Decizia nr. 692/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, excepție ridicată de Dorel Marinel Peleș în Dosarul nr. 24.232/271/P/2014 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 850D/2015.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca nefondată. Arată că

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

prevede că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, însă aceasta nu înseamnă că judecătorul este constrâns, în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, să aplice prevederile Codului penal din 1969. El poate opta să aplice, ca lege penală mai favorabilă, dacă sunt îndeplinite condițiile, noul Cod penal, fără ca aceasta să aducă atingere

Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 , întrucât lex tertia este interzisă doar judecătorilor, nu și legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 21 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 24.232/271/P/2014, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal. Excepția a fost ridicată de Dorel Marinel Peleș într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de autorul excepției împotriva Sentinței penale nr. 31 din 12 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Oradea, prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile de lege criticate determină o discriminare pozitivă, contrară oricărui raționament logico-juridic, de care se bucură persoanele care au fost condamnate anterior la pedeapsa închisorii cu aplicarea suspendării sub supraveghere a executării, comparativ cu un recidivist postcondamnatoriu condamnat la pedeapsa închisorii cu aplicarea suspendării condiționate a executării, în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni, în termenul de încercare, pentru care textul sancționator prevede alternativa pedepsei amenzii. De asemenea, arată că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, faptă prevăzută și pedepsită de

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, corespondentul în noul Cod penal fiind art. 336 alin. (1). Dispozițiile ce incriminează fapta din noul Cod penal prevăd pedeapsa alternativă a amenzii, motiv pentru care apreciază că acestea constituie legea penală mai favorabilă. Așadar, dacă față de autor s-ar fi dispus pentru pedeapsa anterioară suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, atunci, în eventualitatea condamnării acestuia la pedeapsa amenzii penale pentru noua infracțiune, conform art. 96 alin. (4) din noul Cod penal, instanța nu ar putea revoca suspendarea executării pedepsei anterioare și ar executa doar pedeapsa amenzii. În aceste condiții, autorul excepției, deși are o situație infracțională de gravitate redusă față de alt recidivist căruia i s-a stabilit ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, dacă va fi condamnat pentru noile fapte la pedeapsa amenzii penale, va executa în detenție și pedeapsa anterioară, din cauza revocării obligatorii a suspendării condiționate. Se aduce astfel atingere principiului aplicării globale a legii mai favorabile, consfințit prin

Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 , impunându-se, în prezenta speță, aplicarea legii defavorabile, respectiv Codul penal din 1969.

6. Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât vizează modul de revocare a măsurii suspendării condiționate și de individualizare a pedepsei pentru noua infracțiune, având în vedere, pe de o parte, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei - art. 81 din Codul penal din 1969, iar, pe de altă parte, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere - art. 91 din Codul penal, cele două instituții fiind diferite. Arată, de asemenea, că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este reglementată atât în vechea legislație, la art. 86^1, cât și în actualul Cod penal, în art. 91-98.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal.

Legea nr. 187/2012

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: "Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."

11. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și în art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi.

13. În motivarea acestei soluții, Curtea a reținut că situația din speța dedusă controlului de constituționalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, fiindu-i aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969, a săvârșit o nouă infracțiune descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Această situație tranzitorie este reglementată de

art. 15 din Legea nr. 187/2012 , care prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

14. Totodată, Curtea a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituție privește modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia.

15. Curtea a reținut, de asemenea, că autorul excepției de neconstituționalitate a pus în balanță, în momentul formulării criticilor de neconstituționalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiționate și de individualizare a pedepsei pentru noua infracțiune, având în vedere, pe de-o parte, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal în vigoare). Or, cele două instituții sunt instituții diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislație, la art. 86^1, cât și în Codul penal, la art. 91-98.

16. Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal, pedeapsa principală pentru noua infracțiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce privește, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

17. Așa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituționalității textului de lege criticat din perspectiva susținută nu poate atrage aplicarea în speță a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorel Marinel Peleș în Dosarul nr. 24.232/271/P/2014 al Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 octombrie 2015.