Tratatul din 15 mai 1999
între România și Republica Polona privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile
prezumat în vigoare
România și Republica Polona, denumite în continuare părți contractante, în dorința de a perfectiona cooperarea lor în domeniul asistenței juridice și al relațiilor juridice în cauzele civile,
au hotărât sa încheie prezentul tratat și, în acest scop, au convenit asupra următoarelor:
Capitolul 1 Dispoziții generale
Articolul 1
Definirea cauzelor civile
În sensul prezentului tratat, prin cauze civile se înțelege cauzele de drept civil, drept al familiei, drept comercial și de drept al muncii. Dispozițiile prezentului tratat, referitoare la cauzele civile, se aplică în mod corespunzător și în materie de contencios administrativ.
Articolul 2
Ocrotirea juridică
1. Cetățenii unei părți contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte părți contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași ocrotire juridică ca și cetățenii proprii.
2. Cetățenii unei părți contractante au dreptul să se adreseze liber și nestanjenit instanțelor judecătorești și altor autorități ale celeilalte părți contractante în competența cărora intra cauzele civile, pot să își susțină interesele în fața acestora, să facă cereri, sa introducă acțiuni și sa exercite orice alte activități procesuale în aceleași condiții ca și cetățenii acesteia.
3. Dispozițiile prezentului tratat referitoare la cetățenii unei părți contractante se aplică, în mod corespunzător, persoanelor juridice înființate în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia își au sediul.
Articolul 3
Modul de legătură
1. În realizarea activităților prevăzute de prezentul tratat instanțele judecătorești și alte autorități ale celor două părți contractante, competente în cauzele civile, comunică între ele direct, în afară de cazul în care prezentul tratat dispune altfel.
2. Cererile pentru acordarea asistenței juridice vor fi transmise:
- de pe teritoriul României către președintele tribunalului voievodal în raza căruia se afla instanța de judecată competența pentru soluționarea cererii;
- de pe teritoriul Republicii Polone către președintele curții de apel în raza căreia se afla instanța competența pentru soluționarea cererii.
Articolul 4
Limba folosită
1. În realizarea activităților prevăzute în prezentul tratat instanțele judecătorești și alte autorități ale celor două părți contractante, competente în cauzele civile, folosesc în relațiile dintre ele limba oficială a statului lor sau limba franceza ori engleza.
2. În cazul în care, potrivit dispozițiilor prezentului tratat, se cere anexarea la actele transmise și a traducerii lor în limba celeilalte părți contractante, aceasta traducere trebuie să fie efectuată de către un traducător autorizat al părții contractante solicitante.
Articolul 5
Schimbul de informații în domeniul legislației
Părțile contractante își transmit reciproc, la cerere, prin intermediul ministerelor de justiție, informații despre legislația și practica lor judiciară, precum și textele legilor solicitate.
Articolul 6
Valabilitatea actelor
1. Actele care emana de la instanțele judecătorești sau de la alte autorități competente ale uneia dintre părțile contractante, prevăzute cu sigiliul oficial și cu semnatura persoanei îndreptățite, pot fi folosite pe teritoriul celeilalte părți contractante fără a fi nevoie de legalizare. Aceasta dispoziție se aplică, de asemenea, copiilor legalizate, extraselor și traducerilor unor astfel de acte.
2. Actele întocmite pe teritoriul unei părți contractante de către persoane fizice a căror semnatura a fost autentificată pot fi folosite pe teritoriul celeilalte părți contractante fără a fi necesară legalizarea lor.
3. Actele menționate la paragrafele 1 și 2 au, pe teritoriul celeilalte părți contractante, aceeași forta probanta ca și actele de același fel ale acestei din urma părți contractante.
Articolul 7
Transmiterea actelor de stare civilă
1. Autoritățile competente ale părților contractante își transmit reciproc, la cerere, gratuit, acte privind starea civilă, precum și copii certificate de pe hotărârile judecătorești în materie de stare civilă privind cetățenii celeilalte părți contractante.
2. Autoritățile menționate la paragraful 1 comunică între ele direct.
3. Cererile cetățenilor uneia dintre părțile contractante, privind transmiterea actelor de stare civilă, pot fi adresate direct autorității de stare civilă competente a celeilalte părți contractante. Actele vor fi eliberate după încasarea taxei aferente.
Capitolul 2 Asistența juridică
Articolul 8
Acordarea asistenței juridice
Cele doua părți contractante își acorda reciproc, la cerere, asistența juridică în cauzele civile, în condițiile prevăzute prin prezentul tratat.
Articolul 9
Obiectul asistenței juridice
Asistența juridică în cauzele civile cuprinde îndeplinirea unor activități procesuale, cum ar fi: întocmirea, transmiterea și înmânarea de acte judiciare și extrajudiciare; audierea părților, martorilor, experților și a altor persoane; efectuarea de expertize; cercetări la fața locului.
