Decizia nr. 575/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Galați - Secția civilă în Dosarul nr. 18.235/233/2014 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 175D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările doarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 18.235/233/2014, Judecătoria Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de valoare redusă, formulată în temeiul art. 1.028 din Codul de procedură civilă.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 452 din Codul de procedură civilă, prin care este stabilit termenul de dovedire a cheltuielilor de judecată, sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și în cazul în care cererea de restituire a cheltuielilor de judecată este formulată pe cale separată, fără ca o astfel de cerere să beneficieze de termenul general de prescripție prevăzut de Codul civil pentru toate creanțele.

6. Instanța apreciază că prin art. 452 din Codul de procedură civilă, care instituie un termen de decădere, se înlătură cererile de restituire a cheltuielilor de judecată, dacă plata și dovada onorariului s-au făcut după momentul procesual al închiderii dezbaterilor. Instanța arată că elementul aleatoriu "închiderea dezbaterilor" ce ține de durata procesului duce la inegalitatea de tratament între două persoane îndreptățite care introduc cereri separate de restituire a cheltuielilor de judecată. Astfel, părțile au posibilitatea ca, de comun acord cu avocatul ales pentru a le reprezenta, să stabilească modalitățile și termenele de plată a onorariului, în temeiul libertății de a contracta. Or, dacă părțile convin ca onorariul să fie plătit în rate, există posibilitatea ca în unele cauze plata onorariului să fie făcută în integralitate la data încheierii dezbaterilor, situație în care partea care pretinde cheltuieli de judecată poate face dovada existenței și întinderii acestora, iar în alte cauze stabilirea ratelor poate să depășească acest moment, având în vedere și faptul că nu se poate stabili cu precizie durata unui proces, iar momentul prevăzut de art. 452 poate fi doar estimat, situație în care dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată nu poate fi făcută.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 452 - Dovada cheltuielilor de judecată din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrându-și conținutul și numerotarea. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

11. În susținerea excepției de neconstituționalitate se invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) referitor la economie.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispoziția legală criticată precizează momentul până la care partea care pretinde cheltuieli de judecată poate să administreze probele referitoare la acestea, respectiv până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

13. În cauza de față, Curtea observă că procesul care a generat efectuarea cheltuielilor de judecată a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 7.361 din 3 iulie 2012, irevocabilă, dată la care erau aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865 care prevederea la art. 274 alin. 1 că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, fără a preciza momentul-limită până la care partea îndreptățită putea să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces, termen care, se subînțelege, era termenul general de prescripție de 3 ani. Noua reglementare, adoptată ulterior soluționării procesului care a generat cheltuieli de judecată, stabilește un termen pentru administrarea probelor referitoare la cheltuielile de judecată, respectiv până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Cum însă procesul care a generat cheltuielile de judecată s-a finalizat anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dispozițiile art. 452 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile cauzei. În aceste condiții revine instanțelor judecătorești competența să stabilească modalitatea corectă de aplicare în timp a normelor procesuale referitoare la recuperarea cheltuielilor de judecată.

14. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reține că în cauză se ridică probleme de aplicare a legilor, și nu veritabile critici de neconstituționalitate, astfel încât excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Galați - Secția civilă în Dosarul nr. 18.235/233/2014 al acestei instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galați - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2015.