Decizia nr. 505/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, excepție ridicată de Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 17.349/3/CA/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 282D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din București, doamna avocat Diana Jirloianu din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Direcția Generală Impozite și Taxe a Sectorului 3, domnul consilier juridic Avramică Sandu Manea, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentanților părților prezente. Reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate arată că dispozițiile legale criticate sunt discriminatorii, operând o distincție nejustificată între proprietarii de imobile monumente istorice și cei ce dețin ansambluri de monumente istorice. Reprezentantul Direcției Generale Impozite și Taxe a Sectorului 3 solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că legea este foarte clară.

4. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că enumerarea de către legiuitor a situațiilor în care nu se datorează impozit nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 17.349/3/CA/2013, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, excepție ridicată de Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unui act administrativ fiscal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat instituie o discriminare între proprietarii de clădiri calificate potrivit

art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001

ca fiind monumente istorice - categoria monumente, care sunt scutiți în totalitate de plata impozitului pe clădiri, pe de o parte, și proprietarii de clădiri calificate potrivit

art. 3 lit. b) din Legea nr. 422/2001

ca fiind monumente istorice - categoria ansamblu arhitectural, care nu beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri, pe de altă parte.

7. Se mai arată că, exceptând textul de lege criticat,

Legea nr. 422/2001

nu face nicio altă distincție între proprietarii de clădiri - monumente istorice, și proprietarii de ansambluri arhitecturale - monumente istorice, astfel cum sunt definite în

art. 3 lit. a) și b) din Legea nr. 422/2001 , în ceea ce privește drepturile și obligațiile cu privire la construcțiile deținute în proprietate. Astfel, potrivit art. 4 alin. (4) și (5) din același act normativ, ambele categorii de proprietari sunt obligate să acorde un drept de preempțiune statului, la vânzarea acestora. Se mai arată că textul de lege criticat a fost modificat în sensul criticat prin prezenta excepție de neconstituționalitate prin

art. I pct. 43 din Legea nr. 259/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, iar, pe de altă parte, textul de lege criticat nu este corelat cu prevederile

art. 250 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, care nu face nicio distincție între clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, și pentru care nu se datorează impozit.

8. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate arătând că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se apreciază că enumerarea condițiilor în care cetățenii nu datorează impozit nu aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile

art. 41 din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl reprezintă dispozițiile

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 , astfel încât Curtea urmează să se pronunțe asupra acestor din urmă prevederi legale, potrivit cărora: "(1) Proprietarii imobilelor monumente istorice, definite potrivit art. 3 lit. a) din prezenta lege, sunt scutiți în totalitate de plata impozitului pe clădiri, cu excepția spațiilor în care se desfășoară activități economice sau comerciale."

13. Prevederile legale criticate au fost modificate în sensul criticat de autoarea excepției de neconstituționalitate prin

art. I pct. 43 din Legea nr. 259/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 3 iulie 2006, iar în temeiul

art. V din acest din urmă act normativ, Legea nr. 422/2001

a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel încât art. 42 alin. (1) a devenit art. 41 alin. (1). Textul de lege criticat face referire la dispozițiile

art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001 . Potrivit art. 3 din lege: "Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran și subacvatic:

a) monument - construcție sau parte de construcție, împreună cu instalațiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum și lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau tehnic;

b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcții urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau tehnic;

c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creații umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific, tehnic sau al peisajului cultural."

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalității în drepturi. Din examinarea susținerilor autoarei excepției mai reiese faptul că aceasta se raportează și la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la claritatea legii. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 14 - Interzicerea discriminării cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 7 privind egalitatea în fața legii din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate susține, în esență, că textul de lege criticat instituie o discriminare între proprietarii de clădiri calificate potrivit

art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001

ca fiind monumente istorice - categoria monumente, care sunt scutiți în totalitate de plata impozitului pe clădiri, pe de o parte, și proprietarii de clădiri incluse potrivit

art. 3 lit. b) din Legea nr. 422/2001

în categoria ansamblu arhitectural, care nu beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri, pe de altă parte, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale referitoare la principiul egalității în drepturi.

16. Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate deține în proprietate, începând cu anul 2006, un imobil compus din construcție și teren, situat în București, sectorul 3, Str. Halelor nr. 5 și invocă faptul că, la data cumpărării, imobilul ar fi figurat pe Lista monumentelor istorice, întocmită, potrivit

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 , de către Institutul Național al Monumentelor Istorice. Aceasta a solicitat Direcției Impozite și Taxe Locale Sector 3 restituirea sumelor plătite cu titlu de impozit pe clădiri, în perioada 2006-2010, întrucât, în acord cu

art. 250 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, potrivit căruia "(1) Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru: (...) 2. clădirile care, potrivit legislației în vigoare, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee sau case memoriale, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice" [soluția legislativă a fost menținută prin modificările ulterioare], aceste sume nu erau datorate, însă această solicitare a fost respinsă, cu motivarea că imobilul în cauză se încadrează în categoria ansamblu arhitectural, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) coroborat cu

art. 3 lit. b) din Legea nr. 422/2001 , proprietarul acestuia datorează impozit pe clădiri.

17. În acest context, Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din București, care deține în proprietate imobilul în cauză, a contestat în instanță actul administrativ fiscal, iar pe parcursul soluționării cauzei a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 .

