Decizia nr. 55/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, ridicată de Ilie Mircea Rai în Dosarul nr. 1.796/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde Ilie Mircea Rai, lipsind Regia Generală de Apa București, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, Ilie Mircea Rai, care solicită admiterea acesteia, deoarece: taxele de timbru aplicate activităților privind creația intelectuală reprezintă o grava încălcare "a procesului muncii"; taxa judiciară este "anacronica față de societatea contemporana", "descurajeaza activitatea creativa" și are scopul de "a submina economia naționala", fiind "o diversiune a spionajului străin".

Prin notele scrise pe care le depune în ședința publică, susținute și oral, Ilie Mircea Rai invoca și excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , pe care le apreciază ca fiind contrare dispozițiilor art. 5 din aceeași lege, astfel încât cele doua texte din legea criticata încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, ale art. 30 referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 38 care reglementează munca și protecția socială a muncii, ale art. 50 privind fidelitatea față de țara, ale art. 51 privind respectarea Constituției și legilor, ale art. 134 alin. (2) lit. b) și c) referitoare la obligațiile statului privind protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, precum și stimularea cercetării științifice naționale.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției ca nefondata, deoarece, asa cum însăși Curtea Constituțională a statuat prin numeroase decizii anterioare, accesul la justiție nu este gratuit.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 14 octombrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 1.796/1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Mircea Rai, cu motivarea ca aceste prevederi legale "descurajeaza activitatea creativa, sunt anacronice față de societatea contemporana și au scopul de a submina economia naționala". Autorul excepției nu indica nici un text constituțional care este încălcat prin prevederile

art. 5 din Legea nr. 146/1997 .

Prin notele scrise, depuse la dosar în ședința publică din 13 aprilie 1999, se invoca și excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , cu motivarea ca art. 5 și art. 15 lit. a) din această lege conțin dispoziții contrare și, prin urmare, ele se anulează reciproc. În ceea ce privește dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 146/1997 , se considera ca acestea încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, ale art. 30 referitor la libertatea de exprimare, ale art. 38 care reglementează munca și protecția socială a muncii, ale art. 50 privind fidelitatea față de țara, ale art. 51 privind respectarea Constituției și a legilor, ale art. 134 alin. (2) lit. b) și c) referitoare la obligațiile statului privind protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, precum și stimularea cercetării științifice naționale.

Exprimandu-și opinia, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă apreciază ca excepția invocată este neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția, "fiind de ordin pur formal", este neîntemeiată.

În punctul de vedere comunicat de Guvern se arata ca excepția este nemotivată, nesesizand aspecte de neconstituționalitate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise, depuse de autorul excepției, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție cu care a fost sesizată prin Încheierea din 14 octombrie 1998 a Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , deoarece aceasta a fost ridicată direct în fața Curții, iar nu a instanței judecătorești care a fost investită cu soluționarea cauzei.

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor". Rezultă, pe cale de interpretare, ca instanța de contencios constituțional nu hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa. Soluția contrară nu poate fi primită și pentru aceea ca astfel s-ar încalcă prevederile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora părțile trebuie să își exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate, depunând dovezile și probele pe care le considera necesare și exercitandu-și astfel drepturile procesuale ce le aparțin. Mai mult, însăși instanța de judecată este obligată să își exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată și sa sesizeze, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională. De asemenea, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepției de neconstituționalitate nu numai pe baza sesizării prin încheierea instanței de judecată, dar și în limitele acestei sesizări. Orice demers al Curții Constituționale, dincolo de limitele sesizării, ar avea drept consecința ignorarea prevederilor constituționale și ale legii sale organice privind imposibilitatea sesizării ei din oficiu.

În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, precum și nr. 150 din 3 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 21 august 1997.

În consecința, prin prezenta decizie Curtea Constituțională urmează a se pronunța numai cu privire la excepția de neconstituționalitate a

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , care prevede: "Cererile formulate în domeniul drepturilor de autor și de inventator se taxeaza după cum urmează:

a) cereri pentru recunoașterea dreptului de autor și a celor conexe, pentru constatarea încălcării acestora și repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor și a sumelor cuvenite pentru opere de arta, precum și pentru luarea de măsuri în scopul prevenirii producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea repararii acestora ... 100.000 lei." Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca aceste prevederi legale contravin art. 21 alin. (1) din Constituție privind accesul liber la justiție.

Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textul constituțional potrivit căruia "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" nu prevede gratuitatea justiției. Prin urmare, regula este cea a timbrarii acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiției. Potrivit legii, contribuția justițiabilului, prin avansarea unei părți din aceste cheltuieli, poate fi recuperată de la partea care cade în pretenții.

Cu privire la susținerile conform cărora taxele de timbru percepute în temeiul textului criticat "descurajeaza activitatea creativa" și "submineaza economia naționala", incalcand astfel prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) și c) din Constituție, se constată că statul, în temeiul acestor dispoziții constituționale, are obligația de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară, precum și de a stimula cercetarea științifică naționala, asa cum de altfel afirma și autorul excepției. Dar îndeplinirea acestor obligații nu implica scutirea de la plata taxelor de timbru pentru valorificarea în justiție a dreptului de autor sau de inventator.

În legătură cu celelalte sustineri invocate de autorul excepției, privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 30, referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 38, care reglementează munca și protecția socială a muncii, ale art. 50, privind fidelitatea față de țara, ale art. 51, privind respectarea Constituției și a legilor, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite, întrucât sunt, în mod evident, irelevante și de aceea nesemnificative pentru soluționarea excepției formulate în cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Mircea Rai în Dosarul nr. 1.796/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 1999.