Decizia nr. 770/2014

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și

art. 35 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Andrei Vasile și Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.929/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 454D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de constituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției, întrucât textele de lege criticate nu sunt incidente în cauza în care aceasta a fost invocată, astfel că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 1.490 din 27 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10.929/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și

art. 35 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Andrei Vasile și Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din București, acesta din urmă în calitate de cesionar al unui procent din dreptul la măsuri reparatorii în echivalent cuvenit persoanei îndreptățite Andrei Vasile, într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la finalizarea procedurii administrative în vederea emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire pentru un teren.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că judecătorul fondului nu avea cum să se raporteze la o lege viitoare, astfel că aplicarea în recurs a unei legi noi încalcă principiul neretroactivității legii și nu asigură respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și a dreptului la un recurs efectiv, limitând drastic accesul liber la justiție al reclamantului. Precizează că există un sistem de control judiciar paralel, de vreme ce calea de atac, competența materială, teritorială și cea funcțională a instanței de recurs sunt stabilite de

art. 20 din capitolul V, titlul VII din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Susțin că se ajunge la aplicarea unui sistem inegal pentru cei aflați în aceeași situație cu reclamantul. Mai arată că

art. 35 din Legea nr. 165/2013

condiționează accesul la justiție de respectarea termenelor prevăzute de art. 33 și 34 din aceeași lege, or, dreptul de acces la justiție al reclamantului s-a născut înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că

Legea nr. 165/2013

a fost adoptată în vederea aducerii la îndeplinire a măsurilor cerute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. În acest context, apreciază că nu se poate socoti că aplicarea imediată a prevederilor legii noi, inclusiv cererilor de despăgubiri adresate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nesoluționate încă prin emiterea titlului de despăgubire, ar încălca principiile securității juridice sau liberului acces la justiție.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului precizează că prevederile

art. 35 din Legea nr. 165/2013

devin incidente și aplicabile abia după parcurgerea fazei administrative reglementate de art. 33 și 34 din același act normativ. În aceste condiții, apreciază că prevederile art. 4 raportate la cele ale

art. 35 din Legea nr. 165/2013

nu sunt retroactive și nu aduc atingere principiului egalității în fața legii. În ce privește susținerile referitoare la

art. 20 din capitolul V, titlul VII al Legii nr. 247/2005 , consideră că nu pot fi reținute, întrucât nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci aduc în discuție modul de aplicare și interpretare a legii.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actului de sesizare a Curții Constituționale, prevederile art. 4 și

art. 35 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepției rezultă, însă, că autorii acesteia vizează dispozițiile art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale

art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 , texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

13. Autorii excepției au criticat și prevederile

art. 20 din capitolul V, titlul VII al Legii nr. 247/2005 , dar instanța de judecată a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate având acest obiect, apreciind că nu este îndeplinită condiția existenței unei legături între textul de lege criticat și soluționarea cauzei.

14. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și art. 21 alin. (1)-(3) care garantează dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că litigiul în cursul soluționării căruia a fost ridicată prezenta excepție are ca obiect cererea de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, succesoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire pentru un teren revendicat potrivit

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru care primarul municipiului București a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. După ce prima instanță a admis acțiunea reclamanților și a obligat autoritatea publică pârâtă să finalizeze procedura administrativă de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamanților, Curtea Constituțională a fost sesizată prin decizia prin care Curtea de Apel București a admis recursul declarat de pârâtă, în esență, pe considerentul că, în urma intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.

16. Curtea reține că autorii excepției își axează critica pe ideea că

art. 35 din Legea nr. 165/2013

ar institui un sistem de control judiciar paralel cu cel prevăzut prin

art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 , care stabilește competența instanței de contencios administrativ de a se pronunța asupra contestațiilor formulate împotriva deciziilor adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, împotriva refuzului acesteia de a le emite, ceea ce ar conduce la aplicarea unui sistem inegal pentru cei aflați în aceeași situație cu reclamantul.

17. Cu privire la aceste critici, Curtea observă că, potrivit

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor [ale cărei atribuții au fost preluate, în virtutea

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor], vor fi soluționate în termen de 60 de luni, respectiv 36 de luni, pentru dosarele de fond funciar, de la data intrării în vigoare a legii.

18. Având în vedere cele statuate prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, rezultă că nu se pune problema existenței concomitente a două mijloace de contestare a deciziilor emise de autoritatea publică în discuție, reglementate prin

art. 19 și 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

și, respectiv, prin

art. 35 din Legea nr. 165/2013 . Aceasta, deoarece pentru cauzele care la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

erau deja înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești se aplică, sub aspectul contestării deciziilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau al refuzului acesteia de a emite o decizie, sistemul prevăzut de

Legea nr. 247/2005 , iar pentru cauzele cu care instanțele de judecată au fost sesizate după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013

va fi aplicabilă calea de atac prevăzută de

art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 .

19. Acest aspect a fost reținut de Curtea Constituțională în considerentele

Deciziei nr. 405 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, prin care a exercitat, dintr-o perspectivă similară, controlul de constituționalitate atât asupra textelor de lege criticate în cauza de față, cât și asupra prevederilor

art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 .

20. În prezenta cauză, în raport cu obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată și în considerarea datei introducerii acțiunii, anterioară momentului intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , Curtea observă că prevederile

art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013

nu sunt incidente în cadrul soluționării fondului cauzei, instanța de contencios administrativ fiind învestită în temeiul

art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

cu soluționarea cererii privind obligarea autorității administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire.

21. Ca atare, excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

referitoare la necesitatea existenței unei legături cu cauza a textelor de lege criticate.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Andrei Vasile și Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din București în Dosarul nr. 10.929/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 decembrie 2014.