Decizia nr. 660/2015
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II art. 8 alin. (1) și art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar
prezumat în vigoare 1 act modificator
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Modificat prin 1
- Decizia nr. 31/2020 2 martie 2020 referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 și art. 34 din Legea nr. 2…
Daniel Marius Morar
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 8 și 18 din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Eugen Badea, prin Asociația Revoluționarilor din Decembrie 1989 Frăția Balconul Operei Timișoara din Timișoara, în Dosarul nr. 707/59/2013* al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului nr. 120D/2015 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției și asistat de apărător ales, domnul avocat Ilie Drăgulin, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Depune, de asemenea, și o cerere completatoare prin care critică și dispozițiile
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și cele ale
art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precizând că acestea au strânsă legătură cu excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională.
4. Cu privire la această cerere, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că este inadmisibilă, întrucât, prin ridicarea unei excepții de neconstituționalitate direct în fața Curții Constituționale, s-ar încălca prevederile art. 146 lit. d) din Constituție și ale
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
5. Deliberând, Curtea respinge, ca inadmisibilă, cererea de invocare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012
și
art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , având în vedere că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituție și ale
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate exclusiv în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, care se vor pronunța asupra acestora prin încheiere motivată, care trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției, conform
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 . Ca atare, invocarea unei asemenea excepții direct în fața Curții ar echivala cu o acțiune directă, nepermisă în condițiile dispozițiilor constituționale și legale menționate.
6. În continuare, pe fondul excepției, apărătorul autorului acesteia arată, în esență, că neconstituționalitatea textelor de lege criticate provine din greșitul algoritm de calcul al indemnizațiilor și din neacordarea acestora. Precizează că se încalcă art. 16 din Constituție, întrucât statul trebuie să asigure tuturor cetățenilor drepturi egale, or, revoluționarii sunt discriminați prin comparație cu "revoltații de la Brașov", care au fost incluși în Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987
nr. 341/2004 , și care beneficiază în continuare de indemnizație. Menționează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a apreciat că statul nu poate suspenda sine die plata unor drepturi. Or, suspendarea plății indemnizațiilor tinde să devină permanentă, deși e instituită prin norme cu aplicare limitată în timp.
7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
8. Prin Decizia civilă nr. 1.136 din 3 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 707/59/2013*, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 și
art. 18 din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Eugen Badea, prin Asociația Revoluționarilor din Decembrie 1989 "Frăția - Balconul Operei" Timișoara, în cadrul soluționării unei cauze privind calculul indemnizației lunare reparatorii cuvenite potrivit
9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, în timp ce absolut toate categoriile prevăzute de
au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale și de asigurări sociale față de nivelul lor avut anterior diminuării cu 25% și, respectiv, 15%, destinatarii
au beneficiat doar în mod formal de acestea, deoarece, prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul prevăzut de art. 4 și
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , diminuarea cu 15% a drepturilor acestora la indemnizație reparatorie a persistat și persistă. Totodată, în timp ce pentru toate categoriile sociale plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat este utilizat pentru calculul drepturilor, inclusiv al pensiilor, indicatorul "câștigul salarial mediu brut" în locul "salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat", în cazul revoluționarilor este menținut, pentru calculul indemnizației, ultimul salariu mediu cunoscut, respectiv cel al lunii octombrie 2010.
10. În ceea ce privește
art. 18 din Legea nr. 283/2011
susține că operează o discriminare atât față de celelalte categorii de beneficiari ai
Legii nr. 341/2004 , răniți, reținuți, urmași, dar în mod deosebit față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987, asimilate luptătorilor remarcați, iar în timp ce asupra unora operează neacordarea indemnizației reparatorii, în speță pentru luptătorii remarcați, în cazul celeilalte categorii indemnizația este încă în plată.
11. Mai arată că diminuarea și neacordarea indemnizației reparatorii au determinat creșterea procentului mediu al deceselor beneficiarilor, din cauza lipsurilor materiale și a medicamentelor sau a stresului psihic datorat imposibilității plății împrumuturilor contractate la bănci în baza indemnizațiilor, pentru majoritatea beneficiarilor reprezentând singura sursă de venit. Pentru aceste motive consideră că este încălcat și art. 22 alin. (1) din Constituție care garantează dreptul la viață, la integritate fizică și psihică a persoanei.
