Decizia nr. 684/2014

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea, în ședința publică din 11 noiembrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Barta-Mihaly Susana și Etedi Ana în Dosarul nr. 7.603/117/2013* al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului nr. 112D/2014 al Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 noiembrie 2014, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , pentru o examinare suplimentară a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunțarea la 19 noiembrie 2014 și apoi la 26 noiembrie 2014, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 24 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.603/117/2013*, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Barta-Mihaly Susana și Etedi Ana într-o cauză civilă având ca obiect "pretenții" în legătură cu dreptul de proprietate privată asupra unui imobil preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că prevederile

art. 4 din Legea nr. 165/2013

încalcă principiul neretroactivității legii și dreptul la un proces echitabil, de vreme ce actele încheiate sub imperiul unei legi în vigoare pot fi repuse în discuție după abrogarea sau modificarea ei, conform unei legi nou-adoptate, iar litigiile pendinte se judecă în conformitate cu alte norme juridice decât cele existente la momentul sesizării instanțelor judecătorești. Autorii excepției susțin că efectele aplicării

art. 4 din Legea nr. 165/2013

constau în faptul că drepturile câștigate prin emiterea unor dispoziții de propunere de acordare de despăgubiri sau chiar prin obținerea unor hotărâri judecătorești nepuse în executare la data intrării în vigoare a legii noi sunt suprimate, reduse și modificate pe calea acestui nou act normativ.

5. Se mai susține că

art. 4 din Legea nr. 165/2013

creează discriminări între persoanele care au formulat același tip de cereri, întrucât cele care, din motive obiective, nu au avut cererile de restituire sau de acordare de despăgubiri soluționate și judecate înaintea intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

sunt supuse acum obligației de a primi despăgubiri conform legii noi, adică în rate și pe bază de puncte. Diferența de tratament între persoanele care au făcut aceleași demersuri legale, dar a căror situație diferă în prezent doar din cauză că autoritățile administrative nu le-au soluționat cererile în același timp, nu are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă, care să vizeze un scop legitim, ci doar condiții subiective și aleatorii. Astfel, evaluarea imobilului nerestituibil se va face pe baza grilei notariale existente la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , iar valoarea calculată nu se reactualizează cu indicele de inflație, deși plata se va face după mulți ani. În opinia autorilor excepției, lipsa unei relații raționale a despăgubirii în raport cu valoarea bunului, cerută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot Maria Atanasiu și alții împotriva României, este agravată de prevederile

art. 31 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

care arată că modalitatea de valorificare în numerar va fi reglementată ulterior, prin normele de aplicare a legii.

6. Autoarele excepției susțin că se încalcă prevederile

art. 21 alin. (3) din Constituție prin faptul că Legea nr. 165/2013

instituie termene inacceptabil de îndelungate pentru soluționarea cererilor de despăgubire și aceasta doar în faza administrativă. Arată că, în același timp, se suspendă din nou emiterea de hotărâri, eliberarea titlurilor de proprietate, punerile în posesie și orice alte proceduri administrative, blocând în acest mod orice posibilitate de finalizare a procedurii de restituire și regresând cu peste 10 ani. Apreciază că prevederile

art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013

încalcă prevederile constituționale referitoare la soluționarea procesului într-un termen rezonabil. Critică faptul că, în timp ce termenele de soluționare a notificărilor sunt prorogate după data de 1 ianuarie 2016, posibilitatea petiționarilor de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea drepturilor lor este limitată la un termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit la 1 ianuarie 2016, ceea ce îngrădește efectiv accesul acestora la instanțele de judecată.

7. Se mai arată că posibilitatea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a invalida deciziile entităților învestite de lege contravine principiului neretroactivității legii, principiului securității raporturilor juridice, principiului încrederii legitime, precum și celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 9 decembrie 2008, 27 mai 2010 și 12 octombrie 2010, pronunțate în cauzele Viașu împotriva României sau Marin și Gheorghe Rădulescu împotriva României, respectiv Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragraful 180, în sensul că "o decizie administrativă a autorității locale competente prin care i se recunoaște părții interesate un drept la reparație este suficientă pentru a crea un interes patrimonial apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 și că, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol". Arată că se încalcă și dreptul de proprietate privată, în condițiile în care, în sistemul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este protejată și creanța virtuală, dacă reclamantul are o speranță legitimă constând în existența unui fundament suficient în dreptul intern pentru a considera acea speranță o valoare patrimonială în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția menționată.

8. Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate respectă dispozițiile constituționale, precizând că

Legea nr. 165/2013

a fost emisă cu girul Curții Europene a Drepturilor Omului, ca o consecință a Hotărârii-pilot pronunțate în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 4 coroborate cu cele ale

art. 33 din Legea nr. 165/2013

sunt retroactive, întrucât, în baza acestor norme, cele mai multe acțiuni formulate în temeiul

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au fost respinse ca prematur introduse. Arată că s-a acționat asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Apreciază, de asemenea, că prevederile

art. 4 din Legea nr. 165/2013

aduc atingere principiului egalității în drepturi, întrucât, prin instituirea noilor reguli privind soluționarea notificărilor, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv și rezonabil. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situație mai favorabilă față de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluționare la data intrării în vigoare. De asemenea, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiției. O reluare a procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acțiunii ca prematur introdusă din cauza noilor termene de soluționare a notificărilor, contravine principiului soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil. Consideră că celelalte critici de neconstituționalitate nu pot fi reținute.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

art. 4 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, din notele scrise în cuprinsul cărora aceasta este motivată, rezultă că este vizat art. 4 teza întâi prin raportare la prevederile mai multor articole din

Legea nr. 165/2013 , și anume art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2), precum și art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) și (8), art. 31 alin. (5) și art. 50 lit. b) teza întâi. Textele de lege menționate au următorul conținut:

- Art. 4: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 7 alin. (1): "(1) Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.";

- Art. 11 alin. (1) și (2): "(1) Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2) În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.";

- Art. 17 alin. (1) lit. a): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii";

- Art. 21 alin. (6) și (8): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (...)

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).";

- Art. 31 alin. (5): "(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabilește prin normele de aplicare a prezentei legi."

- Art. 50 lit. b) teza întâi: "La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)

b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare (...) se abrogă".

14. În opinia autoarelor excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil și art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. Prin raportare la prevederile art. 11 și art. 20 alin. (1) din Constituție, se invocă, de asemenea, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 - "Protecția proprietății" din Primul Protocol adițional la aceeași convenție.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, mai întâi, că, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată aflată la dosarul cauzei, obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă obligarea Comisiei municipale de fond funciar a Municipiului Cluj-Napoca la soluționarea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren, prin emiterea unei hotărâri pe care, apoi, să o înainteze spre soluționare Comisiei județene de fond funciar Cluj, autoritate care, la rândul său, să fie obligată să emită o hotărâre de validare sau invalidare a propunerii comisiei locale. De asemenea, se solicită obligarea instituției Primarului Municipiului Cluj-Napoca, respectiv a Instituției Prefectului Județului Cluj, după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent. Curtea observă că instanța sesizată de reclamanți, Tribunalul Cluj - Secția civilă, și-a declinat competența în favoarea Secției de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, instanță în fața căreia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate. Ulterior sesizării Curții Constituționale, această instanță și-a declinat și ea competența, în favoarea Judecătoriei Cluj, care, la 11 iunie 2014, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj - Secția civilă. În această situație, Curtea de Apel Cluj a fost învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, atribuind-o, în cele din urmă, Judecătoriei Cluj.

16. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj - Secția civilă la data de 21 mai 2013, deci după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013

(20 mai 2013). Ca atare, față de obiectul cauzei, Curtea reține că este incident

art. 4 teza întâi a Legii nr. 165/2013 , care stabilește că prevederile acesteia se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii menționate. În consecință, în ce privește prevederile art. 7 alin. (1) și

art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 , Curtea le va examina coroborat cu dispozițiile art. 4 teza întâi din aceeași lege.

17. Curtea observă că autoarele excepției susțin că se încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție prin faptul că prevederile

art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013

instituie termene inacceptabil de îndelungate pentru soluționarea cererilor de despăgubire și aceasta doar în faza administrativă, iar prin art. 7 alin. (1) se suspendă din nou emiterea de hotărâri, eliberarea titlurilor de proprietate, punerile în posesie și orice alte proceduri administrative, blocându-se, în acest mod, orice posibilitate de finalizare a procedurii de restituire.