Articolul 10
Cererea de asistența juridică
1. Cererea de asistența juridică trebuie să cuprindă următoarele date:
denumirea instituției solicitante;
denumirea instituției solicitate;
indicarea cauzei în care se solicita acordarea asistenței juridice;
numele și prenumele părților, calitatea procesuala, cetățenia, domiciliul sau reședința acestora, iar în cazul persoanelor juridice, denumirea și sediul lor;
numele, prenumele și adresa reprezentanților părților;
obiectul cererii și datele necesare pentru îndeplinirea ei;
menționarea actelor anexate la cerere.
2. La cererea de inmanare a actelor se vor indica adresa destinatarului și felul actelor care urmează a fi înmânate. La comisiile rogatorii vor fi indicate împrejurările în legătură cu care urmează să se administreze o proba și, atunci când este cazul, întrebările care trebuie puse persoanelor care urmează a fi audiate.
3. Cererea de asistența juridică și actele anexate vor fi semnate și vor purta ștampila oficială a instituției solicitante.
4. Cererea de asistența juridică va fi redactată în limba oficială a părții contractante solicitante și va fi însoțită de o traducere în limba oficială a părții contractante solicitate.
5. Instituțiile celor două părți contractante pot folosi pentru cererile de asistența juridică formulare cu text bilingv, al căror conținut va fi convenit între ministerele de justiție.
Articolul 11
Modul de rezolvare a cererii
1. În îndeplinirea unei cereri de asistența juridică instituția solicitată aplica legea statului sau. Cu toate acestea, la cererea instituției solicitante, instituția solicitată aplica o procedură specială, în măsura în care nu contravine legii statului sau.
2. Dacă instituția solicitată nu este competența sa îndeplinească cererea, ea o va trimite, din oficiu, instituției competente, incunostintand totodată despre aceasta instituția solicitanta.
3. Dacă adresa persoanei la care se referă cererea nu este cunoscută sau dacă adresa indicată s-a dovedit gresita, instituția solicitată ia măsurile corespunzătoare în scopul stabilirii acesteia. În cazul în care stabilirea adresei nu este posibila, instituția solicitată informează despre aceasta instituția solicitanta.
4. La cererea instituției solicitante instituția solicitată va comunică acesteia, în timp util, locul și data îndeplinirii cererii de asistența juridică, pentru ca partea interesată să poată asista.
5. După îndeplinirea cererii, instituția solicitată transmite instituției solicitante actele întocmite. În cazul în care asistența juridică nu a putut fi acordată, instituția solicitată va restitui actele instituției solicitante, comunicându-i totodată împrejurările care au împiedicat-o sa îndeplinească cererea.
Articolul 12
Înmânarea actelor
Instituția solicitată înmânează actele în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare pe teritoriul statului sau, dacă actele sunt redactate în limba oficială a acestui stat ori sunt însoțite de o traducere în această limbă. În caz contrar, instituția solicitată înmânează actele destinatarului numai dacă acesta este de acord să le primească.
Articolul 13
Dovada de inmanare
1. Constituie dovada de inmanare - fie confirmarea primirii prevăzută cu semnatura destinatarului, locul, data predării, sigiliul instituției solicitate și semnatura persoanei care efectuează înmânarea, fie confirmarea instituției solicitate constatând forma, locul și data inmanarii.
2. În cazul în care actul a fost transmis în doua exemplare, confirmarea primirii se poate face printr-o atestare pe unul dintre aceste exemplare.
3. Dacă destinatarul refuza primirea actului, se va face mențiune despre motivul refuzului.
Articolul 14
Atribuțiile misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare
Fiecare parte contractantă are dreptul sa transmită sau sa inmaneze acte propriilor cetățeni și sa îi audieze prin intermediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare, cu condiția sa nu aplice nici o măsura de constrângere.
Articolul 15
Cheltuielile legate de acordarea asistenței juridice
1. Fiecare parte contractantă suporta cheltuielile ocazionate de acordarea asistenței juridice pe teritoriul sau, inclusiv cheltuielile cu administrarea probelor.
2. Dispozițiile paragrafului 1 nu se aplică în cazul drepturilor cuvenite martorilor sau experților, prevăzute la art. 16 paragraful 5.
Articolul 16
Protecția martorilor și a experților
1. Dacă în cursul judecării cauzei pe teritoriul unei părți contractante este necesară prezentarea personală a unui martor sau a unui expert care se afla pe teritoriul celeilalte părți contractante, instituția părții contractante pe al carei teritoriu are loc judecarea cauzei se poate adresa instituției competente a celeilalte părți contractante pentru înmânarea citației.
2. Citația nu poate conține mențiuni privind aplicarea unor mijloace de constrângere în caz de neprezentare.
3. Martorul sau expertul, oricare ar fi cetățenia sa, care, în urma citarii, se prezintă în fața instituției părții contractante solicitante, nu poate fi urmărit, deținut sau supus vreunei limitări a libertății sale individuale pe teritoriul acesteia pentru fapte comise sau pentru condamnări anterioare trecerii frontierei părții contractante solicitante.
4. Imunitatea prevăzută la paragraful 3 încetează dacă martorul sau expertul nu a părăsit teritoriul părții contractante solicitante în termen de 7 zile de la data la care instituția care l-a chemat îi face cunoscut ca prezenta lui nu mai este necesară sau dacă revine ulterior. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul părții contractante solicitante din motive independente de voința sa.
