Decizia nr. 724/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Ștefan în Dosarul nr. 391/91/2015 al Tribunalului Vrancea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 649D/2015.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 699D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 7.678/118/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

4. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 649D/2015 și nr. 699D/2015 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.

7. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 649D/2015 la Dosarul nr. 699D/2015, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 506 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților" este neconstituțională.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin Încheierea din 18 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 391/91/2015, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Constantin Ștefan cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire.

10. Prin Decizia penală nr. 234/P din 17 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.678/118/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Vasile Frîncu cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât reglementează o procedură eminamente scrisă și fără citarea părților, care nu respectă exigențele de contradictorialitate și oralitate ale procesului penal. Arată că examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire fără citarea părților creează un dezechilibru în detrimentul acestora, în condițiile în care nu pot fi aduse contraargumente la susținerile procurorului.

12. Tribunalul Vrancea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este justificată, dacă sunt avute în vedere, pe de o parte, aspectele pe care instanța este obligată să le examineze în cadrul admisibilității cererii de revizuire, așa cum acestea sunt prezentate în art. 459 alin. (3) din Codul de procedură penală, importanța acestora în scopul soluționării corecte a cauzei și soluțiile la care poate ajunge instanța la finalizarea acestei examinări, iar, pe de altă parte, necesitatea de a se oferi părților un proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale. Arată că revizuentul nu are posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi susținerile sale ori de a combate susținerile celorlalte părți sau ale procurorului, în condiții de contradictorialitate, cu respectarea deplinei egalități a armelor.

13. Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în măsura în care textul de lege criticat se interpretează în sensul că procurorul participă în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, în timp ce, în aceeași procedură, părțile nu sunt citate și nu pot formula concluzii în fața instanței. Consideră că, în această ipoteză, tratamentul diferențiat instituit în favoarea procurorului și în defavoarea părților nu asigură echilibrul necesar între acuzare și apărare și lezează dreptul la un proces echitabil și principiul egalității în drepturi. Arată că principiul egalității armelor reprezintă o garanție fundamentală a unui proces echitabil și presupune menținerea pe tot parcursul acestuia a unui echilibru între părți și Ministerul Public, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 30 octombrie 1991, pronunțată în Cauza Borgers împotriva Belgiei, Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Ankerl împotriva Elveției, Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunțată în Cauza Niderost-Huber împotriva Elveției, Hotărârea din 7 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kress împotriva Franței, Hotărârea din 24 aprilie 2003, pronunțată în Cauza Yvon împotriva Franței, Hotărârea din 27 aprilie 2004, pronunțată în Cauza Gorraiz Lizarraga și alții împotriva Spaniei, Hotărârea din 6 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Stankiewicz împotriva Poloniei, Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Georgios Papageorgiou împotriva Greciei (nr. 2), Hotărârea din 20 aprilie 2010, pronunțată în Cauza Bălașa împotriva României, Hotărârea din 12 aprilie 2012, pronunțată în Cauza Lagardere împotriva Franței).

14. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale. În acest sens, face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 138 din 7 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților".

19. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 147 privind efectele deciziilor Curții Constituționale și ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la prevederile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției critică soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților". Prin

Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților" este neconstituțională, întrucât încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală referitor la dreptul la un proces echitabil. Prin decizia anterior citată, Curtea a reținut că, prin excluderea numai a părților de la soluționarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, fără a dispune expres cu privire la neparticiparea procurorului, acesta fiind prezent în temeiul normelor de generală aplicare ale art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, dispozițiile de lege criticate determină ruperea echilibrului procesual, fiind înfrânte exigențele unui proces echitabil, de vreme ce nu se respectă egalitatea de arme între acuzare și apărare. În aceste condiții, Curtea a observat că revizuentul nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror și la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la eventuala excludere a unor probe, la suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii ori cu privire la instituirea în sarcina sa a obligațiilor ce rezultă din dispunerea măsurii controlului judiciar. Astfel, prin excluderea revizuentului din această procedură este restrânsă în mod absolut posibilitatea acestuia de a avea cunoștință și de a dezbate susținerile parchetului, revizuentul plasându-se într-o situație dezavantajoasă față de procuror. Atâta vreme cât admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se soluționează cu participarea procurorului, din perspectiva contradictorialității, ca element definitoriu al egalității de arme și al dreptului la un proces echitabil, Curtea a stabilit că norma legală trebuie să permită citarea părților, fiind suficient să li se asigure părților posibilitatea participării în această etapă procesuală. Judecătorul poate decide asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire și fără participarea părților, atât timp cât acestea au fost legal citate, de vreme ce, astfel cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un proces penal, că atât procurorului, cât și părții trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoștință și de a putea aduce observații referitoare la toate probele prezentate sau la observațiile depuse de către cealaltă parte în vederea influențării deciziei instanței. În consecință, Curtea a statuat că soluția legislativă cuprinsă în art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților", este neconstituțională, întrucât încalcă art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, și, prin urmare, în această procedură, la care participă procurorul, trebuie citate părțile, în scopul asigurării posibilității acestora de a participa la această etapă procesuală (paragrafele 30-33). Or, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Ținând cont de

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

și de faptul că decizia mai sus menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală cu privire la soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților" urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală cu privire la soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților", excepție ridicată de Constantin Ștefan în Dosarul nr. 391/91/2015 al Tribunalului Vrancea - Secția penală și de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 7.678/118/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția penală și Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2015.