Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 783/2014

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare

prezumat în vigoare

Data actului
18 decembrie 2014
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 78 din 29 ianuarie 2015
Citează
13 acte
Structură
0 articole · 15.191 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 84/2012 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea u…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Constantin Arsene și alții în Dosarul nr. 7.261/109/2013 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1082D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc autorii excepției și partea Casa Județeană de Pensii Argeș, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prevederile art. 115 alin. (1) din Constituție, referitoare la adoptarea de către Parlament a unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, au în vedere doar ordonanțele simple, iar nu și ordonanțele de urgență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 29 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.261/109/2013, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

5. Excepția a fost ridicată de Constantin Arsene și alții cu prilejul soluționării unei cauze în care au solicitat obligarea Casei Județene de Pensii Argeș la calcularea și plata indemnizației reparatorii prevăzute de

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 , începând cu data de 1 ianuarie 2013, prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

contravin dispozițiilor art. 15 alin. (1) și art. 115 din Constituție. În acest sens, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

a fost adoptată fără respectarea prevederilor

art. 2 din Legea nr. 127/2012

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, adică până la începerea sesiunii de toamnă a Parlamentului. Or, la momentul adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

efectele

Legii nr. 127/2012

erau încetate.

7. Totodată, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

a fost emisă cu încălcarea

art. 4 din Legea nr. 52/2003 , întrucât proiectul de ordonanță a fost publicat pe site-ul www.mfinante.ro la data de 12 decembrie 2012, în vederea dezbaterii publice. La aceeași dată,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

a fost adoptată, cu motivarea că prevederile acesteia vizează interesul general public și constituie situații de urgență, extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, invocându-se legalitatea actului normativ potrivit prevederilor

art. 5 din Legea nr. 52/2003 . Or, starea de urgență invocată de Guvern nu a existat, nefiind instituită de Președintele României prin decret, contrasemnat de prim-ministru și publicat de îndată în Monitorul Oficial al României, așa cum cer dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999

privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență. Prin urmare, emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale care prevăd organizarea de dezbateri publice cu prilejul elaborării actelor normative.

8. În final, arată că neplata în anul 2013 a indemnizației cuvenite potrivit

Legii nr. 341/2004

constituie un abuz.

9. Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, amintește că, în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că aspectul restrângerii sau înlăturării unor drepturi legale ține de marja de apreciere a statului, cel mai bine plasat pentru a putea aprecia asupra politicilor sale sociale. De asemenea, arată că indemnizația reparatorie nu este un drept fundamental.

10. Cât privește criticile ce vizează procedura de adoptare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , instanța reține că acestea au rămas fără obiect ca urmare a aprobării acestei ordonanțe de către Parlament prin

Legea nr. 36/2014 .

11. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012.

15. Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2013, însă, cu toate acestea, continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit celor statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea acestora.

16. Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea și ale art. 115 privind delegarea legislativă.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

au mai fost analizate sub aspectul constituționalității în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, Curtea a reținut că "prevederile art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție, referitoare la necesitatea adoptării de către Parlament a unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru emiterea ordonanțelor, au în vedere emiterea ordonanțelor simple, iar nu a celor de urgență, ale căror condiții de emitere sunt reglementate de următoarele alineate ale art. 115 din Constituție."

18. Cât privește susținerea potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

ar fi fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 52/2003

privind transparența decizională în administrația publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, Curtea, prin aceeași decizie, a constatat că această critică nu este întemeiată. În acest sens, a arătat că, potrivit art. 6 alin. (9) din această lege, "În cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare." Astfel, legiuitorul, ținând cont de realitatea existenței unor situații când necesitatea protejării interesului public general impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerințelor privind asigurarea transparenței decizionale.

19. Referitor la critica vizând lipsa caracterului urgent și a unei situații extraordinare care să fi impus emiterea de urgență a actului normativ supus analizei de constituționalitate, Curtea, prin

Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 , a apreciat că cele invocate de Guvern în nota de fundamentare întrunesc condițiile existenței unei situații extraordinare și urgente care, în mod obiectiv, impun emiterea unei ordonanțe de urgență. Astfel, "necesitatea stabilirii în timp util a unor direcții clare în ceea ce privește domenii extrem de importante, așa cum este salarizarea personalului bugetar, domenii cu implicații financiare majore, și riscul ca aceste măsuri, ca de altfel întregul program de guvernare, să nu poată fi adoptate până la începutul anului 2013, din cauze obiective determinate de desfășurarea unor proceduri privind constituirea Parlamentului nou ales și a învestirii noului Guvern, reprezintă motive ce justifică intervenția legislativă a Guvernului pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public." De asemenea, Curtea a constatat că "reglementarea pe calea ordonanței de urgență a unor aspecte privind regimul juridic aplicabil activităților de emitere, transmitere și arhivare a facturilor electronice a fost justificată nu doar de oportunitatea ori necesitatea acesteia, ci de însuși faptul că legislația existentă, respectiv

Legea nr. 148/2012

privind înregistrarea operațiunilor comerciale prin mijloace electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, contravenea acquis-ului comunitar transpus în legislația națională prin

Ordonanța Guvernului nr. 15/2012

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 29 august 2012, astfel încât, în lipsa unei astfel de intervenții rapide, de la 1 ianuarie 2013 ar fi fost aplicabilă această lege, cu toate consecințele negative aferente."

20. Cu același prilej, Curtea a precizat că existența unor "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată" și care, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, justifică emiterea unei ordonanțe de urgență, nu trebuie confundată cu existența unei "stări de urgență", care se instituie de Președintele României și se încuviințează de Parlament, în temeiul art. 93 din Constituție, impunând o serie de măsuri reglementate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999

privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 453/2004 .

21. În sfârșit, cu privire la susținerea autorilor excepției potrivit căreia reprezintă un abuz suspendarea în anul 2013 a acordării dreptului la indemnizația reparatorie prevăzut de art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr.

341/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, suspendare dispusă prin dispozițiile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 , Curtea, prin

Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 , a reținut că indemnizația de recunoștință nu reprezintă un drept consacrat de Legea fundamentală, astfel că restrângerile aduse exercițiului acestui drept nu se subsumează condițiilor art. 53 din Constituție, dar a precizat că, "deși autoritățile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor bănești pretinse de autorii excepției de neconstituționalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi și în viitor, în condițiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există și dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficiență, așa încât speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport legal, este în realitate lipsită de conținut. Astfel, deși formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi."

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Arsene și alții în Dosarul nr. 7.261/109/2013 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 decembrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.