5. Martorul sau expertul are dreptul la restituirea cheltuielilor de călătorie, de sejur și a veniturilor nerealizate, iar expertul, și la onorariul de expert. Aceste cheltuieli vor fi suportate de partea contractantă solicitanta. În citație se vor menționa felul și cuantumul sumelor care se cuvin martorului sau expertului. La cererea martorului sau a expertului, partea contractantă solicitanta îi acorda un avans pentru acoperirea cheltuielilor.
Articolul 17
Refuzul acordării asistenței juridice
Asistența juridică poate fi refuzată dacă prin acordarea ei s-ar putea aduce atingere suveranității sau siguranței naționale a părții contractante solicitate ori s-ar contraveni principiilor fundamentale de drept ale acestei părți.
Capitolul 3 Cheltuieli și facilități procesuale
Articolul 18
Scutirea de depunere a unei cauțiuni pentru asigurarea cheltuielilor de procedura
Cetățenilor uneia dintre părțile contractante, care domiciliază sau se afla pe teritoriul oricăreia dintre aceste părți și care se prezintă în fața instanțelor judecătorești și a altor autorități ale celeilalte părți contractante în competența cărora intra cauzele civile, nu li se poate cere depunerea unei cauțiuni pentru asigurarea cheltuielilor de procedura numai pentru motivul ca sunt străini sau pentru că nu își au domiciliul ori reședința pe teritoriul acelei părți contractante.
Articolul 19
Scutirea de cheltuieli de judecată
1. Cetățenii uneia dintre părțile contractante beneficiază pe teritoriul celeilalte părți contractante de scutire sau de plată în avans a taxelor și a altor cheltuieli de procedura, precum și de asistența judiciară gratuita, în aceleași condiții și în aceeași măsura ca și cetățenii acelei părți contractante.
2. Scutirile despre care se face vorbire în paragraful 1 privesc toate activitățile procesuale din cauza respectiva, inclusiv activitatea de executare.
3. Pentru obținerea scutirii de cheltuieli sau a asistenței judiciare gratuite trebuie prezentată o declarație privind situația personală, familială și materială a solicitantului.
4. Autoritatea care se pronunța asupra acordării facilităților prevăzute în paragraful 1 își păstrează, în limitele competentei sale, dreptul de a controla declarațiile și explicațiile prezentate, precum și dreptul de a cere informații și acte suplimentare.
Articolul 20
Solicitarea
Cetățeanul uneia dintre părțile contractante, care solicită scutirea de cheltuieli sau asistența judiciară gratuita în fața autorității competente a celeilalte părți contractante, poate să susțină o asemenea cerere în scris sau verbal, care se consemnează într-un proces-verbal la instanța competența potrivit domiciliului sau reședinței sale. Aceasta instanța va transmite cererea, însoțită de declarația solicitantului și, eventual, de alte acte, autorității competente a celeilalte părți contractante.
Termene
Articolul 21
În cazul în care instanța judecătorească a uneia dintre părțile contractante citeaza o parte sau un participant din proces, iar acesta domiciliază sau se afla pe teritoriul celeilalte părți contractante, va stabili un termen de cel puțin o luna pentru achitarea cheltuielilor de judecată ori pentru completarea omisiunilor acțiunii sau cererii. Termenul curge de la data inmanarii actului.
Articolul 22
1. Respectarea termenului fixat de instanța judecătorească a uneia dintre părțile contractante pentru completarea acțiunii se apreciază în raport cu data expedierii prin posta a documentelor care completează acțiunea, de către partea sau părțile din proces care domiciliază ori se afla pe teritoriul celeilalte părți contractante.
2. Respectarea termenului fixat de instanța judecătorească a uneia dintre părțile contractante pentru achitarea taxelor și cheltuielilor se apreciază în raport cu data depunerii acestora la banca părții contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau se afla partea sau participantul la proces.
3. Instanța de judecată care examinează cauza aplica legea statului sau pentru aprecierea consecințelor nerespectării termenelor la care se referă paragrafele 1 și 2.
Capitolul 4 Norme conflictuale
Secțiunea 1
Articolul 23
Litispendenta și conexitate
1. În cazul în care se formulează cereri având același obiect și aceeași cauza, între aceleași părți în litigiu, în fața a doua instanțe situate fiecare pe teritoriul altei părți contractante, instanța în fața căreia se formulează cea de-a doua cerere va suspenda din oficiu judecata, până când se va stabili competența instanței în fața căreia s-a intentat prima cerere.
În cazul în care instanța în fața căreia s-a intentat prima cerere s-a declarat competența, cea de-a doua instanța își va declina competența în favoarea celei dintâi sesizate.
2. Atunci când se prezintă cereri conexe în fața unor instanțe situate pe teritoriul ambelor părți contractante, cereri pendinte în primul grad de jurisdicție, instanța în fața căreia a fost prezentată cererea ulterioară va putea suspenda judecata.
Aceasta instanța va putea, în egala măsura, să își decline competența la cererea uneia dintre părțile în litigiu, cu condiția ca legea sa interna să permită conexarea cererilor și ca instanța sesizată cu prima cerere să fie competența să le soluționeze pe amândouă.
