Decizia nr. 671/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Laurențiu Boureanu în Dosarul nr. 4.295/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 186D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece, prin critica formulată, autorul excepției solicită modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința nr. 34 din 19 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.295/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Laurențiu Boureanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare a unui dosar al cărui obiect l-a constituit o plângere formulată împotriva unei soluții de clasare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece, dacă strămutarea este admisibilă în cursul judecării unei cauze, atunci aceleași rațiuni sunt valabile și cu privire la necesitatea strămutării unei cauze în cursul procedurii de cameră preliminară. Procesul echitabil presupune și imparțialitatea judecătorului, respectiv încrederea că raționamentul acestuia nu este afectat de elemente exterioare cum sunt calitatea părților sau împrejurările în care se judecă cauza. Or, arată autorul excepției, în situația în care fosta sa soție riscă excluderea din magistratură dacă va fi condamnată pentru săvârșirea unui infracțiuni intenționate, "suspiciunea rezonabilă" este în mod evident întemeiată și concretă și este evident că niciun coleg magistrat nu își va asuma responsabilitatea de a redeschide urmărirea penală.

6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece dispozițiile criticate limitează posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță imparțială.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 72 alin. (1) teza a doua cu denumirea marginală Cererea de strămutare și efectele acesteia din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "În cursul procedurii de cameră preliminară nu se poate face cerere de strămutare."

11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în fapt, autorul acesteia a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov o plângere penală împotriva fostei sale soții (judecător în cadrul Curții de Apel Brașov) și împotriva unui funcționar public. Prin Ordonanța nr. 162/P/2014 din 2 septembrie 2009 s-a dispus clasarea cauzei, iar prin Ordonanța nr. 1.057/11/2/2014 din 12 decembrie 2014 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva ordonanței procurorului. Drept urmare, autorul excepției s-a adresat instanței de judecată cu o plângere împotriva soluției de clasare, dosarul fiind repartizat aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.

13. Deoarece fosta sa soție este judecător în cadrul Curții de Apel Brașov și a activat inclusiv în cadrul secției penale, autorul excepției apreciază că acest fapt poate fi interpretat ca o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor acelei curți este afectată, deoarece niciunul dintre judecătorii instanței respective nu își va asuma responsabilitatea de a infirma soluția de clasare și de a crea astfel premisele condamnării colegei lor pentru o infracțiune intenționată.

14. Sesizată cu cererea de strămutare astfel formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins-o ca inadmisibilă, deoarece o astfel de cerere nu este posibilă.

15. Or, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză al cărei obiect îl constituie soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror, cauză care nu are în vedere procedura camerei preliminare la care fac trimitere dispozițiile legale contestate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Această procedură vizează atribuțiile judecătorului de cameră preliminară prevăzute la art. 54 lit. a) și b) din Codul de procedură penală.

16. Așa fiind, Curtea constată că interdicția formulării cererii de strămutare, prevăzută de art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, vizează exclusiv procedura de cameră preliminară, respectiv procedura reglementată de art. 342-348 din Codul de procedură penală cuprinse în titlul II - Camera preliminară, iar nu procedura de soluționare a plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată de către judecătorul de cameră preliminară prevăzut de art. 341 din Codul de procedură penală cuprins în titlul I - Urmărirea penală.

17. În concluzie, ținând seama de exigențele

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

potrivit cărora instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești care au legătură cu soluționarea cauzei, Curtea urmează a respinge prezenta excepție ca inadmisibilă, deoarece dispozițiile legale criticate fac trimitere la procedura camerei preliminare reglementată de art. 342-348 din Codul de procedură penală, prevederi care nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată, respectiv plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată reglementată de art. 340 și 341 din Codul de procedură penală.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Laurențiu Boureanu în Dosarul nr. 4.295/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 octombrie 2015.