Decizia nr. 604/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.049 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mânăstirea Sf. Spiridon din Ponor, județul Alba, în Dosarul nr. 1.457/175/2014 al Judecătoriei Aiud și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 227D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 421D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.049 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petrică Pașca și Margareta Pașca în Dosarul nr. 1.151/175/2014 al Judecătoriei Aiud.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 421D/2015 la Dosarul nr. 227D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că din interpretarea dispozițiilor art. 1.049 din Codul de procedură civilă rezultă că acestea se aplică tuturor cererilor prin înscrierea drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii, cereri introduse după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Or, în speța de față, instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni formulate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. În continuare apreciază ca fiind neîntemeiate criticile raportate la art. 15 alin. (2) din Constituție, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 2 aprilie 2015 . De asemenea, apreciază ca fiind neîntemeiate și criticile raportate la dreptul de moștenire și dreptul de proprietate, deoarece în cauza de față instanța este învestită cu o acțiune prin care se urmărește obținerea unei hotărâri care să consfințească învoiala dintre reclamantă și pârâtă cu privire la un antecontract pentru un imobil care face obiect al uzucapiunii și pentru care pârâta nu are încă un drept de proprietate înscris în cartea funciară.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 2 și 16 februarie 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.457/175/2014, respectiv nr. 1.151/175/2014, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1.049 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mânăstirea Sf. Spiridon Ponor, precum și de Petrică Pașca și Margareta Pașca în cauze având ca obiect soluționarea acțiunilor privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 1.049 și următoarele din Codul de procedură civilă sunt aplicabile numai uzucapiunilor guvernate de prevederile art. 931 și următoarele din Codul civil, iar aplicarea acestor norme procedurale unor prescripții achizitive împlinite cu mult timp înaintea intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă încalcă normele constituționale invocate. Posesia utilă asupra terenurilor în litigiu a început anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 242/1947

de punere în aplicare a

Decretului-lege nr. 115/1938

pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, această posesie fiind guvernată de Codul civil român. În acest context, termenul de împlinire a prescripției de 30 de ani prevăzute de art. 1890 din Codul civil s-a împlinit cel mai târziu în anul 1977. Se mai arată că drepturile dobândite prin efectul uzucapiunii rămân supuse dispozițiilor sub care a început posesia, și nu dispozițiilor care au intrat ulterior în vigoare, respectiv noul Cod de procedură civilă, astfel încât procedura prevăzută de normele legale criticate este neconstituțională în condițiile în care se aplică unor drepturi de proprietate deja dobândite.

11. Judecătoria Aiud apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

13. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere comunicat în Dosarul nr. 421D/2015, apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. Instituția uzucapiunii, astfel cum a fost reglementată de noul Cod civil, trebuie conjugată cu procedura specială instituită de legiuitor în art. 1.050 și următoarele din Codul de procedură civilă. Dispozițiile legale criticare nu încalcă principiul neretroactivității legii, din moment ce se aplică de la data intrării în vigoare a acestora. De asemenea, nu este nesocotit nici accesul liber la justiție, din moment ce persoanele interesate se pot adresa instanței de judecată și pot beneficia de toate garanțiile pe care le presupune desfășurarea unui proces echitabil.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 1.049 și următoarele din Codul de procedură civilă. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că sunt criticate dispozițiile legale care reglementează procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, respectiv art. 1.049-1.052 din Codul de procedură civilă. Se observă că, după sesizarea Curții Constituționale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar după renumerotare art. 1.049-1.052 au devenit art. 1.050-1.053, cu păstrarea soluției legislative. Așadar, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă cuprinse în cartea a VI-a - Proceduri speciale, titlul XII - Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii din Codul de procedură civilă, respectiv art. 1.050 - Domeniul de aplicare, art. 1.051 - Instanța competentă. Cuprinsul cererii, art. 1.052 - Procedura de judecată. Căi de atac și art. 1.053 - Înscrierea în cartea funciară a dreptului uzucapat.

17. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 46 privind dreptul la moștenire.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale din Codul de procedură civilă privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii au mai fost examinate prin

Decizia nr. 225 din 2 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 9 iunie 2015, prin care s-a reținut că, făcând distincția între normele de procedură, de imediată aplicare, și normele de drept substanțial, la înscrierea dreptului dobândit trebuie să se țină cont, în privința condițiilor de fond ale uzucapiunii, de legea în vigoare la data începerii posesiei. În acest sens sunt și dispozițiile

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit cărora dispozițiile noului Cod civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Prin urmare, condițiile de fond ale uzucapiunii (referitoare la condițiile posesiei) vor fi guvernate de legea în vigoare la data începerii posesiei, iar procedura aplicabilă înscrierii dreptului va fi cea prevăzută de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, atunci când cererea a fost formulată după intrarea acestuia în vigoare. În acest sens sunt și dispozițiile de drept substanțial cuprinse în art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

19. Având în vedere faptul că norma procedurală are o sferă de cuprindere foarte largă, în sensul că aceasta se aplică cererilor de constatare a dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii formulate în temeiul unor acte normative diferite, revine instanței de judecată să interpreteze și să aplice în concret dispozițiile legale criticate, evitându-se instituirea în sarcina uzucapanților a prezentării unor înscrisuri care nu au legătură cu dispozițiile de drept substanțial aplicabile cererilor acestora. De altfel, Curtea a reținut că este de principiu că valorificarea dispozițiilor de drept substanțial se face prin intermediul normelor de drept procedural, iar dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut, el putând fi supus unor limitări sau condiționări, astfel încât să nu fie afectată însăși substanța dreptului.

20. Distinct de cele reținute în decizia amintită, Curtea reține că prevederile criticate nu înfrâng principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, din moment ce își găsesc aplicabilitatea de la intrarea în vigoare a acestora.

21. În continuare, Curtea constată că, atât timp cât persoanele interesate se pot adresa instanței de judecată și pot beneficia de toate garanțiile pe care le presupune desfășurarea unui proces echitabil, accesul liber la justiție nu este îngrădit.

22. În privința criticilor de neconstituționalitate raportate la prevederile constituționale ale art. 44 și 46, Curtea observă că acestea nu sunt motivate și, prin urmare, nu pot fi reținute.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mânăstirea Sf. Spiridon din Ponor, județul Alba, și de Petrică Pașca și Margareta Pașca în dosarele nr. 1.457/175/2014, respectiv nr. 1.151/175/2014 ale Judecătoriei Aiud și constată că dispozițiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Aiud și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2015.