Decizia nr. 598/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Schutz în Dosarul nr. 11.810/63/2014/a1 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 298D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se susține că

deciziile Curții Constituționale nr. 552 din 16 iulie 2015

și nr. 663 din 11 noiembrie 2014 sunt incidente și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea nr. 31 din 26 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 11.810/63/2014/a1, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Schutz într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, prin care a fost respinsă excepția invocată de către aceeași parte cu privire la contestarea nelegalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se face trimitere la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , paragraful 27, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că judecătorului de cameră preliminară îi revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Plecând de la aceste considerente se arată că, atâta vreme cât judecătorul de cameră preliminară este învestit cu o funcție judiciară separată de funcția de judecată și întrucât procedura de cameră preliminară este o fază a procesului penal distinctă de urmărirea penală și de judecată, cumularea funcției judiciare prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală cu funcția judiciară prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. d) din același cod încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție și la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se susține că, întrucât judecătorul de cameră preliminară este chemat să se pronunțe asupra legalității trimiterii în judecată, a actelor de urmărire penală și a probelor, acesta își formează o opinie bine conturată asupra cauzei înaintea exercitării funcției de judecată.

Se arată, totodată, că imparțialitatea judecătorului de cameră preliminară care exercită funcția de judecată este afectată de faptul că acesta ia cunoștință de probele administrate în cauză înaintea începerii judecății.

6. Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că, pe de o parte, funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată nu este incompatibilă cu funcția de judecată, iar, pe de altă parte, participanților la procesul penal le este garantat dreptul la un proces echitabil, în această etapă a procesului penal, câtă vreme împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, conform dispozițiilor art. 345 din Codul de procedură penală, poate fi formulată contestație, potrivit art. 347 din același cod.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că instituția camerei preliminare a fost concepută în scopul înlăturării duratei excesive a procedurii soluționării cauzelor penale și că aceasta răspunde exigențelor de legalitate, celeritate și echitate a procesului penal. Referitor la posibilitatea judecătorului de cameră preliminară competent să se pronunțe asupra legalității trimiterii în judecată de a exercita și funcția de judecată în cauză, conform art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, se susține că o astfel de competență nu este de natură a afecta dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, fiind în interesul înfăptuirii justiției ca judecătorul care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală să se pronunțe asupra fondului cauzei. Se mai susține că aprecierea făcută în dosar de către judecătorul de cameră preliminară nu poate influența soluția pronunțată cu privire la fondul cauzei. Se face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcția de judecată".

12. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, a reținut că soluția legislativă cuprinsă în art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, este neconstituțională. În acest sens, s-a reținut prin decizia anterior citată că încheierea prin care se dispune începerea judecății are valențele unui act de sesizare a instanței de judecată, fapt care imprimă posibilității aceluiași judecător de a se pronunța și asupra fondului o lipsă de imparțialitate. De aceea, spre deosebire de procedura prevăzută de art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală, unde acuzația în materie penală a fost realizată deja, în cazul plângerilor formulate împotriva soluțiilor de netrimitere sau neurmărire penală dispuse de procuror, judecătorul de cameră preliminară astfel competent nu poate să exercite și funcția de judecată pe fond, deoarece caracterul sui generis al încheierii pronunțate în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală preia în mod vădit activitatea specifică exercitării funcției de urmărire penală. Potrivit prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțată pe data de 26 ianuarie 2015, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea

Deciziei nr. 552 din 16 iulie 2015 , după data încheierii anterior referite, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în același sens,

Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

14. Prin aceeași decizie, paragraful 19, dar și prin

Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , paragraful 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, și

Decizia nr. 353 din 7 mai 2015 , paragraful 12, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, instanța de contencios constituțional a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Cu aceste prilejuri, Curtea Constituțională a arătat că este în interesul înfăptuirii actului de justiție ca același judecător care a verificat atât competența și legalitatea sesizării, cât și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală să se pronunțe și pe fondul cauzei. S-a reținut, totodată, că o soluție contrară ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcției de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esențială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuși asupra legalității urmăririi penale și a administrării probelor și de a decide asupra întregului material probator pe care își va întemeia soluția. Așa fiind, Curtea a arătat că simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea și importanța acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000, pronunțată în Cauza Morel împotriva Franței, paragraful 45).

15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, excepție ridicată de Maria Schutz în Dosarul nr. 11.810/63/2014/a1 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Schutz în Dosarul nr. 11.810/63/2014/a1 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 3 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privința soluției legislative conform căreia exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcției de judecată, este constituțională în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2015.