Decizia nr. 728/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321-324 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Andrei Florea și Petru Văcărescu în Dosarul nr. 7.028/290/2014 al Judecătoriei Reșița și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 764D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că noul Cod de procedură penală acordă garanții diferite inculpatului în cursul procesului penal față de vechiul cod. Astfel, potrivit noului cod, inculpatul are acces întotdeauna la dosarul cauzei, are dreptul de a-i fi aduse la cunoștință fapta și încadrarea juridică a acesteia, iar după punerea în mișcare a acțiunii penale accesul la dosar nu poate fi restricționat decât pe o perioadă de cel mult 10 zile. De asemenea, avocatul inculpatului are dreptul de a fi încunoștințat despre efectuarea oricărui act de urmărire penală și are dreptul de a participa la efectuarea acestuia. În baza Codului de procedură penală din 1968, accesul la dosar putea fi restricționat aproape nelimitat de către organul de urmărire penală, existând, însă, corelativ, obligația ca, la terminarea urmăririi penale, materialul de urmărire penală să fie prezentat inculpatului. Soluția din vechiul cod, care prevedea în sarcina procurorului o astfel de obligație de rezultat, era de natură a da naștere la abuzuri, întrucât procurorul era obligat să prezinte materialul de urmărire penală și inculpaților care nu voiau să ia cunoștință de acest material, ceea ce ducea în unele cazuri la suspendarea în fapt a urmăririi penale, în condițiile în care inculpatul se sustrăgea de la urmărire. Această soluție putea duce, astfel, la încălcarea principiului celerității desfășurării urmăririi penale și, în cele din urmă, la afectarea drepturilor celorlalți participanți în procesul penal. Prin urmare, soluția din noul Cod de procedură penală, cu garanțiile care o însoțesc privind accesul nelimitat la dosar în cursul urmăririi penale, este o soluție care, în realitate, asigură exercitarea efectivă a dreptului la apărare în tot cursul urmăririi penale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.028/290/2014, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321-324 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Cristian Andrei Florea și Petru Văcărescu cu ocazia soluționării unei cauze penale aflate în procedura de cameră preliminară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 321-324 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, în măsura în care organul de cercetare penală sau procurorul apreciază în mod unilateral cu privire la terminarea urmăririi penale, nefiind prevăzută o procedură referitoare la acest moment important al procesului penal care să asigure exercitarea efectivă a dreptului la apărare al inculpatului prin posibilitatea de a lua cunoștință de dosarul de urmărire penală și de a propune probe în apărarea sa. Arată că, potrivit art. 10 alin. (5) din Codul de procedură penală, organele judiciare au obligația de a asigura exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare de către părți și subiecții procesuali principali în tot cursul procesului penal. Instituția prezentării materialului de urmărire penală din vechiul Cod de procedură penală era o soluție legislativă ce permitea exercitarea efectivă a dreptului la apărare, ca un corolar al finalizării fazei de urmărire penală, moment procesual în care inculpatul avea ultimul cuvânt, având posibilitatea efectivă de a cunoaște dosarul de urmărire penală și de a propune probe în apărare. Textele de lege criticate nu fixează un moment bine determinat în care inculpatul să își exprime ultimul cuvânt cu privire la probele existente la dosar și să propună eventuale probe în apărare. Mai arată că, în temeiul dispozițiilor art. 322 din Codul de procedură penală, procurorul procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale și se pronunță asupra acestora, de asemenea, în mod unilateral, fără respectarea dreptului la apărare al inculpatului, astfel încât nici la acest moment procesual inculpatul nu are la îndemână o posibilitate efectivă de a lua cunoștință de actele existente la dosar și de a propune probe în apărare, care pot fi determinante. Menționează că procedura camerei preliminare are alt obiect, neputând fi administrate probe noi, deși în această fază procesuală inculpatul are posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de întregul dosar. Astfel, textele de lege criticate încalcă dreptul la un proces echitabil - din perspectiva contradictorialității - în faza de urmărire penală, chiar dacă pot fi propuse probe noi la judecata pe fond. Plecând de la incidența art. 21 alin. (3) din Constituție asupra tuturor litigiilor și având în vedere și prevederile art. 20 din Constituție și ale art. 53 din Convenție, reiese că art. 6 din Convenție trebuie respectat de legiuitor și atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu țin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce privește procedura desfășurată în faza de urmărire penală.

6. Judecătoria Reșița apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că dreptul la apărare al inculpatului este garantat pe tot parcursul urmăririi penale, prin prisma drepturilor conferite de dispozițiile art. 83 lit. d), art. 89, 90, 92, 94 și 95 din Codul de procedură penală. Astfel, pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul are dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală, de a propune probe în această fază și de a asista la administrarea lor, cu posibilitatea formulării de plângeri împotriva modului de soluționare a cererilor sale.

7. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 321-324 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Arată că acestea stabilesc procedura prin care organul de cercetare penală înaintează procurorului dosarul privind pe inculpat, iar procurorul verifică lucrările urmăririi penale, se pronunță asupra acestora, restituie cauza sau o trimite la alt organ de urmărire penală, precum și procedura privind efectuarea urmăririi penale de către procuror, fără a aduce atingere sub niciun aspect accesului liber la justiție și dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În plus, posibilitatea procurorului de a restitui cauza organului care a efectuat urmărirea penală sau de a trimite cauza la alt organ în vederea completării ori refacerii urmăririi penale nu este menită să afecteze dreptul la un proces echitabil ori dreptul la apărare, întrucât textul contestat vizează un caz de restituire în vederea completării urmăririi penale sau a respectării dispozițiilor legale care garantează aflarea adevărului, având în vedere că urmărirea penală nu a fost finalizată. O atare măsură dispusă de către procuror anterior terminării urmăririi penale constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitării atribuțiilor de urmărire penală cu stricta respectare a legalității, în vederea administrării în continuare a probelor apreciate ca fiind necesare pentru clarificarea aspectelor nelămurite. Așa fiind și ținând seama de rolul procurorului de apărător al ordinii de drept și al drepturilor și libertăților cetățenilor, care conduce și supraveghează, cu respectarea principiului legalității și al imparțialității, activitatea de cercetare penală, este evident că, prin posibilitatea conferită de textul de lege criticat, se dă expresie dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, ca și componente ale acestui rol. În plus, persoanele interesate nu sunt împiedicate în niciun fel să își exercite dreptul la apărare în condițiile prevăzute de lege și să sesizeze procurorului care supraveghează cercetarea penală orice neregularități menite a le prejudicia drepturile procesuale. Totodată, în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu excepțiile prevăzute de lege. Mai mult, potrivit art. 83 lit. d) din Codul de procedură penală, în cursul procesului penal, inculpatul are dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii, iar, în conformitate cu prevederile art. 89 din același Cod, suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulți avocați în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoștință acest drept. În plus, dispozițiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 321-324 din Codul de procedură penală. Alineatul (2) al art. 321 din Codul de procedură penală a fost modificat de

art. 102 pct. 211 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 321: "(1) De îndată ce urmărirea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul procurorului, însoțit de un referat.

(2) Referatul trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (4), precum și date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de probă și măsurile luate cu privire la ele în cursul cercetării penale, precum și locul unde acestea se află.

(3) Când urmărirea penală privește mai multe fapte sau mai mulți inculpați, referatul trebuie să cuprindă mențiunile arătate la alin. (2) cu privire la toate faptele și la toți inculpații și, dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori se propune clasarea sau renunțarea la urmărire.";

- Art. 322: "(1) În termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală potrivit art. 320 și art. 321 alin. (1), procurorul procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale și se pronunță asupra acestora.

(2) Rezolvarea cauzelor în care sunt arestați se face de urgență și cu precădere.";

- Art. 323: "(1) În situația în care procurorul constată că urmărirea penală nu este completă sau că nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii urmăririi penale sau trimite cauza la alt organ de cercetare penală potrivit dispozițiilor art. 302.

(2) Atunci când completarea sau refacerea urmăririi penale este necesară numai cu privire la unele fapte sau la unii inculpați, iar disjungerea nu este posibilă, procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauze la organul de cercetare penală.

(3) Ordonanța de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lângă mențiunile arătate la art. 286 alin. (2), indicarea actelor de urmărire penală ce trebuie efectuate ori refăcute, a faptelor sau împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă ce urmează a fi administrate.";

- Art. 324: "(1) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege.

(2) Procurorul poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmărirea penală.

(3) În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.

(4) Punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi și libertăți, încuviințarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3)."

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și a prevederilor art. 20 din Constituție referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și a prevederilor art. 53 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la apărarea drepturilor omului recunoscute, raportate la art. 6 din Convenție referitor la dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 321-323 din Codul de procedură penală, care reglementează terminarea urmăririi penale, stabilesc procedura privind înaintarea de către organul de cercetare penală a dosarului referitor la inculpat procurorului și verificarea de către acesta din urmă a lucrărilor urmăririi penale, procurorul având posibilitatea ca - în situația în care constată că urmărirea penală nu este completă sau nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale - să restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii urmăririi penale sau să trimită cauza la alt organ de cercetare penală, în timp ce art. 324 din Codul de procedură penală conține dispoziții privind efectuarea urmăririi penale de către procuror.