3. Sunt conexe, în sensul paragrafului 2, cererile legate între ele printr-o relație atât de strânsă încât exista interes ca ele să fie examinate și judecate în același timp, pentru a se evita pronunțarea de soluții care ar putea fi inconciliabile, dacă pricinile s-ar judeca separat.
4. Atunci când ambele instanțe se declara exclusiv competente, declinarea competentei se va face în favoarea instanței în fața căreia s-a prezentat prima cerere.
Secțiunea 2 Cauze din domeniul dreptului persoanei
Articolul 24
Capacitatea persoanei
1. Capacitatea juridică și capacitatea de exercițiu ale persoanelor fizice se apreciază potrivit legii părții contractante al carei cetățean este persoana.
2. Capacitatea juridică și capacitatea de exercițiu ale persoanei juridice se apreciază potrivit legii acelei părți contractante pe teritoriul căreia își are sediul.
Interdicția
Articolul 25
În cazul în care prezentul tratat nu dispune altfel, competența privind interdicția o are instanța de judecată a acelei părți contractante al carei cetățean este persoana care urmează a fi pusă sub interdicție. Aceasta instanța de judecată aplica legea propriului sau stat.
Articolul 26
1. În cazul în care instanța de judecată a uneia dintre părțile contractante constata ca este necesară punerea sub interdicție a unui cetățean al celeilalte părți contractante, având domiciliul sau reședința pe teritoriul primei părți contractante, va înștiința despre această instanță de judecată a celeilalte părți contractante.
2. În cazuri care nu suporta amânare, instanța de judecată menționată la paragraful 1 poate lua măsuri provizorii privind acea persoana sau bunurile sale. Copia de pe aceasta hotărâre se transmite instanței de judecată competente a părții contractante al carei cetățean este persoana.
3. Dacă instanța de judecată a părții contractante al carei cetățean este persoana care urmează a fi pusă sub interdicție, incunostiintata conform paragrafului 1, face cunoscut ca transmite competența instanței de judecată a locului de domiciliu sau de reședința a persoanei sau dacă nu răspunde în termen de 3 luni de la data primirii înștiințării, instanța de judecată a locului de domiciliu sau de reședința poate îndeplini măsura punerii sub interdicție potrivit legii statului sau, dacă motivul care determina această măsură este prevăzut și de legea părții contractante al carei cetățean este persoana. Hotărârea privind punerea sub interdicție se transmite instanței de judecată a celeilalte părți contractante.
Articolul 27
Dispozițiile art. 25 și 26 se aplică în mod corespunzător în cazul respingerii interdicției.
Articolul 28
Declararea judecătorească a morții și constatarea decesului
1. Pentru recunoașterea unei persoane ca fiind decedata și pentru constatarea decesului se aplică legea părții contractante al carei cetățean a fost acea persoana la data la care, după ultimele informații, se mai afla în viața.
2. Pentru recunoașterea unei persoane ca fiind decedata și pentru constatarea decesului este competența instanța de judecată a părții contractante al carei cetățean a fost acea persoana la data la care, după ultimele informații, se mai afla în viața.
3. Instanța de judecată a uneia dintre părțile contractante poate să recunoască sau să constate decesul cetățeanului celeilalte părți contractante:
la cererea persoanei care intenționează să își realizeze drepturile succesorale sau pe cele rezultând din raporturile patrimoniale ale soților, privitoare la bunurile imobile ale persoanei dispărute sau decedate care se afla pe teritoriul părții contractante a carei instanța de judecată urmează sa pronunțe hotărârea;
la cererea soțului persoanei dispărute sau decedate, domiciliat la data depunerii cererii pe teritoriul părții contractante a carei instanța de judecată urmează sa dea sentinta.
4. Hotărârea pronunțată în temeiul paragrafului 3 produce efecte juridice exclusiv pe teritoriul părții contractante a carei instanța de judecată a pronunțat-o.
Secțiunea 3 Cauze în materia dreptului familiei
Articolul 29
Încheierea căsătoriei
1. Condițiile de fond ale încheierii căsătoriei sunt determinate potrivit legii părții contractante al carei cetățean este fiecare dintre viitorii soți.
2. Forma încheierii căsătoriei este supusă legii părții contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria.
3. Forma încheierii căsătoriei în fața agentului diplomatic autorizat sau a funcționarului consular este supusă legii părții contractante în serviciul căreia se afla aceștia.
Articolul 30
Raporturile personale și patrimoniale dintre soți
1. Raporturile personale și patrimoniale dintre soți sunt supuse legii părții contractante ai carei cetățeni sunt aceștia.
2. În cazul în care unul dintre soți este cetățean al uneia dintre părțile contractante, iar celălalt soț este cetățean al celeilalte părți contractante, raporturile lor personale și patrimoniale sunt guvernate de legea părții contractante pe teritoriul căreia aceștia domiciliază. În cazul în care unul dintre soți domiciliază pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, iar celălalt, pe teritoriul celeilalte părți contractante, se aplică legea părții contractante pe teritoriul căreia se desfășoară procedura.
