Decizia nr. 874/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Oana Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Andreea Elena Marta și Maria Magdalena Lungu în Dosarul nr. 3.493/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 810D/2015.

2. La apelul nominal, pentru autoarele excepției răspunde apărătorul ales Tiberiu Bărbăcioru, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autoarelor excepției, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în fața Judecătoriei Sectorului 1 București. În acest sens, arată că dispozițiile art. 213 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât, deși prostituția a fost dezincriminată, proxenetismul continuă să fie incriminat, în condițiile în care acesta nu reprezintă decât o formă de participație - instigare sau complicitate - la săvârșirea faptei de prostituție. Or, art. 49 din Codul penal prevede pentru participanți aceeași sancțiune ca și pentru autor. În plus, proxenetismul poate constitui contravenție, în temeiul

Legii nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, atunci când locul săvârșirii faptei de atragere de persoane în vederea practicării prostituției este unul public, în timp ce proxenetismul care vizează spațiul privat constituie infracțiune.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) din Codul penal. În acest sens, arată că determinarea și înlesnirea, ca modalități de realizare a proxenetismului, reprezintă, într-adevăr, forme de participație prin raportare la fapta de prostituție. Totodată, în măsura în care autoratul este sancționat ca infracțiune, formele de participație trebuie supuse art. 49 din Codul penal referitor la unitatea de sancțiune. În speță, însă, avem o situație diferită, întrucât prostituția nu mai este incriminată, ceea ce înseamnă că autoratul nu mai este prevăzut ca infracțiune. Legiuitorul a simțit însă nevoia să incrimineze proxenetismul - care înseamnă determinarea și înlesnirea practicării prostituției, adică instigarea și complicitatea - ca infracțiune autonomă, pentru rațiuni de politică penală, apreciind că alte valori sociale sunt prejudiciate. În aceste condiții, critica autoarelor excepției referitoare la încălcarea principiului egalității de sancțiune, pe motiv că ar fi vorba de aceeași faptă la care participă atât autorul, cât și cel care determină sau înlesnește practicarea prostituției, este nefondată, întrucât aceste forme de participație au devenit, în noul Cod penal, infracțiuni autonome, cu reglementare distinctă. De asemenea, nu este vorba de lezarea acelorași valori sociale, cum era cazul în vechiul Cod penal, potrivit căruia atât prostituția, cât și proxenetismul erau infracțiuni care aduceau atingere unor relații privind conviețuirea socială. În momentul de față se consideră că libertatea sexuală a persoanei este o valoare de care aceasta poate, în anumite condiții, să dispună, astfel că nu a mai fost incriminată fapta de prostituție. Potrivit noului Cod penal, proxenetismul face parte din capitolul privind exploatarea persoanelor vulnerabile, fiind vorba, așadar, de o altă valoare socială ocrotită prin incriminare. Prin urmare, avem o reglementare distinctă, autonomă, a formelor de participație în discuție, iar valorile sociale puse în pericol sunt diferite în cazul prostituției, respectiv al proxenetismului, astfel încât nu se poate vorbi de situații juridice egale. În ceea ce privește reglementarea contravențională, aceasta are în vedere o calificare alternativă, revenind practicii judiciare rolul de a stabili dacă într-o situație concretă este vorba de săvârșirea unei contravenții sau a unei infracțiuni.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 20 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.493/299/2013, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Andreea Elena Marta și Maria Magdalena Lungu cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de proxenetism.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 213 alin. (1) din Codul penal încalcă egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât introduc două paliere de tratament inegal pentru autorii faptei de proxenetism, în funcție de forma de participație și de locul săvârșirii faptei. Astfel, arată că, la 1 februarie 2014, prin intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracțiunea de prostituție, prevăzută de art. 328 din Codul penal din 1969, a fost scoasă din sfera ilicitului penal. Consideră că proxenetismul, în esența sa, reprezintă o formă de participație penală la săvârșirea faptei de prostituție, fie în forma instigării ("determinarea" - art. 47 din Codul penal), fie sub forma complicității ("înlesnirea" - art. 48 din Codul penal), în condițiile în care prostituția nu mai constituie infracțiune. De altfel, întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul nu este nici măcar contravenție, așa cum reiese din

Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014. Constituie contravenție doar fapta de atragere (racolare) de persoane, sub orice formă, săvârșită în locuri publice în vederea practicării prostituției, ceea ce înseamnă că sunt sancționate contravențional doar actele pregătitoare săvârșite în locuri publice în vederea practicării prostituției. Prin urmare, deși persoana care practică prostituția nu răspunde penal, instigatorul și complicele răspund, fiind încălcat principiul egalității de sancțiune consacrat de art. 49 din Codul penal, care prevede aceeași sancțiune pentru toți participanții, cu atât mai mult cu cât, atât în cazul fostei infracțiuni de prostituție, cât și în cazul infracțiunii de proxenetism, valorile sociale ocrotite sunt aceleași, și anume "bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență", așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, decizie pronunțată în recurs în interesul legii. Cu privire la cel de-al doilea palier de tratament inegal, autoarele excepției arată că proxenetismul săvârșit sub forma îndemnării sau a determinării unei persoane la oferirea de servicii sexuale contra cost în cazul expunerii acestei oferte în locuri publice este sancționat contravențional, ceea ce înseamnă că tratamentul sancționator prevăzut pentru proxenetul care îndeamnă sau determină la atragerea de persoane, sub orice formă, săvârșită în locuri publice în vederea practicării prostituției este, în mod surprinzător, mai puțin sever decât cel aplicabil proxenetului care îndeamnă sau determină la expunerea ofertei sexuale în spațiul privat, deși expunerea publică a unor astfel de practici ar trebui sancționată mai sever decât cea produsă în spațiul privat.

7. Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că dispozițiile art. 213 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale, fiind conforme cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Arată că principiul egalității în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, presupune faptul că toate persoanele aflate în aceeași situație juridică beneficiază de același tratament juridic - în speță, în ceea ce privește răspunderea penală -, fără nicio discriminare. Or, tratamentul juridic penal diferit al unor persoane, stabilit în funcție de forma de participație penală și în funcție de locul săvârșirii infracțiunii, fiind vorba, astfel, de situații juridice diferite, nu este de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiului constituțional al egalității în drepturi.

8. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarelor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. (1) din Codul penal - cu denumirea marginală "Proxenetismul" -, care au următorul cuprins: "Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi".

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autoarele excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de proxenetism se poate realiza prin una dintre următoarele trei acțiuni distincte prevăzute de art. 213 alin. (1) din Codul penal, și anume determinarea practicării prostituției, înlesnirea practicării prostituției și obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane. Varianta-tip a infracțiunii reia varianta-tip a incriminării cu aceeași denumire marginală din art. 329 din vechiul Cod penal, cu unele modificări de ordin semantic realizate prin utilizarea unor termeni și sintagme noi, și anume "determinarea" în loc de "îndemnul", "obținerea de foloase patrimoniale" în loc de "tragerea de foloase", "una sau mai multe persoane" în loc de "o persoană" (cu referire la practicarea prostituției). Acțiunea de determinare reprezintă, în fapt, o instigare, în sensul art. 47 din noul Cod penal, iar acțiunea de înlesnire constituie, la rândul ei, o modalitate a complicității, potrivit art. 48 din același Cod, cu diferența majoră față de vechea reglementare că fapta determinată sau înlesnită, și anume prostituția - care era incriminată în art. 328 din Codul penal din 1969 - nu mai reprezintă infracțiune potrivit noii legislații.

14. Rațiuni de politică penală - referitoare la asigurarea protecției persoanelor vulnerabile față de faptele de exploatare a acestora prin practicarea prostituției - au impus, însă, legiuitorului să incrimineze, în continuare, proxenetismul, atât în modalitățile normative simple de la art. 213 alin. (1) din noul Cod penal, cât și în modalitățile agravate reglementate la alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, valoarea socială ocrotită fiind diferită față de cea avută în vedere de Codul penal anterior. Astfel, Codul penal din 1969 prevedea infracțiunea de proxenetism în titlul IX - "Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială", la capitolul IV - "Alte infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială", în timp ce în noul Cod penal incriminarea faptei de proxenetism a fost adusă în titlul destinat protecției persoanei, care este titlul I - "Infracțiuni contra persoanei", printre infracțiunile care se referă la exploatarea persoanelor vulnerabile, având reglementarea în capitolul VII - "Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile". Pornind de la grupul de infracțiuni în cadrul căruia a fost inclusă fapta de proxenetism în noul Cod penal, obiectul juridic principal al acestei infracțiuni constă în relațiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, relații care presupun procurarea mijloacelor de existență prin muncă, în condiții de respect pentru regulile de morală și de asigurare a demnității umane, cu excluderea oricăror acte de dobândire a unor foloase patrimoniale din practicarea prostituției de către o altă persoană. Având în vedere necesitatea reprimării proxenetismului și ținând cont de faptul că acesta este legat, în mod indisolubil, de comerțul sexual, a fost necesară, totodată, și definirea "practicării prostituției", în art. 213 alin. (4) din noul Cod penal, ca fiind întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

15. Critica autoarelor excepției privind încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări - pe motiv că, deși persoana care practică prostituția nu răspunde penal, instigatorul și complicele răspund, fiind încălcat principiul egalității de sancțiune consacrat de art. 49 din Codul penal, care prevede aceeași pedeapsă pentru toți participanții la infracțiune - nu poate fi reținută. Curtea constată, astfel, că nu este vorba de una și aceeași faptă, la care să participe atât autorul, adică persoana care se prostituează, cât și cel care determină sau înlesnește practicarea prostituției, întrucât participarea la prostituție sub forma instigării sau a complicității este incriminată distinct ca faptă autonomă în raport cu care ar putea exista acte distincte de participație. Așadar, proxenetul este autorul unei infracțiuni de sine-stătătoare, nefiind aplicabile dispozițiile art. 49 din Codul penal prin raportare la practicarea prostituției, care nu constituie infracțiune, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.

16. Potrivit jurisprudenței Curții, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002,

Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012,

Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015,

Decizia nr. 718 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 9 decembrie 2015). Or, în condițiile în care valorile sociale puse în pericol sunt diferite în cazul prostituției, respectiv al proxenetismului, acesta din urmă fiind incriminat ca infracțiune autonomă, autorul faptei de proxenetism nu se află în aceeași situație cu persoana care practică prostituția, astfel încât tratamentul juridic diferențiat este justificat.

17. Referitor la comparația cu reglementarea contravențională,

Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice folosește o terminologie specifică - în sensul că anumite fapte constituie contravenție "dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni" - care determină ceea ce doctrina denumește calificare alternativă, practica judiciară fiind cea care stabilește dacă fapta săvârșită constituie infracțiune sau contravenție.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andreea Elena Marta și Maria Magdalena Lungu în Dosarul nr. 3.493/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că dispozițiile art. 213 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2015.