Decizia nr. 589/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (7) și

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Gelep Panait în Dosarul nr. 1.003/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.899D/2015.

2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că dosarul a fost repus pe rol, după dezbaterile care au avut loc în ședința publică din 30 iunie 2016, dată la care Curtea a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 6 iulie 2016, dată la care, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispozițiilor

art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol pentru data de 13 septembrie 2016.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Arată că termenul de doi ani reglementat de dispozițiile

art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

este un termen foarte scurt, având în vedere durata proceselor, constituindu-se într-un termen care tinde să protejeze judecătorii și procurorii de răspunderea care intervine în cazul săvârșirii unor fapte care constituie abatere disciplinară. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004

arată că și aceasta este întemeiată, noțiunea "clasare" folosită de aceste dispoziții având, de asemenea, rolul de a-i apăra pe magistrați. Totodată, susține că dispoziția criticată nu explică ce se înțelege prin expresia "indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea" și nici nu menționează câte "indicii" trebuie să conțină sesizarea. Apreciază că noțiunea de "clasare", fiind o noțiune evazivă, ar trebui înlocuită cu cea de "admitere" sau "respingere". În continuare, face referire la situația personală referitoare la cererea de retrocedare a unor imobile.

4. Reprezentantul Ministerului Public arată că își menține concluziile din data de 30 iunie 2016, solicitând respingerea excepției ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Sentința civilă nr. 3.064 din 18 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.003/2/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (7) și

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Gelep Panait cu ocazia soluționării unei acțiuni având ca obiect anularea unui act administrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că termenul de 2 ani din cuprinsul

art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

este un termen foarte scurt, ce determină crearea unui statut privilegiat pentru judecători și procurori, situându-i pe aceștia deasupra legii. Termenul în care judecătorul poate răspunde pentru faptele sale săvârșite cu ocazia soluționării unui dosar ar trebui să fie mai lung, de minimum 10 ani, să înceapă să curgă din momentul săvârșirii abaterii disciplinare și să dureze până după terminarea procesului, chiar după soluționarea cauzei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În ceea ce privește dispozițiile

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 , susține că modul în care acestea sunt formulate permite o interpretare care duce la neanalizarea sesizării, urmărindu-se chestiuni de formă, și nu de fond. De asemenea, dispoziția criticată nu explică ce se înțelege prin expresia "indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea" și nici nu menționează câte "indicii" trebuie să conțină sesizarea.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal arată că, potrivit art. 252 din Codul muncii, o sancțiune disciplinară nu poate fi dispusă de angajator decât în cel mult 6 luni de la data săvârșirii faptei. Așadar, nu se poate reține existența unei situații de favorizare a judecătorilor ori a procurorilor prin instituirea unui termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei în care poate fi exercitată acțiunea disciplinară. De asemenea, arată că durata procesului nu are nicio legătură cu termenul prevăzut la

art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 , deoarece partea nu trebuie să aștepte finalizarea procesului pentru a sesiza o abatere disciplinară. Considerațiile reclamantului cu privire la faptul că termenul ar trebui să fie mai lung nu pot fi privite decât ca o propunere de lege ferenda, care nu are nicio legătură cu constituționalitatea textului de lege criticat. În ceea ce privește dispozițiile

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 , arată că acestea sunt constituționale. Legea prevede efectuarea unei proceduri prealabile, a unei verificări prealabile, indiferent de autorul sesizării. De asemenea, rezoluția de clasare poate fi atacată în instanță, o astfel de cerere nefiind inadmisibilă față de

Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014 .

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul arată că autorul excepției propune majorarea termenului de prescripție incident în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor de la 2 la 10 ani, precum și modificarea procedurii de soluționare a sesizărilor ce privesc posibile abateri disciplinare săvârșite de judecători și procurori. Or, conform practicii constante a Curții Constituționale, controlul de constituționalitate semnifică verificarea conformității dispozițiilor legale criticate cu normele și principiile fundamentale invocate, iar nu modificarea sau completarea textelor legale atacate în funcție de aprecierea autorului excepției, criticile aduse prevederilor legale enunțate apărând ca fiind inadmisibile. În continuare, făcând referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 287 din 1 noiembrie 2001 , apreciază că instituirea unui termen de prescripție în materia răspunderii disciplinare a angajaților, în general, și în cea a răspunderii disciplinare a magistraților, în particular, are ca justificare asigurarea securității și stabilității raporturilor juridice. Subliniază că prevederile legale nu condiționează sesizarea unei abateri disciplinare de momentul soluționării definitive a cauzei în care s-a săvârșit pretinsa abatere, astfel cum apreciază autorul excepției.

10. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 , apreciază că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra unor critici asemănătoare celor din prezenta cauză. În acest sens, face referire la

Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014 , menționând că rezoluția de clasare dispusă în etapa de efectuare a verificărilor prealabile de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, atunci când nu sunt îndeplinite anumite condiții de formă ale sesizării, nu este de natură să confere caracter neconstituțional textului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate care stabilesc că acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită, nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. De asemenea, arată că

art. 99^1 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor definește în termeni lipsiți de echivoc împrejurările în care exercitarea funcției cu rea-credință ori gravă neglijență constituie abateri disciplinare. Prin urmare, modul în care judecătorul interpretează și aplică legea într-o cauză dată nu este susceptibil de sancțiune disciplinară decât în măsura în care acesta încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind ori acceptând vătămarea unei persoane, sau atunci când nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual. În ceea ce privește dispozițiile

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 , arată că instanța de contencios constituțional, prin

Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014 , a constatat că sintagma "indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea" se referă la situațiile în care inspectorul judiciar, printr-o verificare formală, din cauza lipsei descrierii situației de fapt, nu poate identifica împrejurarea care a determinat sesizarea.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 46 alin. (7) și

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu următorul conținut:

- Art. 46 alin. (7): "Acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită.";

- Art. 47 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: [...] b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă."

15. În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la accesul liber la justiție și art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 , Curtea observă că autorul acesteia solicită modificarea termenului de prescripție de 2 ani, în interiorul căruia poate fi exercitată acțiunea disciplinară împotriva unui magistrat, în sensul înlocuirii acestuia cu un termen de 10 ani. Astfel, Curtea apreciază că, sub acest aspect, critica de neconstituționalitate are ca finalitate modificarea și completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate. Or, asemenea aspecte nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pentru aceste motive, Curtea apreciază că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 .

17. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea observă că, potrivit acestei reglementări, în cazul în care Inspecția Judiciară s-a sesizat din oficiu sau a fost sesizată de orice persoană interesată, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, clasarea sesizării, rezoluția de clasare fiind definitivă. Aceasta se poate dispune în cazurile în care nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt ori de săvârșire a unei abateri disciplinare.

18. Curtea observă că variantele referitoare la cazul în care sesizarea nu este semnată sau nu conține datele de identificare ale autorului, ce legitimează soluția clasării, nu au caracter irefragabil, deoarece, în acord cu dispozițiile

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 , persoana interesată poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor acolo prevăzute.

19. Totodată, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, a statuat că sintagma "indicii cu privire la identificarea situației de fapt" se referă la situațiile în care inspectorul judiciar, printr-o verificare formală, din cauza lipsei descrierii situației de fapt, nu poate identifica împrejurarea care a determinat sesizarea. În continuare, Curtea reține că, potrivit actului de sesizare a instanței de contencios constituțional, autorul excepției, în temeiul

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 , a sesizat Inspecția Judiciară referitor la săvârșirea unor abateri disciplinare de către anumiți magistrați. Ulterior, Inspecția Judiciară, potrivit

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 , a pronunțat o rezoluție de clasare a sesizării.

20. În acest context, Curtea observă că partea interesată poate ataca în fața instanței de judecată rezoluția de clasare pentru motivul prevăzut de

art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 , după confirmarea acesteia de către inspectorul-șef. Aceasta deoarece, prin

Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014 , precitată, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. Or, în aceste condiții Curtea apreciază că nu se poate reține o încălcare a prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la accesul liber la justiție și ale art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției.

21. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că orice persoană care a sesizat Inspecția Judiciară referitor la săvârșirea unei abateri disciplinare de către un magistrat și a cărei sesizare a fost clasată se poate adresa instanței de contencios administrativ. Astfel, dispozițiile criticate se aplică în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Gelep Panait în Dosarul nr. 1.003/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 septembrie 2016.