3. În cauzele privind raporturile personale și patrimoniale ale soților, prevăzute la paragraful 1, este competența instanța de judecată a părții contractante ai carei cetățeni sunt sotii la data introducerii acțiunii. Dacă sotii locuiesc pe teritoriul celeilalte părți contractante, competența revine, deopotrivă, instanței de judecată a acestei părți contractante.
4. În cazurile prevăzute la paragraful 2 este competența instanța de judecată a părții contractante pe teritoriul căreia locuiesc sotii la data introducerii acțiunii.
În cazul în care unul dintre soți locuiește pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, iar celălalt, pe teritoriul celeilalte părți contractante, sunt competente instanțele de judecată ale ambelor părți contractante.
Articolul 31
Divorțul
În materie de divorț dispozițiile art. 30 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 32
Existenta, inexistenta și anularea căsătoriei
1. În cauzele privind stabilirea existenței sau a inexistentei căsătoriei, precum și anularea căsătoriei, se aplică legea părții contractante care guvernează încheierea căsătoriei.
2. În privinta competentei jurisdicționale se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 30 paragrafele 3 și 4.
Articolul 33
Raporturile juridice dintre părinți și copii
1. Raporturile juridice dintre părinți și copii, inclusiv cele privind obligațiile de întreținere a copiilor, sunt reglementate de legea părții contractante al carei cetățean este copilul.
2. Filiația copilului se stabilește potrivit legii părții contractante al carei cetățean este copilul la data nașterii sale. Este totuși suficienta respectarea formelor de recunoaștere a copilului, prevăzute de legea părții contractante pe teritoriul căreia urmează să fie recunoscută sau a fost recunoscută filiația.
3. În cauzele menționate în paragrafele 1 și 2 este competența autoritatea părții contractante al carei cetățean este copilul sau autoritatea părții contractante pe teritoriul căreia copilul își are domiciliul sau reședința.
Articolul 34
Alte obligații de întreținere
1. În cauzele privind alte obligații de întreținere din sfera dreptului familiei se aplică legea părții contractante pe teritoriul căreia se afla domiciliul persoanei care solicită plata obligației.
2. În cauzele menționate în paragraful 1 competența revine instanței de judecată în a carei raza domiciliază sau își are reședința persoana solicitanta.
Articolul 35
Adoptia
1. Pentru adopție se aplică legea părții contractante al carei cetățean este adoptatorul la data formulării cererii. Dacă adoptatorul este cetățean al unei părți contractante, dar are domiciliul pe teritoriul celeilalte părți contractante, se aplică legea acestei din urma părți.
2. Pentru adopție se aplică legea părții contractante al carei cetățean este cel adoptat, în ceea ce privește: acordul celui care urmează să fie adoptat, acordul reprezentantului sau legal sau acordul autorității de stat competente a acelei părți contractante, precum și respectarea restrictiilor referitoare la adopție, determinate de schimbarea domiciliului persoanei care urmează să fie adoptată cu un domiciliu într-un alt stat.
3. În cazul în care copilul este adoptat de către soți, dintre care unul este cetățean al unei părți contractante, iar celălalt este cetățean al celeilalte părți contractante, vor fi îndeplinite cerințele prevăzute de legea fiecărei părți contractante.
4. Dispozițiile paragrafelor 1-3 se aplică în mod corespunzător la modificarea, desfacerea și la anularea adopției.
5. În cauzele privind adoptia, precum și modificarea, desfacerea sau anularea adopției competența aparține jurisdicției părții contractante al carei cetățean este cel adoptat la data formulării cererii. În cazul în care cel adoptat este cetățean al unei părți contractante și își are domiciliul pe teritoriul celeilalte părți contractante unde domiciliază și adoptatorul este, deopotrivă, competența jurisdicția acestei din urma părți.
Tutela și curatela
Articolul 36
1. Pentru tutela și curatela se aplică, dacă prezentul tratat nu dispune altfel, legea părții contractante al carei cetățean este persoana pentru care s-a instituit sau urmează să se instituie tutela sau curatela.
2. Raporturile juridice dintre tutore ori curator și persoana pusă sub tutela sau curatela sunt determinate de legea părții contractante a carei autoritate a instituit tutela sau curatela.
3. Obligația de a accepta tutela sau curatela este guvernata de legea părții contractante al carei cetățean este persoana care urmează sa devină tutore sau curator.
4. Pentru cetățeanul uneia dintre părțile contractante poate fi numit tutore sau curator un cetățean al celeilalte părți contractante, în cazul în care domiciliază pe teritoriul părții contractante al carei cetățean este persoana pentru care urmează să fie instituită tutela sau curatela și dacă numirea acestuia corespunde cel mai bine intereselor persoanei care va fi pusă sub tutela sau curatela.
5. Pentru tutela sau curatela este competența, dacă prezentul tratat nu dispune altfel, autoritatea părții contractante al carei cetățean este persoana care urmează să fie pusă sub tutela sau curatela.
Articolul 37
1. În cazul în care pentru protecția intereselor cetățeanului uneia dintre părțile contractante, al cărui domiciliu, reședința sau bunuri se afla pe teritoriul celeilalte părți contractante, este necesară instituirea tutelei sau a curatelei, autoritatea acestei din urma părți contractante va înștiința neîntârziat autoritatea competentă menționată la art. 36 paragraful 5.
