Convenția din 11 noiembrie 1972

Articolul 6

1. Cetățenii fiecărei părți contractante vor beneficia de scutire de "cautio judicatum solvi" și asistența judiciară gratuita, în condițiile prevăzute în Convenția privind procedura civilă, încheiată la Haga la 1 martie 1954, la care ambele state sînt părți, chiar dacă nu au domiciliul sau reședința pe teritoriul unuia dintre aceste state.

2. Cetățenii fiecărei părți contractante vor beneficia în fața autorităților judiciare ale celeilalte părți contractante și de reducerile de taxe care se acordă în aceleași condiții cetățenilor acesteia în legătură cu situația lor materială.

3. Cetățenii fiecărei părți contractante, cărora li s-a acordat asistența judiciară gratuita sau reduceri de taxe, vor beneficia de aceste înlesniri și în ceea ce privește comunicarea de acte și executarea de comisii rogatorii, efectuate în aceeași cauza pe teritoriul celeilalte părți contractante.

Articolul 7

1. Comunicarea de acte judiciare și extrajudiciare și comisiile rogatorii vor fi efectuate potrivit prevederilor Convenției de la Haga din 1 martie 1954, sub rezerva dispozițiilor din prezentul capitol.

2. Dispozițiile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea pentru părțile contractante de a comunică direct propriilor cetățeni, prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare, acte judiciare sau extrajudiciare, dacă aceștia accepta primirea.

Articolul 8

Cererea pentru comunicări de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii va cuprinde:

a) denumirea autorității de la care emana actul;

b) obiectul cererii;

c) numele, prenumele și calitatea părților, domiciliul sau reședința lor, iar la persoanele juridice, denumirea și sediul lor;

d) numele, prenumele și adresa destinatarului actului ce urmează a fi comunicat, iar pentru comisiile rogatorii, obiectul acestora, numele, prenumele, domiciliul sau reședința persoanelor care urmează să fie audiate și, eventual, întrebările care urmează să fie puse acestor persoane.

Articolul 9

Dacă adresa persoanei care urmează să fie audiată sau căreia urmează sa i se comunice un act este indicată incomplet sau inexact, partea solicitată va dispune să se facă cercetările necesare în scopul de a se stabili adresa exactă.

Articolul 10

Comunicarea actelor și executarea comisiilor rogatorii vor putea fi refuzate pentru motivele prevăzute în articolele 4 și 11 din Convenția de la Haga din 1 martie 1954, precum și în cazul în care sînt contrarii ordinii publice a părții contractante solicitate.

Articolul 11

Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor nu vor fi rambursate între părțile contractante, cu excepția acelora privind efectuarea expertizelor, ale căror cuantum și natura vor fi comunicate părții contractante solicitante.

Articolul 12

1. Hotărîrile judecătorești pronunțate în materie civilă pe teritoriul uneia dintre părțile contractante sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte părți dacă întrunesc următoarele condiții:

a) hotărîrea a fost promulgată de o autoritate judiciară competența, potrivit art. 13 din prezenta convenție;

b) pîrîtul a fost prezent la judecata sau regulat citat, potrivit legii statului pe teritoriul căruia s-a pronunțat hotărîrea;

c) hotărîrea a dobîndit putere de lucru judecat, potrivit legii părții contractate în care a fost pronunțată;

d) hotărîrea sa nu conțină nici o dispoziție care să aducă atingere suveranității, securității și sa nu fie contrară ordinii publice a statului în care se cere recunoașterea;

e) între aceleași părți și cu același obiect sa nu fi fost pronunțată de către autoritățile judiciare ale părții contractante solicitate o hotărîre definitivă;

f) nici o autoritate judiciară a statului solicitat sa nu fi fost investită cu o acțiune, între aceleași părți și avînd același obiect, anterior introducerii acțiunii la autoritatea judiciară care a pronunțat hotărîrea a carei recunoaștere se cere.

2. Prin hotărîri judecătorești, în sensul prezentului capitol, se înțeleg, de asemenea, dispozițiile referitoare la repararea pagubelor sau restituirea lucrurilor, cuprinse într-o hotărîre penală.

