Decizia nr. 567/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 8.731/118/2014/a1 al Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 103D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea nr. 4 din 9 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 8.731/118/2014/a1, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal - camera de consiliu - a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gilmar Belecciu cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată într-o cauză având ca obiect anularea/suspendarea executării unui act administrativ.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază, în esență, că, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , caracterul de urgență este determinat de oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, fără a se evidenția însă existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar elementele cuprinse în Nota de fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea acesteia. Ca atare,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

nu îndeplinește exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție, fiind emisă în mod abuziv și discriminatoriu în paguba și împotriva intereselor justițiabilului și atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".

6. Consideră că reglementarea legală criticată aduce atingere și dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Constituție, întrucât, cu toate că noile taxe instituite prin ordonanța de urgență criticată sunt justificate de o regândire a sistemului juridic românesc, destinația sumelor provenite din taxele judiciare de timbru nu este în totalitate către sistemul juridic, un procent de 30% revenind bugetului de stat. Ca atare, majorarea acestor impuneri motivată doar de necesitățile sistemului de justiție este aberantă, în condițiile în care se dorește impunerea unei taxe justițiabilului pentru îndestularea bugetului de stat.

7. De asemenea, arată că justițiabilul nu mai poate beneficia de actul de justiție la care este îndreptățit din cauza taxelor și impozitelor camuflate în această taxă de timbru, al cărei cuantum duce la crearea unui serviciu public prohibit justițiabilului de rând și, deci, discriminatoriu. În acest sens, arată că, deși, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție, "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", prin art. 16 din ordonanța de urgență criticată se impune plata unei taxe de timbru în contestarea unui act administrativ.

8. Totodată, susține că un justițiabil nu poate fi obligat la plata unei taxe de timbru atunci când contestă un act emis abuziv de către o instituție, care este scutită de la plata taxelor de timbru în temeiul

art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , întrucât această măsură contravine principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, obligativitatea plății taxei respective reprezentând o formă de discriminare în raport cu instituția respectivă, precum și o îngrădire a accesului liber la justiție, în ipoteza în care nu poate plăti o astfel de taxă de timbru.

9. Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dispozițiile ordonanței de urgență a Guvernului sunt în consonanță cu prevederile art. 115 și art. 16 alin. (1) din Constituție.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare. Din examinarea notelor scrise depuse de autorul excepției în motivarea criticii, rezultă că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 16 lit. a) din acest act normativ, având următorul conținut: "În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 lei;".

14. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care prevede că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", art. 21 alin. (2)-(4) care consacră accesul liber la justiție, art. 56 alin. (2) potrivit căruia "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale", și art. 115 alin. (4) care prevede că "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora".

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a răspuns unor critici de neconstituționalitate identice celor din cauza de față, formulate de același autor. Astfel, prin

Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015, Curtea a reținut că în Nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc. Prin urmare, Curtea a apreciat că aspectele menționate vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată și au impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituția României, astfel încât critica de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată.

16. Referitor la critica privind scutirea instituțiilor statului de la plata taxei judiciare de timbru, Curtea a reținut că, așa cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create.

17. Principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Ca atare, scutirea autorităților publice de la consemnarea vreunei cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor fiscale are o justificare obiectivă și rațională, autoritățile respective - creditori bugetari - fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.

18. Cât privește critica potrivit căreia

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

contravine art. 21 alin. (2)-(4) din Constituție, Curtea a statuat că aceste dispoziții se referă la cererile introduse în fața instanței de contencios administrativ și nu dispun cu privire la jurisdicțiile speciale administrative, care, potrivit Constituției, sunt facultative și gratuite. Așa fiind, prevederile constituționale ale art. 21 alin. (4) nu au legătură cu dispozițiile

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 . De asemenea, împrejurarea că prin aceste norme se stabilește cuantumul taxei de timbru nu este de natură a afecta accesul liber la justiție, deoarece, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit în nenumărate rânduri că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

19. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 56 din Legea fundamentală, referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, Curtea nu a reținut nici această critică, întrucât prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate sunt tocmai o aplicare a celor statuate prin norma constituțională, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, în a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

20. Referitor la critica privind destinația sumelor provenite din taxa judiciară de timbru, prin

Decizia nr. 118 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor constituționale, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinația impozitelor și taxelor, precum și a altor venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condițiile legii. Totodată, Curtea a constatat că "independența financiară a justiției nu este dată de destinația taxei judiciare de timbru, ci de existența în sine a unor alocații bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcționare a instanțelor. Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestație raportat la actul de justiție, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiției nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinație sumelor de bani provenite din contraprestația efectuată la serviciul public prestat de instanțele judecătorești, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal."

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 8.731/118/2014/a1 al Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 16 lit. a) din aceeași ordonanță de urgență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța -- Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 septembrie 2015.