14. În doctrină s-a arătat că terminarea urmăririi penale potrivit aprecierii organului de cercetare penală are un caracter prezumtiv, întrucât nu pune efectiv capăt fazei de urmărire penală. Procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acțiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea altei soluții, acest moment fiind cel care fixează terminarea efectivă a urmăririi penale. De altfel, chiar și terminarea efectivă a urmăririi penale care se hotărăște de procuror are caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca urmărirea penală să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat. Prin urmare, de îndată ce urmărirea penală este terminată, respectiv atunci când organul de cercetare consideră că sunt suficiente probe pentru a se dispune trimiterea în judecată - situație în care este obligatorie punerea în mișcare a acțiunii penale -, clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, înaintează dosarul procurorului, însoțit de un referat. Organul de cercetare penală nu este obligat să procedeze la o nouă ascultare a inculpatului înainte de a formula propunerea de trimitere în judecată. După întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale, organul de cercetare se dezînvestește de cauză și o înaintează procurorului, existând, însă, posibilitatea să fie reînvestit cu cercetarea dacă procurorul îi restituie dosarul pentru completarea sau refacerea urmăririi penale. În cazul în care procurorul a efectuat personal urmărirea penală, acesta nu va întocmi referat cu privire la terminarea cercetării, însă, în rechizitoriu sau în ordonanța pe care o va emite la momentul terminării efective a urmăririi penale, va face mențiunea cu privire la toate datele proprii acestui act.

15. Curtea reține că noul Cod de procedură penală nu mai stabilește în sarcina organului de urmărire penală obligația prezentării materialului de urmărire penală, fără a se aduce, în acest mod, vreo atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare - consacrate de prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) și ale art. 24, respectiv de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale -, având în vedere garanțiile acordate suspectului, respectiv inculpatului în cursul urmăririi penale. Astfel, potrivit art. 78 și art. 83 lit. a^1)-e) din Codul de procedură penală, suspectul, respectiv inculpatul, are dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii, dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu, dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege. Prin urmare, suspectul, respectiv inculpatul are dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală, de a formula plângeri, cereri și memorii, de a propune probe în această fază, cu posibilitatea formulării de plângeri, potrivit art. 336-339 din Codul de procedură penală, împotriva modului de soluționare a cererilor sale. Totodată, la asigurarea apărării efective a suspectului sau a inculpatului în faza de urmărire penală contribuie, în viziunea noului cod, și reglementarea dreptului general al avocatului suspectului sau inculpatului de a asista la efectuarea actelor de urmărire, așa cum prevede art. 92 din Codul de procedură penală. Alin. (1) al aceluiași art. 92 permite doar două excepții de la această regulă, și anume, pe de o parte, situația în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevăzute în cap. IV din titlul IV al Codului de procedură penală, iar, pe de altă parte, percheziția corporală sau a vehiculelor în cazul infracțiunilor flagrante.

16. Astfel, potrivit art. 89 din Codul de procedură penală, suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulți avocați în tot cursul urmăririi penale, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoștință acest drept. Asistența juridică este asigurată atunci când cel puțin unul dintre avocați este prezent. Art. 90 și 91 din același Cod stabilesc cazurile de asistență juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, respectiv obligația organului judiciar de a lua măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. Potrivit art. 94 din Codul de procedură penală, suspectul, respectiv inculpatul sau avocatul acestuia, are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii pe cheltuiala suspectului sau inculpatului. În cursul urmăririi penale, procurorul stabilește data și durata consultării într-un termen rezonabil, putând restricționa motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfășurări a urmăririi penale. După punerea în mișcare a acțiunii penale, restricționarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile. În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricționat dreptul de a consulta declarațiile suspectului sau inculpatului pe care îl asistă ori îl reprezintă. În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoștință de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă. De asemenea, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a formula plângere potrivit art. 336-339 din Codul de procedură penală.

17. Prin urmare, dispozițiile art. 321-324 din Codul de procedură penală - care reprezintă norme de procedură a căror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența exclusivă a legiuitorului - instituie o procedură care asigură respectarea prevederilor constituționale și convenționale invocate de autorii excepției referitor la dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, având în vedere garanțiile care o însoțesc privind accesul suspectului și inculpatului la dosarul de urmărire penală.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Andrei Florea și Petru Văcărescu în Dosarul nr. 7.028/290/2014 al Judecătoriei Reșița și constată că dispozițiile art. 321-324 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Reșița și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2015.