Decizia nr. 87/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului-lege nr. 68 din 8 februarie 1990

pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, excepție ridicată de Petru Costea în Dosarul nr. 3.501/1998 al Tribunalului Arad - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, Petru Costea și Direcția generală de muncă și protecție socială Arad, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea excepției invocate, deoarece considera ca dispozițiile

art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990

încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 iulie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 3.501/1998, Tribunalul Arad - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului-lege nr. 68/1990

pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului. Excepția a fost ridicată de Petru Costea într-o cauza în care solicită ca Direcția generală de muncă și protecție socială Arad - Oficiul de pensii să-i recunoască dreptul la încadrarea în grupa a II-a de muncă, precum și acordarea sporului aferent, pentru perioada 15 iulie 1971 - 4 noiembrie 1998, când a lucrat la Societatea Comercială "Constar" - S.A. din Arad.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale criticate, fiind aplicabile numai persoanelor în activitate la data intrării lor în vigoare, iar nu și persoanelor pensionate, încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacra principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece " Decretul-lege nr. 68/1990 , prin care au fost inlaturate inechitatile în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor și în încadrarea în grupe de muncă, corespunde art. 15 alin. (2) din Constituție, ce consacra principiul neretroactivitatii legii, nefiind posibila acordarea acestor drepturi pentru perioada invocată" de autorul excepției.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere comunicat de Guvern se apreciază ca

art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990

nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, "întrucât cele două categorii de persoane - persoanele ce au calitatea de salariați și cele care au calitatea de pensionari - ... se afla în situații complet diferite sub aspect juridic, ceea ce exclude egalitatea de tratament prin aplicarea acelorași reglementări".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Din examinarea motivarii excepției de neconstituționalitate rezultă ca aceasta vizează doar dispozițiile

art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 , astfel ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea fiind legal sesizată, urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, care, deși preconstitutionale, produc efecte după intrarea în vigoare a Constituției din 1991.

Textul de lege criticat prevede că "Personalul de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cat au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective".

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții legale, deoarece se aplică numai persoanelor aflate în activitate la data intrării lor în vigoare, iar nu și persoanelor pensionate, încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări".

Dispozițiile

art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 , referindu-se la "personalul de la locurile de muncă și activitățile" pentru perioade anterioare datei intrării lor în vigoare, recunosc doar beneficiul unor drepturi cuvenite și câștigate anterior, ale căror efecte sau valorificare, însă, se face ulterior. Sub acest aspect, apare discriminatorie recunoașterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activități caracterizate prin condiții deosebite, nu și în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de intrarea în vigoare a

Decretului-lege nr. 68/1990 , au încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare sau din alte motive, ori s-au încadrat la locuri de muncă care nu mai au același caracter. Acest tratament juridic diferențiat încalcă principiul egalității înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție. Persoanele în privinta cărora se examinează aplicabilitatea dispozițiilor

art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990

se găsesc în situații diferite doar sub aspectul statutului lor social - de persoane încadrate la locuri de muncă sau în activități având condiții deosebite, de persoane încadrate la alte locuri de muncă sau în alte activități, ori de persoane care nu s-au mai încadrat în munca din diverse motive - și toate acestea vazute la o dată exactă, aceea a intrării în vigoare a actului normativ respectiv. Or, în măsura în care textul de lege criticat reglementează beneficiul și posibilitatea valorificării unor drepturi cuvenite și câștigate în perioade când toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleași condiții, este evident ca, sub acest aspect, ele se afla într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic.

Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții". Examinând dispozițiile

art. 2 alin. 1 și, implicit, integral Decretul-lege nr. 68/1990 , Curtea constata ca acestea nu sunt abrogate prin efectul prevederilor constituționale citate. Acestea nu sunt neconstituționale pentru ca au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul ca îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetățeni, nu și în favoarea altora care, realmente, se afla în aceeași situație. În cazul în care s-ar considera ca dispozițiile

Decretului-lege nr. 68/1990

sunt abrogate prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituție ar fi private și acele categorii de cetățeni pentru care textul de lege criticat a recunoscut beneficiul drepturilor câștigate prin activitatea desfășurată în condiții deosebite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Petru Costea în Dosarul nr. 3.501/1998 al Tribunalului Arad - Secția comercială și contencios administrativ și constata ca dispozițiile

art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990

pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 1999.