Articolul 13

Autoritatea judiciară a statului în care s-a pronunțat hotărîrea este considerată competența, în sensul articolului 12 litera a, dacă:

a) la data introducerii acțiunii, pîrîtul avea domiciliul sau reședința pe teritoriul acestui stat;

b) pîrîtul, avînd o întreprindere sau o sucursala cu caracter comercial sau industrial ori de alta natura, pe teritoriul acestui stat, a fost chemat în judecata pentru un litigiu în legătură cu activitatea întreprinderii sau sucursalei;

e) prin acord expres sau tacit între reclamant și pîrît, obligația contractuală care formează obiectul litigiului a fost sau urmează să fie executată pe teritoriul acestui stat.

d) în materie de răspundere extracontractuală, faptul din care deriva răspunderea a avut loc pe teritoriul acestui stat;

e) pîrîtul s-a supus expres competentei acestei autorități judiciare, fie prin alegerea domiciliului, fie printr-un acord privind alegerea instanței competente, cu condiția ca aceasta alegere sa nu fie interzisă de legea părții contractante solicitate;

f) pîrîtul s-a aparat cu privire la fondul litigiului, fără sa fi ridicat vreo excepție cu privire la competența;

g) litigiul a avut ca obiect un drept real asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul părții contractante în care s-a pronunțat hotărîrea;

h) hotărîrea privește starea sau capacitatea unei persoane care, la data introducerii acțiunii, avea cetățenia părții contractante pe teritoriul căreia hotărîrea a fost pronunțată.

Articolul 14

Dispozițiile articolului 12 litera e și ale articolului 13 nu se aplică hotărîrilor referitoare la litigiile pentru care convențiile internaționale la care cele doua părți contractante sînt părți recunosc competența exclusiva a jurisdicției părți contractante solicitate sau a unui stat terț.

Articolul 15

Autoritățile judiciare ale părții contractante solicitate, la examinarea împrejurărilor pe care se întemeiază competența autorităților judiciare ale celeilalte părți contractante, sînt ținute de constatările de fapt cuprinse în hotărîrea ce urmează a fi recunoscută.

Articolul 16

1. Hotărîrile autorităților judiciare ale uneia dintre cele doua părți contractante care sînt recunoscute pe teritoriul celeilalte părți, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, sînt executorii pe teritoriul acestei din urma părți, dacă sînt executorii în statul în care au fost pronunțate.

2. Procedura obținerii exequaturului este reglementată de legea statului în care se cere executarea.

Articolul 17

1. Cererea pentru valorificarea unei hotărîri judecătorești în celălalt stat va fi însoțită de:

a) o copie a hotărîrii certificată pentru conformitate cu originalul;

b) o adeverinta din care să rezulte ca hotărîrea are putere de lucru judecat, dacă aceasta nu este menționată în mod expres în hotărîre;

c) dacă hotărîrea a fost data fără ca pîrîtul sa fi participat la proces, o copie certificată pentru conformitate cu originalul a citației sau un alt document din care să rezulte ca pîrîtul a fost regulat citat.

2. Cînd se cere executarea unei hotărîri, din copia certificată a acesteia trebuie să rezulte ca hotărîrea a fost investită cu formula executorie.

3. Documentele la care se referă prezentul articol vor fi însoțite de traduceri în limba părții solicitate, certificate potrivit prevederilor articolului 3 paragraful 2 din prezenta convenție.

4. Documentele la care se referă prezentul articol nu au nevoie de legalizare.

Articolul 18

1. Tranzacțiile încheiate în fața autorităților judiciare ale uneia dintre cele doua părți contractante, competente în sensul prezentei convenții, sînt recunoscute și declarate executorii pe teritoriul celeilalte părți contractante, dacă tranzacția este executorie în statul în care a fost încheiată și nu conține prevederi contrare ordinii publice a părții contractante solicitate.

