Decizia nr. 2

În vederea interpretării și aplicării unitare a prevederilor

art. 296^21 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare,

având în vedere:

- dispozițiile

art. 211 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare;

-

Regulamentul (CE) nr. 883/2004

al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;

- prevederile instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, după caz;

- în temeiul art. 5 alin. (9) din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei fiscale centrale, aprobat prin

Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice, nr. 688/2013

privind componența și funcționarea Comisiei fiscale centrale,

Comisia fiscală centrală adoptă următoarea soluție:

Pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate următoarele categorii de persoane fizice:

- persoanele fizice, indiferent de cetățenie și de domiciliul stabil sau reședință, care dețin o asigurare socială de sănătate încheiată pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, Spațiului Economic European și Confederației Elvețiene sau în statele cu care România are încheiate acorduri bilaterale de securitate socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate, în temeiul legislației interne a statelor respective care produce efecte pe teritoriul României, și fac dovada valabilității asigurării. Persoanele fizice în cauză au obligația de a prezenta organului fiscal competent documente justificative eliberate de instituția competentă din statul în care a fost încheiată asigurarea;

- persoanele fizice, indiferent de cetățenie, care au domiciliul ori reședința într-un stat cu care România nu are încheiate acorduri privind sistemele de securitate socială sau care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale și care nu beneficiază de prelungirea dreptului de ședere temporară în România pentru o perioadă mai mare de 90 de zile.