Decizia nr. 666/2015

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Mihail Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, excepție ridicată de Alin Alexandru Trestian în Dosarul nr. 1.832/219/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 404D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată că, prin

Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , Curtea Constituțională a arătat că este justificat ca legiuitorul să prevadă că regimul juridic al măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei este cel de la momentul aplicării ei, întrucât aceasta nu mai este prevăzută de Codul penal în vigoare. Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a dispozițiilor art. 7 paragraful 1 teza a doua din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se susține că aceasta nu poate fi reținută întrucât, în momentul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare al recidivei, prevederile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

erau în vigoare. Se arată că textul criticat nu încalcă nici prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție referitoare la dreptul la un proces echitabil, pentru că acestea din urmă se referă la încălcarea unor drepturi procesuale, și nu la încălcarea unui tratament sancționator.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.832/219/2014, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, excepție ridicată de Alin Alexandru Trestian într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută la art. 335 alin. (2) din Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul criticat permite stabilirea de către instanță a unor pedepse și a unor modalități de punere în executare a acestor pedepse conform dispozițiilor Codului penal din 1969, în cazul pronunțării unor condamnări în baza prevederilor Codului penal în vigoare, chiar și atunci când Codul penal din 1969 constituie o lege penală mai puțin favorabilă. Se susține că, în aceste condiții, dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

încalcă principiul retroactivității legii penale mai favorabile, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție, și dreptul la un proces echitabil al persoanelor astfel condamnate, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.

6. Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

nu au ca efect retroactivitatea legii noi, ci aplicarea unor norme tranzitorii. Se susține că, chiar dacă normele tranzitorii în cauză ar fi considerate ca fiind aplicate retroactiv, pentru situații anterioare intrării în vigoare a

Legii nr. 187/2012 , aplicarea lor se face în virtutea principiului retroactivității legii penale mai favorabile, tratamentul juridic instituit prin textul criticat fiind mai favorabil decât cel care ar urma să fie stabilit conform prevederilor art. 96 alin. (5) din Codul penal în vigoare. Se face trimitere la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 648 din 11 noiembrie 2014 . Se arată că prevederile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlătură dreptul inculpatului de a-și apăra drepturile și interesele legitime pe calea acțiunilor prevăzute de lege, de a beneficia de toate drepturile și garanțiile procesuale, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță imparțială și independentă. Se susține, de asemenea, că

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

nu contravine prevederilor art. 7 din Convenție, autorul excepției beneficiind de aplicarea legii penale mai favorabile, determinate însă printr-o evaluare globală și nu prin combinarea unor dispoziții din legi penale diferite, așa cum acesta a solicitat în prezenta cauză.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul cuprins: "Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."

11. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii și art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiilor art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, și

Decizia nr. 221 din 2 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 9 iunie 2015, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare.

13. Prin

Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , Curtea a observat că, potrivit art. 81 alin. 1 din Codul penal din 1969, instanța putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă erau întrunite anumite condiții prevăzute de lege. Durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituia termen de încercare pentru condamnat și se compunea din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adăuga un interval de timp de 2 ani. Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșea din nou o infracțiune, pentru care se pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, potrivit art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, instanța revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopea cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidivă.

14. În continuare, Curtea a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituție privește modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia, fără ca, în acest fel, să fie încălcat art. 15 alin. (2) din Constituție.

15. Totodată, Curtea a reținut că nu se pot pune în balanță, în momentul formulării criticilor de neconstituționalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiționate și de individualizare a pedepsei pentru noua infracțiune, având în vedere, pe de-o parte, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal), întrucât cele două instituții sunt instituții diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislație, la art. 86^1, cât și în Codul penal actual, la art. 91-98.

16. Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal, pedeapsa principală pentru noua infracțiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce privește, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Așa fiind, constatarea neconstituționalității textului de lege criticat din perspectiva susținută nu poate atrage aplicarea în speță a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal.

17. Distinct de cele arătate prin

Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , având în vedere aceleași argumente, Curtea constată că dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție nu sunt aplicabile în prezenta cauză. În acest sens, Curtea reține că dreptul la un proces echitabil presupune ca fiecare parte să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de ași susține punctele de vedere și de a-și apăra interesele, fără ca vreuna dintre părți să fie favorizată în raport cu celelalte. Or, textul criticat prevede o normă de drept penal substanțial, care nu poate afecta dreptul fundamental invocat.

18. De asemenea, textul criticat reglementează o modalitate de executare a pedepsei și nu o pedeapsă penală, motiv pentru care dispozițiile art. 7 paragraful 1 din Convenție referitoare la legalitatea pedepsei nu sunt aplicabile în cauză. Referitor la principiul legalității anterior referit, Curtea reține că acesta presupune reglementarea prin lege a pedepselor penale, precum și că nimănui nu îi poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de Alin Alexandru Trestian în Dosarul nr. 1.832/219/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori și constată că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2015.