2. Cererea pentru valorificarea unei tranzacții în celălalt stat va fi însoțită de o copie certificată a tranzacției și de o adeverinta a autorității judiciare în fața căreia tranzacția a fost încheiată, din care să rezulte ca tranzacția are valoare de titlu executor. Prevederile articolului 17 paragrafele 3 și 4 sînt aplicabile.

Articolul 19

În ceea ce privește executarea hotărîrilor referitoare la cheltuielile de judecată, se aplică prevederile articolelor 18 și 19 din Convenția de la Haga din 1 martie 1954. Dispozițiile articolului 4 din prezenta convenție sînt, de asemenea, aplicabile.

Articolul 20

Hotărîrile arbitrale pronunțate pe teritoriul unei părți contractante vor fi recunoscute și executate pe teritoriul celeilalte părți, potrivit Convenției pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată la New York la 10 iunie 1958.

Articolul 21

1. Actele notariale care sînt executorii pe teritoriul părții contractante în care au fost încheiate sînt declarate executorii pe teritoriul celeilalte părți contractante după procedura prevăzută pentru hotărîrile judecătorești, în măsura în care aceasta este aplicabilă și dacă actul nu contravine ordinii publice a părții contractante solicitate.

2. Persoana care înțelege sa valorifice un act notarial pe teritoriul celeilalte părți contractante va prezenta o copie certificată a actului, prevăzută cu sigiliu, și o adeverinta din care să rezulte ca actul constituie titlu executor. Dispozițiile articolului 17 paragrafele 3 și 4 sînt aplicabile.

Articolul 22

Dispozițiile prezentului capitol referitoare la executarea hotărîrilor judecătorești, a tranzacțiilor judiciare, precum și a actelor notariale, nu aduc atingere dispozițiilor legale ale părților contractante privind transferul în străinătate de bunuri de interes artistic și cultural.

Articolul 23

Prevederile prezentului capitol nu se aplică hotărîrilor judecătorești, tranzacțiilor și actelor notariale în materie de faliment, concordat sau proceduri analoge, precum și în materie de succesiuni.

Articolul 24

Dispozițiile prezentului capitol nu se aplică hotărîrilor judecătorești, tranzacțiilor și actelor notariale pronunțate sau încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei convenții.

Articolul 25

1. Comunicarea de acte și comisiile rogatorii în materie penală se efectuează potrivit prevederilor articolelor 7, 8, 9 și 11 din prezenta convenție.

2. Cererea pentru comunicări de acte sau pentru efectuarea de comisii rogatorii trebuie să conțină, pe lîngă mențiunile prevăzute în articolul 8 al prezentei convenții, și descrierea faptei și calificarea infracțiunii.

Articolul 26

Asistența judiciară în materie penală nu va fi acordată, dacă:

a) procesul penal privește o infracțiune pentru care extrădarea nu poate fi acordată, potrivit prevederilor articolului 33 paragraful 1 litera d din prezenta convenție;

b) este îndeplinită condiția prevăzută la articolul 33 paragraful 3;

c) partea contractantă solicitată considera ca acordarea asistenței judiciare ar putea aduce atingere suveranității, securității sau ordinii sale publice.

Articolul 27

Asistența judiciară în materie penală poate fi refuzată dacă procesul penal privește o infracțiune pentru care extrădarea nu poate fi acordată, potrivit articolului 33 paragraful 1 literele a, b și c din prezenta convenție.

Articolul 28

În cazurile prevăzute de articolele 26 și 27, partea contractantă solicitată va comunică părții solicitante dispozițiile din prezenta convenție în temeiul cărora asistența judiciară a fost refuzată.

Articolul 29

Fiecare parte contractantă va comunică celeilalte părți date privind hotărîrile definitive pronunțate împotriva cetățenilor acesteia din urma, transmițînd, totodată, amprentele digitale existente ale condamnaților.

Articolul 30

Părțile contractante își vor transmite, la cerere, în mod gratuit, extrase de cazier judiciar cu privire la persoanele împotriva cărora s-a început un proces penal.

