emitenta suma plătită în contul gajului.

Articolul 30

Împrumutatul și girantii următori sînt răspunzători solidar către purtatorul warantului, în caz de recurs în contra lor. Purtatorul warantului însă nu poate recurge în contra-le decât după ce a exercitat drepturile sale asupra mărfurilor sau asupra indemnizațiilor de asigurare și numai pentru partea de creanta neplatita.

Articolul 31

Termenele fixate de legea asupra cambiei din 1 Mai 1934, pentru facerea protestului față de împrumutat și comunicările către giranti, curg din ziua cînd urmează vânzării totale a mărfurilor. În tot cazul, purtatorul warantului pierde dreptul de recurs contra girantilor dacă nu a cerut vînzarea mărfii în termen de 30 zile de la scadenta warantului.

Articolul 32

Recipisele warante se vor elibera din carnete cu matca și vor purta un număr curent, data și semnatura persoanelor autorizate a angaja administrația care le emite. Recipisele ca și adeverintele de plată sînt supuse la timbrul fiscal prevăzut de legea timbrului. Prima emisiune a warantului, separată de recipisa, este supusă unei taxe de timbru ca și cambiile date pentru mărfuri, cu scadente mai mici de șase luni. Aceasta din urma taxa se va percepe prin viza, înainte de transcrierea primului gir în registrele administrațiunii emitente. Diferitele transmisiuni ale recipisei, precum și girurile ulterioare ale warantului sînt scutite de orice taxa de timbru și înregistrare. Recipisele warante emise pentru cereale de către administrația silozurilor Statului sau ale regiei mixte "Societatea Românească pentru silozuri" - S.A., vor fi scutite de toate taxele de timbru prevăzute mai sus, care se vor aplica numai pentru alte mărfuri decât cerealele.

Articolul 33

Societățile care emit recipise și warante sînt răspunzătoare față de terți de regularitatea titlurilor emise și de păstrarea în buna stare a mărfurilor depuse în condițiunile stabilite prin regulamentele lor de exploatare.

Articolul 34

Posesorul recipisei warant are dreptul de a cere administrației care a emis titlul, reînnoirea sau scindarea lui în mai multe titluri, plătind cheltuielile operațiunii.

Articolul 35

Dacă marfa nu se ridica în termenul fixat prin recipisa warant, administrația emitenta e în drept a o vinde prin licitație publică, după trecerea a opt zile de la expirarea acestui termen, consemnand suma rezultată la Casa de Depuneri și Consemnațiuni, la dispoziția celor în drept.

Articolul 36

Purtatorii recipiselor și ai warantelor păstrează asupra indemnizațiilor cuvenite în caz de sinistru sau asupra sumelor consemnate în caz de vânzare, aceleași drepturi și privilegii ce aveau asupra mărfurilor.

Articolul 37

Purtatorul recipisei warant poate cere vînzarea mărfurilor la licitație care se va face după normele stabilite la art. 19-27 de mai sus.

Articolul 38

În afară de administrațiile silozurilor și magazinelor generale ale Statului, nu vor putea fi autorizate sa emita warante decât societatea sau societățile, pe țara sau regiuni, care ar lua fiinta în baza Legii pentru înființare de silozuri, publicată în Monitorul Oficial nr. 143 din 1 iulie 1930. Orice societate pentru înființare de silozuri va trebui sa satisfacă și nevoile de curățire, clasare și uscare artificiala, de preferinta ale producătorilor. Pînă la începerea funcționarii noilor silozuri, se mențin dispozițiunile legii modificatoare a art. 8 din legea pentru înființare de silozuri, publicată în Monitorul Oficial nr. 216 din 15 septembrie 1932.

Articolul 39

Warantele emise conform art. 38, vor putea fi girate la Banca Naționala, pe un termen de pînă la 270 zile și pentru o sumă reprezentând cel mult 80% asupra valorii mărfii după cursul burselor Brăila, Galați sau Constanta, din ziua în care s-a efectuat gajul. Termenul gajarii nu va putea însă depăși termenul înscris în warant pentru ridicarea mărfii.

Articolul 40

Dacă înainte de scadenta warantului intervine scăderea brusca a prețului mărfii, asa ca valoarea mărfii sa nu mai acopere plata creanței garantată cu gaj, purtatorul warantului poate cere debitorului o completare de garanție. Cererea se va face prin scrisoare recomandată și dacă în termen de 5 zile libere nu primește acoperirea, creditorul e în drept a cere vînzarea mărfurilor asa cum se arata la art. 17.

Articolul 41

În caz de pierdere a recipisei sau a warantului, titlul pierdut încetează de a fi valabil din momentul ce pierderea a fost notificată prin portăreii administrației emitente. Cel în drept poate obține un duplicat al titlului pierdut de la tribunalul de comerț din localitatea unde s-a emis titlul. În acest scop, el va face să se publice în Monitorul Oficial și într-un ziar din localitatea unde s-a emis titlul, doua anunțuri la interval de 5 zile, arătând numărul titlului, data și administrația ce le-a emis, precum și suma și scadenta datoriei warante. Aceeași publicație se va face și prin afipte la usa tribunalului de comerț, la primărie, la Camera de comerț și la Banca locală sau cea mai apropiată de localitatea în care s-au emis titlurile. Va adresa o cerere administrației emitente a titlului pierdut, depunând dovada efectuării publicațiilor de mai sus dovezi ce vor fi legalizate de autoritățile respective. După 30 zile de la împlinirea acestor formalități, președintele tribunalului de comerț va putea dispune prin ordonanța președințială eliberarea duplicatului titlului pierdut. Toate cheltuielile ocazionate pentru aceasta vor fi suportate de petitionar. În cursul termenului de mai sus, proprietarul titlului pierdut va putea exercita toate actele pentru păstrarea drepturilor sale, și la scadenta poate cere plata, dând cauțiune sau consemnand suma. Cauțiunea depusa de reclamant devine libera după trei luni de la data ordonanței președințiale, care dispune eliberarea duplicatului.

Articolul 42

După trecerea termenului de 30 zile, prevăzut mai sus, terții interesați sînt decăzuți din orice recurs contra administrației emitente care a eliberat duplicatul, fără prejudiciul acțiunii lor contra acelor ce vor fi dispus pe nedrept de mărfuri sau sumele consemnate.

Articolul 43

Dispozițiile din Legea cambiei și biletului la ordin 1 Mai 1934 se aplică și recipisei warantului, în măsura în care aceste dispozițiuni sînt compatibile cu aceste titluri.

Articolul 44

Achitarea, postdatarea și orice mențiune falsa, fie în registrele prevăzute de această lege, fie în titluri, vor fi pedepsite conform dispozițiunilor Codului penal pentru falsificatorii de monede.