Decizia nr. 576/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1042 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lucian Eduard Coca și Rodica Coca în Dosarul nr. 2.987/192/2014 al Judecătoriei Bolintin-Vale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 202D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că în cazul dispoziției legale criticate există o limitare a apărărilor pârâtului dată de urgența care caracterizează procedura evacuării, însă există un raport de proporționalitate între mijlocul folosit de legiuitor și scopul avut în vedere de acesta.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.987/192/2014, Judecătoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lucian Eduard Coca și Rodica Coca într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de evacuare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin lipsirea pârâtului de posibilitatea de a formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, chiar dacă pretențiile sale urmează să fie valorificate pe cale separată, se încalcă dreptul la apărare, la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și egalitatea armelor într-un proces, pârâtul fiind lipsit în această procedură de posibilitatea de a se apăra și de a formula cereri în susținerea apărărilor sale.

6. Judecătoria Bolintin-Vale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului. Astfel, pârâții au posibilitatea de a depune întâmpinare și de a-și formula apărările necesare, procedura evacuării prevăzută de art. 1.033 și următoarele din Codul de procedură civilă fiind una contradictorie.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 1.042 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Se observă că, după sesizarea Curții Constituționale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar după renumerotare textul de lege criticat se regăsește la art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins: "Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată."

11. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că dispozițiile legale care reglementează procedura specială a evacuării au fost adoptate de legiuitor în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Procedura astfel reglementată asigură dreptul părților la un proces echitabil, prin garantarea exercitării tuturor drepturilor procesuale (în acest sens, a se vedea

Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015).

13. În ceea ce privește dispozițiile art. 1.043 cuprins în titlul XI - Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept al cărții a VI-a - Proceduri speciale din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea prevăd că pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii reglementate din acest titlu, nu poate formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.

14. Astfel, referitor la criticile autorilor excepției potrivit cărora prin lipsirea pârâtului de posibilitatea de a formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție se încalcă dispozițiile constituționale invocate, Curtea reține că, spre deosebire de acțiunea în evacuare promovată pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale pârâtul nu are posibilitatea formulării unor asemenea cereri, situație care se justifică prin caracterul urgent al soluționării cererii principale și prin caracterul sumar al dezbaterilor care privesc condițiile în care pârâtul ocupă imobilul și la cele care privesc obligația acestuia de a părăsi imobilul. Însă pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 1.043. De altfel, Curtea mai reține că cererile menționate de dispoziția legală criticată pot fi promovate în cadrul unui litigiu distinct.

15. Prin urmare, faptul că pârâtul nu poate formula cerere reconvențională, deci nu poate emite pretenții proprii împotriva reclamantului, nu este de natură a afecta caracterul echitabil al procedurii, având în vedere că, potrivit art. 1.034 și următoarele din Codul de procedură civilă, procedura evacuării este una contradictorie, în cadrul căreia pârâtul poate depune întâmpinare și are posibilitatea de a-și formula apărările necesare.

16. În această situație Curtea constată că dispoziția legală criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil, iar pârâții nu pot fi considerați dezavantajați față de reclamant în cadrul procedurii speciale a evacuării, având la îndemână mijloacele necesare și suficiente pentru a-și formula apărarea.

17. De altfel, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că principiul egalității armelor constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil care urmărește crearea unui just echilibru procesual între părțile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părților, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părți, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea

Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014 , paragraful 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015).

18. Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau libertăți fundamentale, invocarea dispozițiilor art. 53 din Constituție nu poate fi reținută, aceasta neavând incidență în cauză.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Eduard Coca și Rodica Coca în Dosarul nr. 2.987/192/2014 al Judecătoriei Bolintin-Vale și constată că dispozițiile art. 1.043 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bolintin-Vale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2015.