Decizia nr. 771/2014

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și

art. 31-35 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Clementina Nicolau și Marilena Datcu în Dosarul nr. 9.096/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 479D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la

art. 33 și 35 din Legea nr. 165/2013 , din cauza lipsei acestora de legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată și ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

ca urmare a celor statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 4.516 din 28 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 9.096/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și

art. 31-35 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Clementina Nicolau și Marilena Datcu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire pentru un imobil, teren și construcție, a cărui restituire în natură nu mai este posibilă și pentru care primarul municipiului Buzău a propus acordarea de despăgubiri.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 4 raportate la cele ale

art. 33-35 din Legea nr. 165/2013

încalcă principiul neretroactivității legii dacă se interpretează în sensul că termenele acordate entităților învestite de lege se aplică și cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor de judecată. Arată că procesele trebuie să se judece potrivit reglementărilor aplicabile la momentul introducerii acțiunii, nefiind posibil să se schimbe regulile de drept material în timpul soluționării litigiului, întrucât s-ar rupe echilibrul procesual și s-ar încălca dreptul la un proces echitabil, care presupune și soluționarea cauzei în baza unor norme de drept precise și previzibile. Se susține că textele de lege criticate creează inegalități majore între persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege aflate în diverse localități din țară, întrucât destinatarii

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt discriminați sub aspectul termenului de soluționare în funcție de gradul de încărcare a autorităților învestite cu soluționarea cererilor și de numărul cererilor rămase nesoluționate. De asemenea, autorii excepției arată că prevederile

art. 33-35 din Legea nr. 165/2013

aduc atingere dreptului de acces liber la justiție, exercitarea acestuia fiind interzisă în perioadele pe care aceste articole le stabilesc și fiind permisă doar după scurgerea unui termen de 6 luni calculate din momentul expirării celorlalte termene de 12, 24, 36 și, respectiv, 60 de luni, fără a exista o justificare de natura celor prevăzute la art. 53 din Constituție.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că

Legea nr. 165/2013

a fost adoptată în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor cerute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. În acest context, apreciază că nu se poate socoti că aplicarea imediată a prevederilor legii noi, inclusiv cererilor de despăgubiri adresate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nesoluționate încă prin emiterea titlului de despăgubire, ar încălca principiile securității juridice sau liberului acces la justiție.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale

art. 33 din Legea nr. 165/2013

este inadmisibilă. Arată, totodată, că dispozițiile art. 4 raportate la cele ale art. 34 sunt neconstituționale, excepția de neconstituționalitate având acest obiect devenind inadmisibilă ca urmare a

Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 , iar prevederile art. 35 din aceeași lege sunt constituționale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 4 și

art. 31-35 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepției rezultă că obiect al excepției îl constituie, în realitate, doar prevederile art. 4 teza a doua raportate la

art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 , care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 33: "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit

Legii nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1)."

- Art. 34: "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite."

- Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

13. În opinia autoarelor excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (1)-(3) care garantează dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil și art. 53 care cuprinde condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are ca obiect soluționarea unei cereri prin care autoarele acesteia au solicitat instanței de judecată să oblige Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobiliară) la analizarea dosarului lor de despăgubiri, la desemnarea unui evaluator autorizat și la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru un imobil, teren și construcție, revendicat potrivit

Legii nr. 10/2001 , a cărui restituire în natură nu mai este posibilă și pentru care primarul municipiului Buzău a propus acordarea de despăgubiri.

15. Acțiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , iar Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate prin decizia prin care Curtea de Apel București a admis recursul introdus de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor întrucât, în raport cu noile etape administrative ce trebuie parcurse în viitor în privința cărora nu se poate considera că a fost depășit un termen rezonabil, a apreciat că refuzul manifestat de recurenta-pârâtă în realizarea pretențiilor intimatelor-reclamante nu mai poate fi considerat unul nejustificat.

16. Prevederile

art. 33 din Legea nr. 165/2013 , criticate în cauza de față, instituie anumite termene noi înăuntrul cărora entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit

Legii nr. 10/2001 , înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora. Față de contextul procesual mai sus arătat în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale

art. 33 din Legea nr. 165/2013

nu au incidență în soluționarea cauzei. Aceasta, deoarece a fost epuizată prima etapă administrativă, în sensul că entitatea deținătoare a imobilului preluat în mod abuziv a emis o decizie prin care s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului și s-a propus acordarea de despăgubiri. Prin urmare,

art. 33 din Legea nr. 165/2013

nu este incident în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la

art. 33 din Legea nr. 165/2013

apare ca inadmisibilă, neîndeplinind condiția existenței unei legături cu cauza, impusă de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

17. Curtea constată că în cauză este aplicabil

art. 34 din Legea nr. 165/2013 , fiind vorba despre o procedură desfășurată în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile

art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

18. Potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

va fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că decizia menționată a fost publicată ulterior sesizării Curții Constituționale.

19. Curtea precizează, totodată, că, potrivit jurisprudenței sale (de exemplu,

Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, în acele cauze în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată înainte de publicarea deciziei de admitere prin care s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege criticat.

20. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 35 din Legea nr. 165/2013 , Curtea constată că normele criticate nu au incidență în cauza de față, în condițiile în care acestea reglementează căile de atac împotriva actelor administrative emise/care ar trebui emise în virtutea art. 33 și ale

art. 34 din Legea nr. 165/2013 . Lipsite de legătură cu cauza sunt și prevederile art. 34 alin. (2) din lege, referitoare la soluționarea dosarelor care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, dosarul de despăgubiri al autoarelor fiind înregistrat anterior intrării în vigoare a legii. În ce privește

art. 34 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

care prevede că numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite, autoarele excepției nu formulează nicio critică explicită cu privire la acestea, astfel că excepția va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu este motivată, conform

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Clementina Nicolau și Marilena Datcu în Dosarul nr. 9.096/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 alin. (2) și (3) și

art. 35 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de aceleași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 decembrie 2014.