Decizia nr. 712/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Răzvan Flaviu Florea în Dosarul nr. 261/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 752D/2015.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală, întrucât aceste dispoziții nu au legătură cu cauza. În acest sens, arată că cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de persoana condamnată, a fost respinsă de către instanță, de vreme ce nu a fost introdusă în termen legal. Cât privește dispozițiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât textul criticat reglementează un termen procedural, peremptoriu, aplicându-se deopotrivă celor aflați în ipoteza sa. De altfel, autorul excepției a formulat cererea de redeschidere a procesului penal la mai mult de un an de la momentul la care a luat, în mod oficial, cunoștință despre condamnarea sa.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 31 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 261/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Răzvan Flaviu Florea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, prin Sentința penală nr. 2.458 din 20 decembrie 2005 a Judecătoriei Satu Mare, pronunțată în Dosarul nr. 2.241/2005, rămasă definitivă prin neapelare, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, neavând cunoștință despre existența procesului penal, fiind arestat pe teritoriul Portugaliei în perioada judecării cauzei.

6. Susține că dispozițiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) având în vedere faptul că, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, nu se stipula vreun termen de formulare a cererii de rejudecare de către persoana judecată și condamnată în lipsă, iar, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, această cerere poate fi formulată într-un termen de 30 de zile [din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa]. Arată că există situații în care persoanele condamnate definitiv au luat cunoștință de faptul desfășurării unui proces penal anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, așa încât nerespectarea termenului imperativ de 30 de zile în care se poate formula cererea de redeschidere a procesului penal nu le poate fi imputată, câtă vreme în momentul în care au luat cunoștință de acest aspect legea nu stipula un astfel de termen, într-o astfel de ipoteză aflându-se și autorul excepției. De asemenea, susține că dispozițiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală contravin și dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât acestea nu reglementează situațiile tranzitorii, în concret situația în care persoana condamnată în lipsă a aflat de existența unui proces derulat împotriva sa înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, însă, din motive obiective, a formulat cererea de redeschidere ulterior datei de 1 februarie 2014.

7. Cât privește dispozițiile art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală, susține că acestea aduc atingere dispozițiilor constituționale, convenționale și normelor procesual penale referitoare la dreptul la apărare, atât timp cât nu se consideră "judecată în lipsă" ipoteza în care aparținătorii persoanei judecate și condamnate au angajat, în cursul procedurilor anterioare, un apărător ales, iar persoana condamnată nu a luat cunoștință despre procesul în cauză și nu a comunicat cu apărătorul ales. În acest sens, invocă și dispozițiile art. 108 din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia.

8. Judecătoria Satu Mare - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că stabilirea unui termen în interiorul căruia persoana condamnată definitiv, care a fost judecată în lipsă, să poată solicita redeschiderea procesului penal nu contravine art. 16 din Constituție. Prin redeschiderea procesului penal se tinde la rediscutarea de către o instanță a propriei sale hotărâri definitive și intrate, așadar, în puterea lucrului judecat. Prin aceasta, rejudecarea procesului penal nu se încadrează în ciclul firesc al procesului penal și este justificat să fie subordonată unui regim restrictiv, atât în privința termenului, cât și a titularului și motivelor pe care se întemeiază.

9. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 466 alin. (1) și (2) sunt constituționale. Astfel, arată că acestea nu aduc atingere dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât, fiind norme ce aparțin domeniului procedural, acestea se aplică din momentul intrării în vigoare și până la momentul ieșirii din vigoare. De asemenea, normele procesual penale criticate nu aduc atingere nici dispozițiilor art. 16 din Constituție, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare și, totodată, nu conțin dispoziții care, prin natura lor, îngrădesc autorului excepției posibilitatea de a se apăra. Arată că, potrivit Expunerii de motive a Proiectului legii privind Codul de procedură penală, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate instituie o nouă cale extraordinară de atac de retractare în scopul asigurării compatibilității legislației române cu standardele impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De altfel, instanța de la Strasbourg recunoaște un drept la redeschiderea procedurilor numai în cazurile în care judecata în lipsă nu este consecința renunțării voluntare din partea acuzatului la dreptul de fi prezent în instanță pentru a-și face apărările.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 466 alin. (1) și (2) Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate", care au următorul conținut: "(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.

(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul."

14. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, precum și prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) privind dreptul la apărare din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă, totodată, și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Codul de procedură penală.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare nouă, normele procesual penale care reglementează această procedură regăsindu-se în titlul III - "Judecata" - al Părții speciale a Codului de procedură penală, capitolul V - "Căile extraordinare de atac". Noua procedură este în conformitate cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, în interpretarea art. 6 din Convenția pentru a apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Hotărârea din 12 februarie 1985, pronunțată în Cauza Colozza împotriva Italiei, paragraful 26, în care s-a reținut că, dacă "legislația națională permite judecarea unei persoane in absentia, acea persoană trebuie, din momentul în care află despre procedură, să poată determina ca o instanță, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzațiilor ce i-au fost aduse". Așadar, scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor, exercitării dreptului la apărare, nemijlocirii, oralității și aflării adevărului, precum și dreptului de a interoga martorii sau părțile din proces.

16. Curtea reține, de asemenea, că, în reglementarea anterioară - art. 522^1 din Codul de procedură penală din 1968 - era recunoscută posibilitatea solicitării rejudecării cauzei de către persoana judecată și condamnată în lipsă numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, aceasta fiind o procedură specială, normele procesual penale precitate făcând trimitere la procedura revizuirii drept cale extraordinară de atac.

17. În prezenta speță, Curtea reține că sentința penală prin care autorul excepției a fost condamnat în lipsă, rămasă definitivă prin neapelare, a fost pronunțată în primă instanță în anul 2005, așadar anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală.

18. Totodată, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă." Per a contrario, nu poate fi formulată cerere de redeschidere a procesului penal cu privire la cauzele în care hotărârile au fost pronunțate în primă instanță anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, Legea pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală neprevăzând nicio dispoziție tranzitorie în acest sens.

19. În aceste condiții, Curtea constată că dispozițiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "legătura cu soluționarea cauzei", în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

20. Or, în prezenta speță, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate a formulat o cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate cu privire la o cauză în care hotărârea de condamnare a fost pronunțată în primă instanță anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, astfel că nu se poate susține în mod pertinent existența unei legături, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, între normele procesual penale criticate, ce reglementează cu privire la persoanele care pot solicita redeschiderea procesului penal - cu referire la hotărârile de condamnare în lipsă pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a noului Cod penal, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească titularul căii de atac, și obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Răzvan Flaviu Florea în Dosarul nr. 261/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2015.