Convenția nr. 147/1976

Articolul 1

1. Sub rezerva dispozițiilor contrarii care figurează în prezentul articol, aceasta convenție se aplică fiecărei nave maritime, proprietate publică sau privată, care este angajata în transportul de mărfuri sau de pasageri în scop comercial sau care este angajata în orice alt scop comercial.

2. Legislația naționala va stabili condițiile în care navele vor fi considerate nave maritime în sensul acestei convenții.

3. Aceasta convenție se aplică remorcherelor maritime.

4. Aceasta convenție nu se aplică:

a) navelor propulsate în principal cu vele, indiferent dacă sunt echipate sau nu cu motoare auxiliare;

b) navelor de pescuit sau balenierelor ori altor nave utilizate în scopuri similare;

c) navelor mici sau platformelor de foraj marin sau de extracție a petrolului, atunci când acestea nu navighează; decizia privind navele incluse în acest subparagraf va fi luată de către autoritatea competentă din fiecare țara, cu consultarea celor mai reprezentative organizații ale armatorilor și ale navigatorilor.

5. Nici o prevedere a prezentei convenții nu va fi considerată ca o extindere a câmpului de aplicare a convențiilor enumerate în anexa la prezenta convenție sau a vreuneia dintre dispozițiile acestora.

Articolul 2

Orice membru care ratifica aceasta convenție se angajează:

a) sa adopte o legislație pentru navele înmatriculate pe teritoriul sau, referitoare la:

(i) standarde de securitate, incluzând standarde de competența, durata muncii și efectivul echipajului, pentru a asigura ocrotirea vieții omenești la bordul navei;

(îi) un regim corespunzător de securitate socială; și

(iii) condiții de angajare la bord și condiții de viața la bordul navei, în măsura în care, în opinia sa, acestea nu sunt acoperite de contractele colective sau stabilite de tribunalele competente într-o maniera care să-i lege în mod egal pe armatorii și pe navigatorii interesați;

și să se asigure ca prevederile unei astfel de legislații sunt echivalente, în ansamblu, cu convențiile sau cu articolele convențiilor la care se face referire în anexa la prezenta convenție, în afară de cazul în care membrul nu este ținut sa dea efect într-un alt mod convențiilor respective;

b) să își exercite, în mod efectiv, jurisdicția sau controlul asupra navelor care sunt înmatriculate pe teritoriul sau, în ceea ce privește:

(i) standardele de securitate, incluzând standarde de competența, durata muncii și efectivul echipajului, stabilite de legislația naționala;

(îi) punerea în practica a regimului de securitate socială stabilit de legislația naționala;

(iii) condițiile de angajare la bord și condițiile de viața stabilite de legislația naționala sau de tribunalele competente într-o maniera care să-i lege în mod egal pe armatorii și pe navigatorii interesați;

c) să se asigure ca între armatori sau organizațiile acestora și organizațiile navigatorilor, constituite în conformitate cu prevederile fundamentale ale Convenției privind libertatea sindicala și protecția dreptului sindical, 1948, și ale Convenției privind dreptul de organizare și negociere colectivă, 1949, sunt convenite măsuri care să asigure un control eficient al condițiilor de angajare și de viața de la bordul acelor nave, atunci când membrul nu exercita o jurisdicție efectivă;

d) să se asigure ca:

(i) exista proceduri adecvate, supuse supervizarii generale a autorității competente, ca urmare, dacă este cazul, a unei consultări tripartite între aceasta autoritate și organizațiile reprezentative ale armatorilor și ale navigatorilor, privind recrutarea navigatorilor pe nave înmatriculate pe teritoriul sau și pentru examinarea plangerilor depuse în acest sens;

(îi) exista proceduri adecvate, supuse supervizarii generale a autorității competente, ca urmare, dacă este cazul, a unei consultări tripartite între aceasta autoritate și organizațiile reprezentative ale armatorilor și ale navigatorilor, privind examinarea oricărei plângeri făcute în legătură cu angajarea și formulate, pe cat posibil, în momentul angajării pe teritoriul sau a navigatorilor de aceeași naționalitate cu a sa, pe nave înmatriculate într-o țara străină, și să se asigure ca asemenea plângeri, precum și ca orice plângere referitoare la angajare și formulată, pe cat posibil, în momentul angajării pe teritoriul sau a navigatorilor străini, pe nave înmatriculate într-o țara străină, sunt transmise cu promptitudine de către autoritatea competentă autorității competente din țara în care nava este înmatriculată, o copie fiind comunicată directorului general al Biroului Internațional al Muncii;

e) să se asigure ca navigatorii angajați pe navele înmatriculate pe teritoriul sau sunt calificați și instruiti în mod corespunzător pentru postul pentru care sunt angajați, având în vedere Recomandarea privind pregătirea profesională a navigatorilor, 1970;

f) sa verifice, prin inspecții sau prin alte mijloace corespunzătoare, dacă navele înmatriculate pe teritoriul sau respecta convențiile internaționale ale muncii aplicabile și în vigoare, pe care le-a ratificat, legislația cerută la lit. a) și, în măsura în care, ținând seama de legislația naționala, se considera necesar, contractele colective de muncă;

g) să efectueze o ancheta oficială privind accidentele maritime grave care implica navele înmatriculate pe teritoriul sau, în special atunci când au ca rezultat raniri sau pierderi de vieți omenești. Raportul final al unei astfel de anchete trebuie, în mod normal, să fie făcut public.