12. Susține că este încălcat și art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală, care prevede că cetățenii au dreptul la măsuri de asistență socială, potrivit legii, de vreme ce statul diminuează, nu acordă, suspendă, fără o justificare reală, indemnizațiile prevăzute printr-o lege specială. Arată că, după ce a operat diminuarea cu 15% a indemnizațiilor, prin acte normative ce instituie norme temporare, revenirea la situația anterioară se face prin alte norme de drept temporare, care, în realitate, mențin diminuarea, cu evidenta încălcare a normei de drept speciale prin care au fost acordate indemnizațiile reparatorii.
13. Susține că se nesocotesc și dispozițiile art. 53 din Constituție, întrucât diminuarea și neacordarea indemnizațiilor compensatorii nu se încadrează în cazurile ce justifică restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și nici nu reprezintă o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, nu are nici o justificare adecvată, în condițiile în care pentru toate categoriile pentru care a operat diminuarea aceasta a încetat, dar pentru revoluționari ea produce în continuare efecte juridice ca urmare a promovării unor norme juridice temporare care au același efect în planul realității, adică diminuarea cu 15% a indemnizațiilor reparatorii aflate în plată. Mai arată că, prin nerespectarea algoritmului de calcul al indemnizației reparatorii prevăzute de art. 4 și
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , au fost încălcate și prevederile
art. 4, 6, 8, 13, 16 și 17 din Legea nr. 24/2000 , iar normele de drept temporare promovate cu această încălcare afectează validitatea actului juridic.
14. Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale arată că instanța constituțională s-a mai pronunțat asupra textelor de lege criticate în cauza de față, constatând conformitatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate.
15. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile orale, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 8 și
art. 18 din Legea nr. 283/2011
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. În realitate, ținând cont de normele de tehnică legislativă, Curtea reține că obiect al excepției îl constituie art. II art. 8 alin. (1) și
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, care au următorul conținut:
"Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: (...)
Articolul 8
În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d), alin. (4), art. 13 lit. b) și c) și la
art. 14 din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. (...)
Articolul 18
În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987
nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă."
19. Autorul excepției are în vedere, de fapt, numai prevederile
art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 , potrivit căruia indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987
nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, text care prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
a fost modificat în sensul că, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.
20. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 22 alin. (1) potrivit cărora dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate, art. 47 alin. (2) teza a doua, care stabilește că cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii, și art. 53 care conține condițiile în care este permisă restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității acelorași prevederi legale, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu o motivare identică celei formulate în prezenta cauză, prin
Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, precum și prin
Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015. Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că persoanele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluției Române din Decembrie 1989 beneficiau de indemnizațiile prevăzute de
art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004
numai dacă aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 47 din Constituție, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, ci, mai degrabă, ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente. În acest context, Curtea a reținut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligațiilor corelative ale statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional.
22. În ceea ce privește prevederile actului normativ criticat vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, Curtea a reținut că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989.
23. Cu privire la dispozițiile art. II
art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , introduse prin
Legea nr. 283/2011 , prin
Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014 , mai sus citată, Curtea a reținut că motivarea excepției, care este identică celei formulate și în prezenta cauză, se referă la indemnizația prevăzută de
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , în forma anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, și anume la indemnizația lunară acordată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6 calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2) din aceeași lege, indemnizație care se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată este suspendată.
24. Curtea a reținut că textul de lege criticat - art. II
art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 , introdus prin
- stabilește că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențin la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorul excepției fiind nemulțumit de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevede
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011
privind utilizarea indicatorului de referință "câștigul salarial mediu brut" în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale. În această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat
Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Avocatul Poporului și a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și
art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 , că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de
se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010. Curtea a mai reținut faptul că, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , prevederile
art. 5 din Legea nr. 341/2004
au fost modificate, lit. m) de la alin. (1) devenind lit. o), noua soluție legislativă constând în luarea în considerare a câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. De asemenea, Curtea Constituțională nu a putut reține nici critica privind pretinsa discriminare între beneficiarii
și "celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat", întrucât aceștia nu se află în situații juridice similare. În consecință, Curtea Constituțională a statuat că aceste indemnizații au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens este și
Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.
25. Totodată, Curtea mai reține că prevederile art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică din Constituție nu au incidență în cauza de față, întrucât conținutul normativ al dispozițiilor criticate nu se referă la protecția și apărarea acestor valori constituționale.
26. Întrucât în cauza de față sunt formulate critici similare celor analizate de Curtea Constituțională prin deciziile menționate și având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea cele statuate prin deciziile amintite.
27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eugen Badea, prin Asociația Revoluționarilor din Decembrie 1989 Frăția Balconul Operei Timișoara din Timișoara, în Dosarul nr. 707/59/2013* al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. II art. 8 alin. (1) și art. II
art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, DANIEL MARIUS MORAR Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.