Decizia nr. 715/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, excepție ridicată de Emil Balazs în Dosarul nr. 1.098/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 958D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul - asistent arată că, la solicitarea Curții, este prezentă în sală Veronka Ruică, traducător și interpret de limba maghiară, în vederea asigurării traducerii pentru părțile Emil Balazs, Norbert Szabolcs Antal și Beata Szende Balazs.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința penală nr. 58/2015 din 18 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.098/305/2015, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal. Excepția a fost ridicată de Emil Balazs în procesul penal ce are ca obiect infracțiunile de furt calificat și influențarea declarațiilor.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul Sentinței penale nr. 58/2015 din 18 mai 2015, prin care a fost sesizată Curtea, autorul excepției susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale raportat la prevederile

art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală și la Decizia Curții nr. 265 din 6 mai 2014 , prin care s-a stabilit că aplicarea legii penale mai favorabile se apreciază în mod global. Arată că a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni după intrarea în vigoare a noului Cod penal, legea aplicabilă fiind astfel legea nouă, or, dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

fac referire la situații tranzitorii, stabilind faptul că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzut la alin. (1) din textul de lege menționat, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, astfel încât, în prezenta speță, ar fi incidente atât dispoziții din legea penală nouă, cât și dispoziții din legea penală veche, iar, într-o astfel de situație, inculpatul nu ar putea beneficia de aplicabilitatea art. 91 din Codul penal nou referitor la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei eventual aplicate.

6. Judecătoria Sfântu Gheorghe opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat a fost instituit pentru situațiile tranzitorii în care, anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, inculpatul săvârșise o infracțiune pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate prevăzute de vechiul Cod penal, prin textul

art. 81. Prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014

a Curții Constituționale s-a stabilit faptul că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, legea penală mai favorabilă se stabilește având în vedere momentul comiterii faptei, precum și (în situația în care de la momentul comiterii faptei și până la soluționarea cauzei a existat o succesiune de legi) condițiile de incriminare, limitele de pedeapsă, modalitatea efectivă de executare etc., stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile fiind efectuată în mod global. Textul

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

a avut însă în vedere acele situații tranzitorii când inculpatul a comis o altă infracțiune anterior intrării în vigoare a noului Cod penal pentru care i se aplicase o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate, suspendare ce nu fusese revocată. De altfel, în practica judiciară s-a invocat problema aplicării dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

sau a dispozițiilor referitoare la pluralitatea intermediară, practica instanțelor de judecată și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în materie fiind în sensul aplicării dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

în atare situație, nefiind vorba de stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile pentru o infracțiune în curs de judecată, ci de o situație tranzitorie în sensul reținut anterior. Așa încât, arată că nu pot fi reținute susținerile autorului excepției în sensul că prin aplicarea dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

s-ar ajunge la o combinare a prevederilor din legi succesive, inculpatul săvârșind fapta dedusă judecății după intrarea în vigoare a noului Cod penal, legea penală aplicabilă fiind în atare situație legea penală nouă, însă, față de condamnarea sa anterioară la o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate, sunt incidente dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 , tocmai pentru astfel de situații fiind reglementate aceste prevederi de lege.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

sunt constituționale și, în acest sens, face referire la

Decizia Curții nr. 648 din 11 noiembrie 2014 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal.

Legea nr. 187/2012

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: "Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."

12. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, prin

Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi.

14. În motivarea acestei soluții, Curtea a reținut că situația din speța dedusă controlului de constituționalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, fiindu-i aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969, a săvârșit o nouă infracțiune descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Această situație tranzitorie este reglementată de

art. 15 din Legea nr. 187/2012 , care prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

15. Totodată, Curtea a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituție privește modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia.

16. Curtea a reținut, de asemenea, că autorul excepției de neconstituționalitate a pus în balanță, în momentul formulării criticilor de neconstituționalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiționate și de individualizare a pedepsei pentru noua infracțiune, având în vedere, pe de-o parte, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal). Or, cele două instituții sunt instituții diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislație, la art. 86^1, cât și în Codul penal, la art. 91-98.

17. Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal, pedeapsa principală pentru noua infracțiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce privește, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

18. Așa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituționalității textului de lege criticat din perspectiva susținută nu poate atrage aplicarea în speță a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emil Balazs în Dosarul nr. 1.098/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe și constată că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sfântu Gheorghe și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2015.