Articolul 3

Orice membru care a ratificat aceasta convenție își va informa cetățenii, în măsura în care este posibil, despre problemele care pot aparea în momentul în care un navigator se angajează pe o nava înmatriculată într-un stat care nu a ratificat prezenta convenție, până când nu se convinge ca sunt aplicate standarde echivalente cu cele stabilite de aceasta convenție. Măsurile luate în acest scop de către statul care ratifica prezenta convenție nu vor trebui să fie în contradictie cu principiul liberei circulatii a lucrătorilor, stipulat în tratatele la care cele doua state pot fi parte.

Articolul 4

1. Dacă un membru care a ratificat aceasta convenție și în portul căruia o nava face escala în cursul normal al voiajului sau, ori pentru un motiv care trebuie explicat primește o plângere sau obține dovada ca nava nu respecta standardele acestei convenții, după intrarea sa în vigoare, poate adresa un raport guvernului tarii în care nava a fost înmatriculată, însoțit de o copie pentru directorul general al Biroului Internațional la Muncii, și poate lua măsurile necesare pentru redresarea oricărei situații la bord care constituie în mod clar un pericol pentru siguranța sau sănătate.

2. Luând asemenea măsuri, membrul va trebui sa informeze imediat pe cel mai apropiat reprezentant maritim, consular sau diplomatic al statului de pavilion și sa îi solicite acestui reprezentant să fie prezent la fața locului, dacă este posibil.

Acest lucru nu va trebui sa conducă la rețineri sau întârzieri nejustificate ale navei.

3. În sensul acestui articol, prin plângere se înțelege orice informație comunicată de un membru al echipajului, un organism profesional, o asociație, un sindicat sau, în general, de orice persoană interesată de siguranță navei, inclusiv sub aspectul riscurilor legate de securitatea sau sănătatea echipajului sau.

Articolul 5

1. Aceasta convenție este deschisă ratificării membrilor care sunt parte la instrumentele internaționale enumerate mai jos sau, în ceea ce privește instrumentele enumerate la lit. c), au pus în aplicare dispozițiile acestora:

a) Convenția internationala pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, 1960, ori Convenția internationala pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, 1974, sau orice alta convenție care le revizuieste;

b) Convenția Internationala asupra liniilor de încărcare, 1966, sau orice alta convenție care o revizuieste;

c) Regulamentul pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1960, ori Convenția asupra regulamentelor internaționale pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1972, sau orice alta convenție care revizuieste aceste instrumente internaționale.

2. Aceasta convenție este deschisă, în plus, ratificării oricărui membru care se angajează, prin ratificare, sa îndeplinească condițiile cărora paragraful precedent le subordonează ratificarea și pe care nu le îndeplinește încă.

3. Ratificarile formale ale acestei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrate de către acesta.

Articolul 6

1. Prezenta convenție nu va lega decât pe membrii Organizației Internaționale a Muncii ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de directorul general al Biroului Internațional al Muncii.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea ratificărilor a cel puțin 10 membri care dețin împreună un tonaj brut de 25% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale.

3. În continuare, aceasta convenție va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

Articolul 7

1. Orice membru care a ratificat aceasta convenție poate să o denunțe după expirarea termenului de 10 ani de la data intrării inițiale în vigoare a convenției, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrat de către acesta. O astfel de denunțare nu va avea efect decât după un an de la data înregistrării.

2. Orice membru care a ratificat aceasta convenție și care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, prevăzută de paragraful anterior, nu și-a exercitat dreptul de denunțare prevăzut de prezentul articol va fi legat pentru o noua perioada de 10 ani și ca urmare va putea sa denunțe aceasta convenție la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condițiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 8

1. Directorul general al Biroului Internațional al Muncii îi va înștiința pe toți membrii Organizației Internaționale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificărilor și denuntarilor care i-au fost comunicate de către membrii organizației.

2. Atunci când condițiile enunțate la art. 6 paragraful 2 vor fi fost îndeplinite, directorul general al Biroului Internațional al Muncii va atrage atenția membrilor organizației asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare.

Articolul 9

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunică secretarului general al Națiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 din Carta Națiunilor Unite, informații complete privind toate ratificarile și toate actele de denunțare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.

Articolul 10

Oricând va considera necesar, Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta un raport Conferintei generale cu privire la aplicarea prezentei convenții și va examina dacă este cazul să se înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parțiale a convenției.

Articolul 11

1. În cazul în care Conferința adopta o noua convenție având ca obiect revizuirea, totală sau parțială, a prezentei convenții și numai dacă noua convenție nu prevede altfel, atunci:

a) ratificarea de către un membru a noii convenții de revizuire va antrena de plin drept, independent de prevederile art. 7, denunțarea imediata a acestei convenții, sub rezerva ca noua convenție care revizuieste sa fi intrat în vigoare;

b) de la data la care noua convenție care revizuieste va intra în vigoare, prezenta convenție nu va mai fi deschisă ratificării de către membri.

2. Prezenta convenție va rămâne în orice caz în vigoare în forma și în conținutul sau actual pentru membrii care au ratificat-o, dar nu au ratificat convenția care revizuieste.

Articolul 12

Versiunile în limbile engleza și franceza ale textului acestei convenții sunt egal autentice.