Decizia nr. 656/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 990 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emilia Băleanu în Dosarul nr. 15.432/325/2014 al Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 194D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 15.432/325/2014, Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 990 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emilia Băleanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de partaj judiciar.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece limitează dreptul unui coproprietar de a cere vânzarea la licitație a bunului comun doar în situațiile în care niciunul dintre coproprietari nu a cerut atribuirea bunului sau, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, fără să acopere și alte situații legitime, precum aceea când valoarea stabilită de expert este derizorie în comparație cu prețurile la care se vând bunuri similare, sau când există o ofertă de cumpărare din partea unui terț la un preț mai mare decât valoarea stabilită de expert.

5. Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate, întrucât legea permite instanței judecătorești să dispună vânzarea silită, prin executor judecătoresc, numai în cazul în care se dovedește că părțile aflate în indiviziune nu au fost de acord cu altă cale de ieșire din indiviziune și nici cu atribuirea bunului supus partajului către una dintre părți.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 990 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar după renumerotare textul de lege criticat se regăsește la art. 991 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins: "În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc."

10. În susținerea excepției de neconstituționalitate se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern și art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 10 iulie 2007, pronunțată în Cauza Kanala împotriva Slovaciei. Având în vedere invocarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea reține că, în realitate, autoarea excepției se raportează la dispozițiile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, astfel cum acestea se interpretează și se aplică în conformitate cu dispozițiile protocolului menționat.

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate, coroborate cu celelalte texte ale titlului V - Procedura partajului judiciar al cărții a IV-a - Proceduri speciale a Codului de procedură civilă, au drept scop înlesnirea, într-un mod cât mai echitabil, a încetării stării de indiviziune. În procedura specială a partajului judiciar, instanța de judecată are trei posibilități de soluționare a cererii de partaj: partajul în natură, atribuirea bunului unui singur coproprietar sau vânzarea bunului. Cea din urmă posibilitate, vânzarea bunurilor, reprezintă modalitatea de lichidare a coproprietății în măsura în care partajul nu se poate realiza prin celelalte modalități, fie că ele nu pot fi împărțite în natură sau atribuite unui copărtaș, fie că toți copărtașii solicită să se recurgă la această modalitate de lichidare a coproprietății.

12. Dispoziția legală criticată în prezenta cauză prevede că, în situația în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deși acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalți coproprietari, instanța, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind, totodată, dacă vânzarea se va face de către părți prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc. Instanța va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc prin licitație publică în cazul în care vreuna dintre părți nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau dacă această vânzare nu a fost făcută în termenul stabilit [art. 991 alin. (3) din Codul de procedură civilă].

13. În cauza de față unul dintre coproprietari a cerut atribuirea bunului, situație în care instanța va urma să dispună vânzarea acestuia dacă nu se consemnează în termenul stabilit sumele cuvenite celorlalți coproprietari. Având în vedere cele reținute în paragrafele anterioare, precum și mecanismul procedurii speciale a partajului judiciar, Curtea constată că, prin modul de formulare a criticilor, autoarea excepției de neconstituționalitate tinde la modificarea normei legale, în sensul extinderii sferei de reglementare a acesteia, prin adăugarea unei noi ipoteze de vânzare a bunului, care ar denatura, în ansamblu, procedura specială a partajului judiciar prevăzută de Codul de procedură civilă. În procedura partajului judiciar se urmărește în primul rând împărțirea bunurilor în natură, iar dacă acest lucru nu este posibil, se procedează la vânzarea acestora. Or, ceea ce se propune este vânzarea directă și împărțirea sumelor de bani astfel rezultate.

14. În consecință, întrucât potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, neputându-le modifica sau completa, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 991 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 991 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emilia Băleanu în Dosarul nr. 15.432/325/2014 al Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 octombrie 2015.