2. În cazuri care nu suporta amânare, autoritatea celeilalte părți contractante va institui măsuri provizorii în conformitate cu legea sa și va înștiința despre acestea autoritatea competentă menționată la art. 36 paragraful 5.
Măsurile provizorii rămân în vigoare până când autoritatea competentă va dispune altfel. Autoritatea competența va înștiința despre hotărârea luată autoritatea celeilalte părți contractante.
Articolul 38
1. Autoritatea competența, potrivit art. 36 paragraful 5, poate să transmită instituirea sau exercitarea tutelei ori curatelei autorității celeilalte părți contractante, în cazul în care persoana care urmează să fie pusă sub tutela sau curatela are domiciliul, reședința sau bunurile pe teritoriul acelei din urma părți contractante. Transmiterea devine efectivă atunci când autoritatea solicitată înștiințează autoritatea solicitanta ca accepta preluarea instituirii sau exercitării tutelei ori curatelei.
2. Autoritatea care, în conformitate cu paragraful 1, a preluat instituirea sau exercitarea tutelei ori curatelei aplica legea propriului sau stat.
Secțiunea 4 Forma actului juridic. Bunurile
Articolul 39
Forma actului juridic
1. Forma actului juridic este determinata de legea părții contractante care reglementează fondul raportului juridic.
Este deopotrivă valabilă respectarea formei prevăzute de legea părții contractante pe teritoriul căreia urmează ca actul să fie executat.
2. Forma actului juridic privitor la bunuri imobile este determinata de legea părții contractante pe al carei teritoriu este situat bunul imobil.
Articolul 40
Bunuri imobile
Pentru raporturile juridice privind bunurile imobile se aplică legea și sunt competente autoritățile părții contractante pe teritoriul căreia sunt situate bunurile imobile.
Secțiunea 5 Răspunderea civilă
Articolul 41
Obligațiile contractuale
1. Obligațiile contractuale sunt subordonate legii părții contractante pe teritoriul căreia a fost încheiat contractul, în afară de cazul în care participanții la contract convin ca acesta să fie supus altei legi.
2. În cauzele menționate în paragraful 1 este competența instanța de judecată a părții contractante pe teritoriul căreia are domiciliul sau sediul pârâtul. De asemenea, este competența instanța de judecată a părții contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau își are sediul reclamantul, în cazul în care pe acel teritoriu se afla obiectul litigiului sau bunurile pârâtului.
3. Competența prevăzută la paragraful 2 poate fi modificată de către părți prin obligație contractuală.
Articolul 42
Răspunderea delictuala (extracontractuală)
1. Răspunderea civilă delictuala (extracontractuală) este reglementată de legea părții contractante pe teritoriul căreia a avut loc fapta care constituie sursa obligației. Cu toate acestea, atunci când reclamantul și pârâtul sunt cetățeni ai aceleiași părți contractante se aplică legea acelei părți.
2. În cauzele menționate la paragraful 1 este competența instanța de judecată a părții contractante pe teritoriul căreia a avut loc fapta care constituie sursa obligației sau pe teritoriul căreia domiciliază ori își are sediul pârâtul. Este deopotrivă competența instanța de judecată a părții contractante pe teritoriul căreia domiciliază sau își are sediul reclamantul, în cazul în care pe acel teritoriu se afla bunurile pârâtului.
Secțiunea 6 Succesiuni
Articolul 43
Principiul egalității
1. Cetățenii uneia dintre părțile contractante pot dobândi pe teritoriul celeilalte părți contractante bunuri și alte drepturi pe calea succesiunii legale sau testamentare, în aceleași condiții și în aceleași limite ca și cetățenii acelei părți.
2. Cetățenii uneia dintre părțile contractante pot dispune, pentru cauza de moarte, cu privire la bunurile ce se afla pe teritoriul celeilalte părți contractante.
Articolul 44
Legea aplicabilă
1. Raporturile juridice în materia succesiunii bunurilor mobile sunt reglementate de legea părții contractante al carei cetățean a fost, la data decesului, persoana care lasă moștenirea.
2. Raporturile juridice în materia succesiunii bunurilor imobile sunt reglementate de legea părții contractante pe teritoriul căreia sunt situate aceste bunuri.
3. Stabilirea dacă bunul care intră în componenta succesiunii este mobil sau imobil este reglementată de legea părții contractante pe teritoriul căreia se afla acel bun.
Articolul 45
Succesiunea vacanta
Dacă, potrivit legii părții contractante prevăzute la art. 44, nu exista moștenitori, bunurile mobile revin părții contractante al carei cetățean a fost la data decesului persoana care lasă moștenirea, iar bunurile imobile revin părții contractante pe teritoriul căreia sunt situate.
Articolul 46
Testamentul
1. Capacitatea de a întocmi sau de a revoca un testament ca și consecințele juridice în ceea ce privește unele vicii de consimțământ sunt reglementate de legea părții contractante al carei cetățean a fost persoana care lasă moștenirea la data întocmirii sau a revocării testamentului.
2. Forma întocmirii sau a revocării testamentului este reglementată de legea părții contractante al carei cetățean a fost persoana care lasă moștenirea la data întocmirii sau a revocării testamentului.