Articolul 31

1. Părțile contractante se angajează să-și extrădeze reciproc, potrivit regulilor și condițiilor prevăzute în prezentul capitol, persoanele care se găsesc pe teritoriul propriu și împotriva cărora s-a început un proces penal sau care urmează să execute o pedeapsă.

2. Extrădarea se admite numai dacă fapta pentru care s-a cerut extrădarea este pedepsita de legile ambelor părți contractante.

3. Extrădarea în vederea urmăririi sau judecării se admite numai dacă, potrivit legilor ambelor părți contractante, fapta atrage o pedeapsă privativă de libertate al carei maximum este mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă, iar cînd este cerută în vederea executării pedepsei, numai dacă pedeapsa pronunțată este mai mare de 1 an sau mai severă.

Articolul 32

1. Părțile contractante nu vor acorda extrădarea cetățenilor proprii. Calitatea de cetățean se apreciază în momentul cererii de extrădare.

2. Partea contractantă solicitată va refuza extrădarea apatrizilor care au domiciliul pe teritoriul acesteia, precum și a persoanelor care au obținut dreptul de azil.

3. Partea contractantă solicitată se angajează ca, în măsura în care are competența de a judeca, sa urmărească persoanele prevăzute în paragrafele precedente care au comis pe teritoriul celeilalte părți contractante fapte pedepsite de legile ambelor state, dacă partea contractantă solicitanta va transmite, pe cale diplomatică, o cerere în acest scop la care se anexează dosarul, documentele, obiectele și informațiile aflate în posesia sa. Partea solicitanta va fi informată despre urmarea ce s-a dat cererii.

Articolul 33

1. Extrădarea nu va fi acordată dacă infracțiunea pentru care este cerută:

a) a fost comisă pe teritoriul părții contractante solicitate;

b) a fost comisă pe teritoriul unui stat terț, iar legislația părții contractante solicitate nu permite exercitarea acțiunii penale pentru o astfel de infracțiune dacă este comisă în afară teritoriului propriu sau nu admite extrădarea pentru infracțiunea pentru care s-a cerut extrădarea;

c) este, potrivit legii uneia dintre părțile contractante, prescrisă sau amnistiată ori exista o alta cauza care împiedica exercitarea acțiunii penale sau executarea pedepsei;

d) este considerată de partea solicitată ca infracțiune politica sau ca infracțiune conexă la aceasta infracțiune. Aceeași regula se aplică dacă partea solicitată are motive serioase sa considere ca cererea de extrădare, motivată pe o infracțiune de drept comun, a fost prezentată cu scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, naționalitate sau de opinii politice ori ca exista riscul ca situația acestei persoane să fie agravată pentru unul sau altul dintre motivele sus-menționate.

2. În aplicarea dispozițiilor literei d a paragrafului precedent, dacă extrădarea a fost cerută pentru o infracțiune de captura ilicită de aeronave, partea contractantă solicitată va aprecia, avînd în vedere consecințele faptei, dacă caracterul de infracțiune de drept comun nu trebuie considerat prevalent. Dacă extrădarea va fi refuzată, partea solicitată trebuie să exercite necondiționat, acțiunea penală împotriva autorului faptei. Autoritatea judiciară va aplica prevederile legale în condițiile prevăzute de legea sa proprie pentru o infracțiune grava.

3. Extrădarea nu va fi, de asemenea, acordată dacă față de persoana a carei extrădare se cere și pentru aceeași infracțiune o autoritate judiciară a părții solicitate a pronunțat o hotărîre definitivă sau dacă a intervenit un act judiciar care pune capăt procesului penal ori este în curs un proces penal.

Articolul 34

1. Dispozițiile prezentului capitol nu se aplică în cazul infracțiunilor militare care nu constituie infracțiuni de drept comun, precum și infracțiunilor prevăzute de legile fiscale, vamale, valutare sau cu privire la presa.

9. Totuși, prevederile paragrafului precedent nu exclud posibilitatea ca părțile contractante sa cada de acord asupra extrădării și pentru aceste infracțiuni, în fiecare caz în parte.

