Decizia nr. 83/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 64 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mac Group" - S.R.L. București în Dosarul nr. 20.635/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal, răspunde Asociația de locatari din Calea Plevnei nr. 100, sectorul 1, București, reprezentată prin Lucian Constantin Pascu, președinte. Lipsesc celelalte părți, Societatea Comercială "Mac Group" - S.R.L. București, Gabriel Mazilu, Alexandru Varga și Carmen Varga, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele asociației de locatari lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, deoarece considera ca

art. 64 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, nu instituie un caz de restrangere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în sensul art. 49 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 20.635/1997, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 64 din Legea locuinței nr. 114/1996 , modificat și completat prin

art. 20 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1997 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Mac Group" - S.R.L. București într-o cauza civilă ce are ca obiect evacuarea biroului notarial și de avocatura care funcționează în apartamentul nr. 6, etajul 2, scara A, blocul 106 din Calea Plevnei nr. 100, sectorul 1, București, fără acordul asociației de locatari.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale criticate "constituie o restrangere a exercițiului liber al dreptului de proprietate", incalcand prevederile constituționale ale art. 38 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) și (6), ale art. 49 alin. (1) și (2), ale art. 54, precum și ale art. 135. De asemenea, se considera ca aplicarea dispozițiilor

art. 64 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, "constituie o flagrantă încălcare a dreptului constituțional deja dobândit într-un regim legal preexistent, în care dreptul de proprietate privată are caractere specifice (drept absolut, exclusiv, perpetuu), ce nu poate fi modificat prin dispoziții ulterioare prin care legiuitorul depășește cadrul legal constituțional stabilit pentru limitarea exercițiului unor drepturi".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca dispozițiile legale criticate "constituie o restrangere a exercițiului liber al dreptului de proprietate" și "vin în contradictie cu prevederile Constituției".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat "reflecta o situație normală ce implica exercitarea dreptului de proprietate, în limitele determinate de lege, cu respectarea, în cadrul raporturilor de vecinătate, a regulilor de conviețuire socială și, în general, a regulilor de comportare civilizata și decenta".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește

art. 64 din Legea locuinței nr. 114/1996 , astfel cum a fost modificat prin

art. 20 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1997 , care are următoarea redactare: "Schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu alta destinație situate în clădiri colective se poate face numai cu acordul proprietarului sau al asociației de proprietari. În vederea efectuării acestei schimbări, este necesar avizul favorabil al proprietarilor și, după caz, al titularilor contractelor de închiriere din locuintele cu care se invecineaza, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării."

Autoarea excepției solicita să se constate neconstituționalitatea acestui text de lege, deoarece reglementarea stării de vecinătate într-o clădire comuna trebuie "să se circumscrie exercitării dreptului de proprietate în deplinatatea atributelor sale, având ca scop eliminarea starilor de conflict și evitarea prejudicierii reciproce, și nicidecum îngrădirea exercitării dreptului prin hotărâri necenzurabile".

Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. În alin. (6) al aceluiași articol se prevede că "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".

Examinând

art. 64 din Legea locuinței nr. 114/1996 , Curtea constata ca acest text nu consacra un caz de restrangere a exercițiului dreptului de proprietate, în sensul art. 49 alin. (1) din Constituție, când ar fi obligatorie și respectarea principiului instituit la alin. (2) al acestui articol. Restrangerea exercițiului dreptului de proprietate, spre a fi caracterizată ca atare, trebuie să decurgă nemijlocit din lege. Or, în speta legea nu instituie o restrangere a exercițiului dreptului de proprietate, ci doar obligația obținerii unui acord în cazul în care proprietarul se hotărăște sa schimbe destinația locuinței. Îndeplinirea acestei obligații are menirea sa excludă în viitor declanșarea unor conflicte locative ori chiar procese, civile sau penale, care ar putea decurge din disconfortul, dezagrementele sau dezordinile datorate folosirii spațiului de locuit în alt scop decât acela stabilit inițial.

De asemenea, restrangerea exercițiului dreptului de proprietate trebuie să aibă caracter temporar, fiind instituită doar pentru perioada în care acționează cauzele ce au determinat-o și care sunt enumerate limitativ la alin. (1) al art. 49 din Constituție.

În ceea ce privește acordul vecinilor în legătură cu schimbarea destinației spațiului locativ, acesta se dovedește a fi necesar și util, întrucât o asemenea modificare poate presupune organizarea unor activități producătoare de zgomot ori de alte noxe greu de tolerat sau chiar insuportabile pentru ceilalți locatari-proprietari.

Atunci când refuzul asociației de proprietari de a aviza favorabil schimbarea destinației locuinței are scop sicanator sau este chiar abuziv, cei îndreptățiți se pot adresa instanței de judecată de drept comun, a carei hotărâre va înlocui, dacă este cazul, refuzul respectiv.

În legătură cu argumentul adus în susținerea excepției de neconstituționalitate privind faptul ca aplicarea noii reglementări din

Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, se face și pentru trecut, Curtea constata ca textul art. 64 din lege nu conține nici un element care ar putea sa pună în discuție retroactivitatea. Aceasta reprezintă însă o problemă care aparține competentei instanței judecătorești.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 64 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mac Group" - S.R.L. București în Dosarul nr. 20.635/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 1999.