Decizia nr. 105/1999

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Trans Impex Stats" - S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 2.797/R/1998 al Judecătoriei Reghin.

La apelul nominal lipsesc părțile, Societatea Comercială "Trans Impex Stats" - S.R.L. din Reghin și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Mures, pentru Garda financiară Mures, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 2.797/R/1998, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Trans Impex Stats" - S.R.L. din Reghin, cu ocazia judecării plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat de Garda financiară Mures la data de 20 noiembrie 1997.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor constituționale ale art. 49 alin. (1) referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) care statuează ca economia României este o economie de piața, stabilind totodată în sarcina statului obligația de a asigura libertatea comerțului și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, precum și ale art. 135 alin. (6) potrivit cărora "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată precizează ca de dispozițiile legale atacate depinde judecarea cauzei și apreciază ca acestea nu încalcă textele constituționale invocate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece, "pe de o parte, activitatea de comerț exterior a agenților economici se desfășoară pe baza autonomiei lor juridice, iar, pe de altă parte, este necesar ca aceasta activitate să se încadreze într-un sistem economic și să fie concordanta cu interesul național".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Textul

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , are următorul cuprins: "În vederea consolidării regimului valutar în vigoare și intaririi disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare, se stabilesc următoarele:

1. Persoanele juridice și fizice autorizate în condițiile legii, care produc și comercializează mărfuri, executa lucrări și prestează servicii pe teritoriul României, vor livra mărfurile, vor executa lucrările și vor presta serviciile numai cu plata în lei, cu excepția celor altfel reglementate în mod expres prin acte normative și numai pe baza autorizării exprese a Băncii Naționale a României.

2. Persoanele juridice și fizice prevăzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări și prestărilor de servicii în străinătate, precum și din orice alte operațiuni și tranzacții externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.

3. În cazul operațiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerț internațional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor și prestării serviciilor în străinătate, în funcție de zona geografică a partenerului extern.

Pentru operațiunile cu încasare la termen între 90 și 360 de zile, cat și pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerțului a eliberat licențe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naționala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plății, stabilite conform clauzelor contractuale.

În cazul plăților în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeași perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.

Ministerul Comerțului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum și lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 și 360 de zile calendaristice.

4. Deținerea de disponibilitati valutare în conturi bancare în străinătate de către persoanele juridice și fizice prevăzute la pct. 1 poate fi facuta numai pe baza și în condițiile autorizării prealabile a Băncii Naționale a României.

5. Operațiunile de transferuri externe privind investițiile directe în străinătate, investițiile de portofoliu și alte transferuri de sume în valută, efectuate potrivit normelor legale, se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Finanțelor și cu autorizarea Băncii Naționale a României.

Pentru operațiunile prevăzute la alineatul precedent se va asigura repatrierea sumelor în valută rezultate din aceste operațiuni, după cum urmează:

- în termen de 30 de zile calendaristice de la data stabilirii și disponibilizarii în valută convertibilă a sumelor reprezentând dividende din activitatea de investiții în străinătate, precum și a cotelor-părți provenind din lichidarea acestor investiții, ținând seama de reglementările legale și de datele calendaristice de început și de sfârșit ale anului financiar în țările în care s-au efectuat aceste investiții;

- în termen de 15 zile calendaristice calculate de la scadenta plății stabilite conform clauzelor contractuale pentru celelalte operațiuni prevăzute la alin. 1.

6. Pentru operațiunile legate de export-import fără încasare efectivă de valuta, destinate completării fondului de marfa pe piața interna, autorizate de organele abilitate în acest scop prin hotărâre a Guvernului, persoanele juridice și fizice prevăzute la pct. 1 sunt obligate, în situația efectuării în prealabil a exporturilor, sa realizeze importurile corespunzătoare în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data efectuării exporturilor. În caz contrar, acestea sunt obligate la repatrierea în valută a contravalorii exporturilor într-un termen suplimentar de maximum 15 zile calendaristice.

7. În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50% .

8. Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor prevăzute la pct. 7 revin organelor Ministerului Finanțelor și Băncii Naționale a României, împuternicite în acest scop.

9. Dispozițiile prezentei ordonanțe referitoare la sancțiunile contravenționale se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25 și 26.

Pentru calcularea amenzilor contravenționale prevăzute la pct. 7 se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data constatării contravenției."

Aceste dispoziții legale prevăd o serie de măsuri care au ca scop consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare ale persoanelor fizice și juridice prin obligația acestora de a incasa sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări și prestărilor de servicii în străinătate în termenele stabilite prin ordonanța.

Primele șase puncte ale articolului IV din

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , în funcție de situații, stabilesc termenele până la care trebuie repatriata valuta, iar punctul 7 prevede sancțiunea amenzii contravenționale care se aplică în cazul nerespectării acestor termene, competența de constatare și aplicare a acestei sancțiuni revenind organelor Ministerului Finanțelor și Băncii Naționale a României, împuternicite în acest scop potrivit punctului 8.

Cu privire la constituționalitatea punctului 7 al art. IV din ordonanța atacată, Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 157 și nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 noiembrie 1999, precum și nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999, a statuat ca prevederile constituționale ale art. 49 privesc, prin conținutul lor, drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor, iar cele ale art. 134, stabilind obligația statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, nu sunt infrante, deoarece obligația de repatriere a valutei nu este contrară economiei de piața și libertății comerțului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice modificarea jurisprudenței Curții, soluția pronunțată prin deciziile sus-menționate își menține valabilitatea și în aceasta cauza.

Autoarea excepției considera ca întreg conținutul articolului IV din

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

este neconstitutional în raport cu art. 49, art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b), precum și cu art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece "prin instituirea ... obligațiilor agenților economici de a incasa sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări ... precum și din orice alte operațiuni și tranzacții externe doar prin conturi deschise în România și doar la bănci autorizate de Banca Naționala a României se realizează o ingradire a drepturilor și libertăților fundamentale, întrucât principiul libertății comerțului înseamnă și posibilitatea pentru agenții economici de a-și stabili împreună cu partenerii contractului locul unde urmează a se face plata și modalitățile de plată".

Obligația de repatriere a valutei, cat și efectuarea operațiunilor prin conturile deschise în România la bănci autorizate nu violeaza art. 49 alin. (1) din Constituție, deoarece acesta, reglementand situațiile în care pot fi restrânse drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, nu se aplică în cauza. Conform art. 41 alin. (1) din Constituție, în ceea ce privește dreptul de proprietate, conținutul și limitele acestuia sunt stabilite de lege.

Nu se pot retine nici susținerile potrivit cărora sunt incalcate art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) și art. 135 alin. (6) din Constituție, întrucât inviolabilitatea, în condițiile legii, a proprietății private nu poate fi opusă cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piața. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcționarea însăși a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu șase voturi pentru și un vot împotriva,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Trans Impex Stats" - S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 2.797/R/1998 al Judecătoriei Reghin.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 1999.