Articolul 35

Dacă infracțiunea pentru care se cere extrădarea este pedepsita cu pedeapsa capitala de legislația părții contractante solicitante, aceasta pedeapsa nu va fi aplicată, iar în cazul în care a fost pronunțată, nu va fi executată.

Articolul 36

1. Extrădarea poate fi amînată dacă împotriva persoanei a carei extrădare se cere s-a început un proces penal ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate pe teritoriul părții contractante solicitate, pentru o alta infracțiune decît aceea pentru care se cere extrădarea.

2. În caz de amînare, extrădarea se poate face numai după ce procesul penal a luat sfîrșit sau, cînd s-a pronunțat o hotărîre de condamnare, numai după ce pedeapsa a fost executată.

3. În cazul în care amînarea extrădării ar putea atrage împlinirea termenului de prescripție a acțiunii sau ar putea crea greutăți pentru stabilirea faptelor, partea contractantă solicitată poate admite extrădarea temporară sub condiția expresă ca persoana a carei extrădare se cere va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea.

Articolul 37

Persoana extrădată nu va putea fi urmărită, judecata sau deținută în vederea executării unei pedepse pentru o infracțiune comisă anterior predării și diferita de aceea pentru care s-a cerut extrădarea, în afară de cazul cînd:

a) statul care a predat-o consimte; în acest scop va trebui prezentată o cerere, însoțită de documentele prevăzute în articolul 39 și de un proces-verbal încheiat de autoritatea judiciară, conținînd declarațiile extrădatului asupra extinderii extrădării și mențiunea cu privire la posibilitatea ce i s-a acordat de a inainta un memoriu în apărarea sa autorităților părții solicitate;

b) deși a avut posibilitatea, nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de o luna de la terminarea procesului penal ori de la executarea pedepsei sau, părăsind acest teritoriu, a revenit ulterior.

Articolul 38

Cu excepția cazului prevăzut la litera b a articolului precedent, consimțămîntul părții solicitate va fi necesar pentru a permite părții solicitante sa extrădeze către un stat terț persoana care i-a fost predată.

Articolul 39

1. La cererea de extrădare se anexează:

a) copia certificată a mandatului de arestare sau, cînd extrădarea se cere pentru executarea pedepsei, copia certificată a hotărîrii rămase definitive. În cazul în care în mandatul de arestare nu se menționează infracțiunea, locul și timpul săvîrșirii acesteia, precum și calificarea ei juridică, aceste date vor fi arătate într-o anexa certificată;

b) copia dispozițiilor de lege aplicabile;

c) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa;

c) orice date care ar putea fi utile la identificarea persoanei a carei extrădare se cere.

2. Partea contractantă solicitată poate cere date suplimentare dacă mențiunile prevăzute la paragraful 1 sînt incomplete. Cealaltă parte contractantă trebuie să dea curs acestei cereri în cel mult 45 de zile. Pentru motive excepționale, părțile contractante pot prelungi acest termen cu 15 zile. Dacă partea contractantă solicitanta nu prezintă în termenul stabilit datele suplimentare cerute, partea contractantă solicitată poate dispune punerea în libertate a persoanei arestate.

Articolul 40

După primirea cererii de extrădare, dacă sînt îndeplinite toate condițiile de forma ale extrădării, partea contractantă solicitată va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a carei extrădare se cere, cu excepția cazurilor cînd din actele anexate la cerere rezultă în mod neîndoios ca, potrivit prezentei convenții, extrădarea nu este admisibilă.

Articolul 41

1. Arestarea unei persoane poate avea loc și înainte de primirea cererii de extrădare, dacă s-a primit o cerere în acest sens de la partea contractantă solicitanta. În cerere se va menționa mandatul de arestare sau hotărîrea definitivă pronunțată împotriva acelei persoane, precizînd ca cererea de extrădare va fi trimisa ulterior. Cererea poate fi facuta prin posta, telegraf sau telex.