18. Curtea reține că

Legea nr. 165/2013

consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, oferind, în același timp, soluții pentru situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, prin reglementarea unor măsuri reparatorii în echivalent, și anume compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza

Legii nr. 10/2001 , măsurile prevăzute de

Legea fondului funciar nr. 18/1991

și

Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , precum și măsura compensării prin puncte.

19. Legea dă, însă, prevalență restituirii în natură, măsurile compensatorii fiind doar prevăzute pentru situația imposibilității realizării acestei principale modalități de reparație a abuzurilor din perioada regimului comunist. Restituirea în natură constituie modalitatea cea mai justă de restaurare efectivă și integrală a dreptului de proprietate privată, garantat de Constituție. În ipoteza imposibilității realizării acestei măsuri reparatorii principale, următoarea modalitate de satisfacere a drepturilor proprietarilor deposedați în mod abuziv o constituie atribuirea de teren în echivalent, pe un alt amplasament. În scopul concretizării acestei măsuri reparatorii subsecvente, pentru a se putea identifica terenurile disponibile, este justificată suspendarea emiterii hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar până la inventarierea tuturor terenurilor. Doar în situația în care s-ar constata că suprafețele de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local, au fost epuizate, comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București vor putea propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii, potrivit

art. 21 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 .

20. Curtea observă, totodată, că

Legea nr. 165/2013

cuprinde prevederi care limitează în timp perioada pe care această suspendare operează. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1), Comisia locală pentru inventarierea terenurilor a avut la dispoziție un interval de 180 de zile de la data constituirii în care să întocmească situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială. Prin

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 24 decembrie 2013, s-a stabilit un nou termen, de 180 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Acest termen s-a împlinit la 21 iunie 2014, dată de la care, în principiu, au reînceput emiterea hotărârilor de validare/invalidare, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.

21. În ce privește

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , criticat în cauză sub aspectul termenelor exagerat de lungi, Curtea constată că acesta fixează data de 1 ianuarie 2016 ca dată maximă până la care comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate. Or, în condițiile în care legiuitorul român a încercat să confere eficiență procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, stabilirea unui termen bine definit este benefică acestui demers. Cu privire la durata acestui interval, legiuitorul a apreciat în funcție de situația economică financiară a statului român, stabilind o durată realistă, adaptată condițiilor concrete.

22. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6), art. 31 alin. (5) și

art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 , Curtea observă că acestea au în vedere etapa stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate pentru imobilele a căror restituire în natură nu mai este posibilă și a valorificării acestora, etapă care, în succesiunea procedurală concepută de legiuitor prin

Legea nr. 165/2013 , este ulterioară emiterii de către entitățile învestite de lege a unor decizii/hotărâri care conțin propuneri de acordare de despăgubiri. Or, în speță, din cuprinsul acțiunii introductive de instanță nu rezultă că ar exista un astfel de act. Este adevărat că în motivarea scrisă a excepției autoarele acesteia fac referire la o "dispoziție de propunere de acordare de despăgubiri nr. 1530/13.04.2006", dar atât din cererea de chemare în judecată, cât și din Decizia Curții de Apel Cluj prin care a hotărât cu privire la instanța competentă, rezultă că, în realitate, o asemenea dispoziție nu există. Ca atare, Curtea Constituțională constată că prevederile de lege menționate nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă, neîndeplinind condiția legăturii cu cauza impusă de dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

23. Aceeași lipsă de legătură cu cauza se observă și în ce privește prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) și

art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013 . Acestea vizează atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau de a invalida deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii. În contextul inexistenței unei asemenea decizii, textele de lege criticate nu sunt incidente în soluționarea litigiului aflat pe rolul instanței judecătorești, astfel că excepția de neconstituționalitate apare, de asemenea, ca inadmisibilă, prin raportare la prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Barta-Mihaly Susana și Etedi Ana în Dosarul nr. 7.603/117/2013* al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 7 alin. (1) și

art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) și (8), art. 31 alin. (5) și

art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de aceleași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 noiembrie 2014.