Este, deopotrivă, aplicabilă legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost întocmit sau revocat testamentul.
Articolul 47
Competența în cauzele succesorale
1. În cauzele succesorale privind bunurile mobile este competența autoritatea părții contractante al carei cetățean a fost la data decesului cel ce lasă moștenirea.
2. În cauzele succesorale privind bunurile imobile este competența autoritatea părții contractante pe teritoriul căreia sunt situate bunurile imobile.
3. În cazul în care toate bunurile mobile rămase după decesul cetățeanului uneia dintre părțile contractante se afla pe teritoriul celeilalte părți contractante, procedura se desfășoară, la solicitarea unuia dintre moștenitori, de către autoritatea acestei din urma părți contractante, dacă toți moștenitorii cunoscuți își exprima acordul.
Articolul 48
Deschiderea și anunțarea testamentului
Testamentul se deschide și se anunta de către autoritatea părții contractante pe teritoriul căreia se afla testamentul. Copia de pe testament, precum și copia de pe procesul-verbal de deschidere și de anuntare a acestuia se transmit autorității care este competența să efectueze procedura succesorală.
Secțiunea 7 Cauze în materia dreptului muncii
Articolul 49
1. Părțile care se afla într-un raport de muncă pot subordona acest raport legii alese de ele.
2. În cazul în care nu s-a convenit asupra legii aplicabile, încheierea, modificarea și încetarea raportului de muncă, precum și pretențiile ce rezultă din acesta sunt reglementate de legea părții contractante pe teritoriul căreia este, a fost sau urmează să fie prestată munca. În cazul în care salariatul prestează munca pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, în temeiul raportului de muncă ce îl leagă de instituția care are sediul pe teritoriul celeilalte părți contractante, orice modificare sau încetare a raportului de muncă, precum și pretențiile care rezultă din acestea sunt reglementate de legea acelei din urma părți contractante.
3. În cauzele menționate la paragraful 2 sunt competente instanțele de judecată ale părții contractante pe teritoriul căreia este, a fost sau urmează să fie prestată munca. Sunt, deopotrivă, competente instanțele de judecată ale părții contractante pe teritoriul căreia domiciliază pârâtul, ca și cele ale părții contractante pe teritoriul căreia domiciliază reclamantul, în cazul în care pe acest din urma teritoriu se afla obiectul litigiului sau bunurile pârâtului.
4. Părțile la raportul de muncă pot modifica printr-o înțelegere competența prevăzută la paragraful 3.
Capitolul 5 Recunoașterea și executarea hotărârilor
Articolul 50
Definirea hotărârilor
1. Prin hotărâre se înțelege, în sensul prezentului tratat, orice hotărâre pronunțată de o jurisdicție a uneia dintre părțile contractante, indiferent de denumirea acesteia, inclusiv actul prin care se stabilesc cheltuielile de judecată.
2. Dispozițiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător și tranzacțiilor judiciare.
Secțiunea 1 Recunoașterea hotărârilor
Articolul 51
Procedura recunoașterii
1. Hotărârile date pe teritoriul unei părți contractante vor fi recunoscute pe teritoriul celeilalte părți contractante, fără să fie necesar a se recurge la vreo procedura specială.
2. În caz de opunere, orice parte interesată care invoca recunoașterea pe cale principala va putea solicita recunoașterea hotărârii, conform procedurii prevăzute la secțiunea a 2-a din prezentul capitol.
3. Dacă recunoașterea se invoca pe cale incidentala în fața jurisdicției uneia dintre părțile contractante, aceasta va fi competența sa o soluționeze.
Articolul 52
Cauze de refuz al recunoașterii
1. Hotărârile nu vor fi recunoscute:
dacă recunoașterea este contrară ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia a fost depusa cererea de recunoaștere a hotărârii;
atunci când se pronunța în lipsa pârâtului, dacă nu i s-a remis sau nu i s-a adus acestuia la cunoștința citația sau un act echivalent, pe o cale obișnuită și în timp util, pentru a se apara;
dacă hotărârea este inconciliabila cu o hotărâre pronunțată într-un litigiu între aceleași părți, pe teritoriul părții contractante unde se solicita recunoașterea;
dacă hotărârea este inconciliabila cu o hotărâre pronunțată anterior într-un stat terț, între aceleași părți, într-un litigiu având același obiect și aceeași cauza, atunci când aceasta ultima hotărâre întrunește condițiile necesare pentru recunoașterea sa pe teritoriul părții contractante unde a fost depusa cererea de recunoaștere.
2. De asemenea, nu vor fi recunoscute hotărârile care contravin reglementărilor privind competența de jurisdicție prevăzute la cap. IV.
3. În aprecierea competentelor menționate la paragraful 2, instanța solicitată va fi totuși legată de constatările de fapt pe care instanța părții contractante care a pronunțat hotărârea și-a întemeiat competența.
4. Fără a se aduce atingere dispozițiilor paragrafului 2, nu se va putea proceda la controlul competentei jurisdicției părții contractante care a pronunțat hotărârea; regulile privind competența nu se referă la ordinea publică vizata la paragraful 1 pct. (1).