2. Despre arestarea facuta potrivit paragrafului precedent va fi informată neîntîrziat cealaltă parte contractantă.

3. Durata arestării provizorii dispusă în condițiile paragrafului 1 poate fi de cel mult o luna. Acest termen va putea fi prelungit cu 15 zile, la cererea motivată a părții contractante solicitante.

Articolul 42

1. Partea contractantă solicitată va face cunoscut părții contractante solicitante hotărîrea sa asupra cererii de extrădare, menționînd, în cazul refuzării acestei cereri, prevederile din convenție în baza cărora a fost luată hotărîrea.

2. În cazul în care cererea de extrădare este admisă, partea contractantă solicitată va comunică părții contractante solicitante locul și data predării persoanei extrădate.

3. Dacă reprezentantul părții contractante solicitante nu se prezintă la data și locul indicate pentru a i se preda persoana a carei extrădare a fost admisă și nici nu s-a solicitat o amînare, persoana arestata va fi pusă în libertate. În acest caz, dacă cererea de extrădare este repetată, extrădarea poate fi refuzată.

4. Amînarea prevăzută în paragraful precedent nu poate depăși 15 zile.

Articolul 43

Dacă extrădarea este cerută de mai multe state, fie pentru aceleași fapte, fie pentru fapte diferite, partea solicitată va hotărî, ținînd seama de toate circumstanțele și, în special, de gravitatea infracțiunii, de locul în care a fost comisă, de cetățenia persoanei a carei extrădare se cere, de posibilitatea unei extrădări ulterioare între statele solicitante și de data acestor cereri.

Articolul 44

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei și se întoarce pe teritoriul părții contractante solicitate, ea va putea fi extrădată din nou. În acest caz, la cererea de extrădare nu se mai anexează actele prevăzute la articolul 39.

Articolul 45

1. La cererea părții contractante solicitante, partea contractantă solicitată va transmite:

a) obiectele care pot servi ca mijloc de proba în procesul penal; aceste obiecte se transmit și în cazul cînd extrădarea nu poate avea loc din cauza morții, sustragerii sau din alte cauze;

b) obiectele care în mod cert provin din infracțiune ori au servit la săvîrșirea acesteia.

Predarea și primirea obiectelor se fac pe baza unui proces-verbal.

2. Dacă obiectele cerute sînt necesare părții contractante solicitate într-o cauza penală, ele pot fi reținute provizoriu sau predate cu condiția de a fi restituite.

3. Drepturile părții contractante solicitate sau ale terților asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele asupra cărora exista asemenea drepturi vor fi restituite părții contractante solicitate, cît mai curînd posibil.

Articolul 46

1. Fiecare parte contractantă autoriza, la cerere, tranzitul pe teritoriul sau al persoanelor extrădate celeilalte părți contractante de către un stat terț.

2. Cererea pentru autorizarea unui astfel de tranzit se adresează și se rezolva după normele prevăzute pentru cererea de extrădare.

3. Părțile contractante nu sînt obligate sa autorize tranzitul persoanelor a căror extrădare nu poate avea loc, potrivit prezentei convenții.

Articolul 47

1. Cheltuielile de extrădare se suporta de partea contractantă pe teritoriul căreia s-au făcut.

2. Cheltuielile de tranzit se suporta de partea contractantă solicitanta.

Articolul 48

1. Părțile contractante își comunică reciproc informații cu privire la rezultatul procesului penal pornit împotriva persoanelor extrădate.

2. Dacă față de aceste persoane a fost pronunțată o hotărîre definitivă, se va transmite o copie a acesteia.

Articolul 49

În problemele privind extrădarea, cele doua părți contractante vor comunică între ele pe cale diplomatică.

Articolul 50

Prevederile prezentului capitol nu aduc atingere dispozițiilor altor convenții internaționale care reglementează extrădarea în materii speciale, la care ambele state contractante sînt părți.

Articolul 51

Dispozițiile prezentului capitol se aplică infracțiunilor comise ulterior intrării în vigoare a prezentei convenții. Totuși, părțile contractante vor putea, potrivit legislației proprii, sa acorde extrădarea și pentru infracțiuni comise anterior.