18. Analizând susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit

art. 3 din Legea nr. 422/2001 , monumentele istorice de tipul construcțiilor sunt clasificate în două categorii, și anume monumente istorice - obiective singulare [construcție sau parte dintr-o construcție, potrivit art. 3 lit. a) din lege] și monumente istorice constituite în ansambluri [grup coerent (...) de construcții urbane sau rurale, potrivit art. 3 lit. b) din lege].

19. Pentru ca un imobil să poată fi clasat ca monument istoric, trebuie să fie supus procedurii de evaluare conform legii, iar calitatea este atestată prin clasarea acestuia în Lista monumentelor istorice întocmită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii și cultelor, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se actualizează la fiecare 5 ani ( art. 22 din Legea nr. 422/2001 ).

20. Analizând prevederile legale incidente în dosar, respectiv

art. 3 lit. a) și b) din Legea nr. 422/2001 , rezultă că diferența specifică între cele două categorii de monumente istorice - clădiri singulare și ansambluri arhitecturale constă în faptul că ansamblul de arhitectură poate cuprinde și clădiri care nu sunt clasate în mod individual ca monumente istorice, dar care formează împreună cu alte clădiri un ansamblu, în sensul

art. 3 lit. b) din Legea nr. 422/2001 .

21. Așadar, potrivit dispozițiilor legale criticate, scutirea de la plata impozitului pe clădiri privește imobilele de tipul obiectivelor singulare, iar nu ansamblurile de arhitectură, astfel încât este posibil ca un astfel de ansamblu să cuprindă și imobile care nu sunt monumente istorice, dar care sunt situate în ansambluri, situri sau zone de protecție a unor monumente istorice, definite potrivit

art. 9 din Legea nr. 422/2001 , republicată. În acest sens sunt și dispozițiile art. 24 din același act normativ, care face o distincție între clădirile-monumente istorice și imobilele care nu sunt monumente istorice, dar care se află în zone de protecție a monumentelor istorice sau în zone construite protejate, astfel încât și în privința acestora din urmă este necesar un aviz al Ministerului Culturii și Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, pentru orice intervenție asupra imobilului, de tipul lucrărilor de reconstrucție, consolidare ș.a. De asemenea, potrivit

art. 10 lit. a) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, în zonele de protecție a monumentelor istorice, definite potrivit legii, și în ansamblurile de arhitectură și siturile arheologice, solicitantul autorizației privind executarea lucrărilor de construcții va obține avizul conform al Ministerului Culturii și Cultelor.

22. Rezultă că situația în care se află proprietarii de clădiri clasificate potrivit

art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001

ca fiind monumente istorice - categoria monumente este diferită de cea a proprietarilor de clădiri care, deși intră în alcătuirea unui ansamblu arhitectural - monument istoric, nu sunt clasificate în mod individual în categoria monumentelor istorice, astfel încât este justificată instituirea unui regim de impozitare diferit. În sensul jurisprudenței constante a Curții Constituționale, "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite" (a se vedea, cu titlu exemplificativ,

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994,

Decizia nr. 48 din 16 martie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, sau

Decizia nr. 371 din 26 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014).

23. Curtea mai reține faptul că autoarea excepției de neconstituționalitate invocă o presupusă necorelare a prevederilor legale criticate cu dispozițiile art. 250 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal, care se referă, printre altele, la scutirea de la impozit pentru clădirile clasate ca monumente istorice, cu efecte negative în ceea ce privește claritatea legii. Deși nu se indică în mod expres, Curtea observă că raportarea se face la art. 1 alin. (5) din Constituție. În opinia autoarei excepției, dispozițiile

art. 250 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal nu fac nicio distincție între clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, și pentru care nu se datorează impozit, în timp ce dispozițiile

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 , prin trimiterea pe care o fac la art. 3 lit. a) din aceeași lege, operează o distincție, prin excluderea clădirilor aflate într-un ansamblu.

24. Analizând aceste susțineri, Curtea constată că autoarea excepției pornește de la o ipoteză eronată, neținând cont de scopul

Legii nr. 422/2001

care constă în identificarea și prezervarea monumentelor istorice. Având în vedere acest scop al legii, în mod justificat, textul

art. 3 din Legea nr. 422/2001

enunță mai multe categorii de monumente istorice (monumentul, ansamblul și situl). Această enumerare are drept scop, așadar, stabilirea unor categorii de monumente istorice dintre care unele vor beneficia de protecție, în condițiile legii, adică în urma clasării lor în categoria monumentelor istorice protejate. În cadrul acestor categorii se regăsește și aceea a monumentului, înțeles ca o construcție sau parte dintr-o construcție, cu alte cuvinte, ca bun imobil individual.

25. Prevederile

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice care trimit la definiția monumentelor prevăzută de art. 3 lit. a) din lege reprezintă, în realitate, o aplicare a dispozițiilor

art. 250 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal în ceea ce privește scutirea de la plata impozitului pentru monumentele istorice. Aceste prevederi din Codul fiscal se referă la monumentele istorice deja clasate ca atare, potrivit legii, vizând clădiri luate individual, singular, similar cu dispoziția inserată în

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice. Legiuitorul a scutit de la plata impozitului numai pe proprietarii construcțiilor care intră în această categorie, opțiune care nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea "Victoria Casa" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 17.349/3/CA/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2015.