Articolul 53
Interzicerea revizuirii în fond
Hotărârea străină nu va putea constitui în nici un caz obiect de revizuire în fond.
Secțiunea 2 Executarea hotărârilor
Articolul 54
Modul de executare
1. Hotărârile pronunțate de o instanța a unei părți contractante, care sunt executorii, pot fi puse în executare pe teritoriul celeilalte părți contractante după constatarea ca sunt executorii, la cererea părții interesate.
2. Cererea de executare se va prezenta:
în România, în fața tribunalului;
în Republica Polona, în fața tribunalului voievodal (sad wojewodzki).
3. Competența de jurisdicție teritorială este determinata de domiciliul părții împotriva căreia se cere executarea. Dacă aceasta parte nu domiciliază pe teritoriul părții contractante solicitate, competența este determinata de locul executării.
Articolul 55
Recunoașterea cererilor
1. Procedura de depunere a cererii este guvernata de legea părții contractante pe teritoriul căreia urmează să aibă loc executarea.
2. Cererea nu poate fi respinsă decât pentru unul dintre motivele menționate la art. 52.
3. Hotărârea străină nu va putea constitui în nici un caz obiect de revizuire în fond.
Articolul 56
Executarea parțială
Dacă hotărârea străină conține soluții cu privire la mai multe capete de cerere, care sunt disociabile, executarea poate fi cerută parțial.
Articolul 57
Amenzi civile
Hotărârile care condamna la amenzi civile pot fi executate pe teritoriul părții contractante solicitate numai atunci când sumele au fost definitiv fixate de către instanțele judecătorești care au pronunțat hotărârile.
Articolul 58
Scutirea de cheltuieli de judecată
Reclamantul care a beneficiat total sau parțial de scutire de cheltuieli de judecată pe teritoriul părții contractante unde s-a pronunțat hotărârea beneficiază, în procedura prevăzută în prezenta secțiune, de cel mai favorabil tratament în domeniul scutirii de la plata cheltuielilor de judecată, prevăzut de legea părții contractante pe teritoriul căreia urmează a fi executată hotărârea.
Secțiunea 3 Dispoziții comune
Articolul 59
Acte
Partea în litigiu care solicită recunoașterea sau executarea unei hotărâri va trebui să prezinte următoarele acte:
o copie de pe hotărârea care să întrunească condițiile necesare pentru stabilirea autenticității acesteia;
în cazul unei hotărâri pronunțate în lipsa, originalul sau copia legalizată de pe actul care atesta faptul ca cererea de sesizare a instanței sau un document similar a fost comunicat părții care nu s-a prezentat la proces.
Articolul 60
Acte suplimentare
Partea care solicită executarea unei hotărâri va trebui să prezinte suplimentar următoarele acte:
un document care să confirme ca, potrivit legii părții contractante a carei instanța a pronunțat hotărârea, aceasta hotărâre este executorie și ca a fost comunicată;
atunci când este cazul, un document care să confirme faptul ca reclamantul a beneficiat de scutire de cheltuieli de judecată în statul de origine.
Articolul 61
Depunerea actelor
Dacă actele menționate la art. 59 pct. (2) și la art. 60 pct. (2) nu au fost prezentate, instanța poate acorda un termen pentru prezentarea acestora sau poate accepta acte echivalente ori, dacă considera că nu mai sunt necesare, se poate dispensa de ele.
Articolul 62
Traducerea actelor
Cererea de recunoaștere sau de executare a unei hotărâri, precum și actele anexate trebuie să fie însoțite de traduceri în limba oficială a părții contractante pe teritoriul căreia hotărârea urmează să fie recunoscută sau executată.
Capitolul 6 Dispoziții finale
Articolul 63
Soluționarea diferendelor
Orice diferend rezultat din aplicarea prezentului tratat se va soluționa pe cale diplomatică.
Articolul 64
Ratificarea și intrarea în vigoare a tratatului
1. Prezentul tratat va fi supus ratificării și va intră în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare.
2. La data intrării în vigoare a prezentului tratat își încetează valabilitatea, cu excepția prevederilor art. 79, Tratatul dintre Republica Populara Română și Republica Populara Polona privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, familiale și penale, încheiat la București la 25 ianuarie 1962, ținând seama și de intrarea în vigoare, în relațiile româno-polone, a Convenției europene privind extrădarea (Paris, 13 decembrie 1957), precum și a Convenției europene privind asistența judiciară în materie penală (Strasbourg, 20 aprilie 1959).
Articolul 65
Valabilitatea tratatului
Prezentul tratat se încheie pe o durată nelimitată. Fiecare dintre cele doua părți contractante poate să îl denunțe printr-o notificare scrisă. Denunțarea va produce efecte după trecerea unui termen de 6 luni de la data primirii notificării de către cealaltă parte contractantă.
Încheiat la București la 15 mai 1999, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba polona, ambele texte fiind egal autentice.
Drept pentru care împuterniciții celor două părți contractante au semnat prezentul tratat și au aplicat sigiliile lor.
Pentru România,
Valeriu Stoica
Pentru Republica Polona,
Hanna Suchocka
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.