Decizia nr. 658/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Claudiu Drăgan în Dosarul nr. 86.788/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului nr. 92D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a comunicat o cerere privind judecarea în lipsă, iar partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care susține respingerea criticilor de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 4 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 86.788/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Claudiu Drăgan într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că aplicarea procedurii de plată, reglementate de

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a legii, încalcă principiul fundamental al neretroactivității legii, deoarece dreptul de a solicita executarea silită constituie un drept al petentului născut înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014 . Prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale (execuționale) prevăzute de

art. 10 din Legea nr. 164/2014 , se aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al persoanelor îndreptățite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanței de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. De asemenea, aplicarea retroactivă a prevederilor legale potrivit cărora singura măsură compensatorie sunt despăgubirile bănești determină o influențare a rezultatului procesului, imprevizibilă la momentul învestirii instanței judecătorești, ceea ce determină încălcarea principiului securității raporturilor juridice.

7. Autorul excepției mai susține că prevederile legale, care instituie noile termene de soluționare a cererilor formulate potrivit

Legii nr. 9/1998

și care se aplică cauzelor în materia acordării despăgubirilor aflate pe rolul instanțelor, nu fac decât să stabilească o condiție de exercitare a accesului la justiție, care, la momentul introducerii cererii, nu exista. De asemenea, prin aplicarea retroactivă a acestor dispoziții legale se aduce atingere accesului liber la justiție al persoanelor îndreptățite la măsurile consacrate prin legi reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiau la data învestirii instanței judecătorești, dar care nu mai exista la data soluționării definitive a cauzei. Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, susține că

art. 10 din Legea nr. 164/2014

instituie două ipoteze privind executarea hotărârilor comisiilor județene, ipoteze care au ca efect realizarea plății în termene diferite, generând astfel discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate în situații juridice identice și încălcând principiul egalității în fața legii.

8. Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, susține că reeșalonarea, prin lege, a plății despăgubirilor, independent de perioada dintre data nașterii dreptului de proprietate și data executării, prin adăugarea unei perioade de 5 ani, cu plata anuală a unei tranșe de 20.000 lei, determină o fracționare excesivă a sumelor cuvenite, echivalând practic cu privarea de o despăgubire adecvată și într-un termen rezonabil, ceea ce pentru creditor constituie o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor. În susținerea criticilor de neconstituționalitate invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

9. Judecătoria Sectorului 1 București consideră că prevederile art. 3 alin. (2) și

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

pot fi privite drept neconstituționale doar din perspectiva dispozițiilor art. 44 din Constituție, apreciind ca fiind valabile în cauză, pentru identitate de rațiune, considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013. Prin

art. 10 din Legea nr. 164/2014 , legiuitorul a instituit noi termene de executare a obligațiilor de plată, iar prin dispozițiile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 , legiuitorul a prevăzut în mod expres că se suspendă de drept orice procedură de executare silită, situație care are ca efect prelungirea din nou a termenului în care creditorul își poate vedea valorificat dreptul de creanță, cu atât mai mult cu cât, prin schimbarea debitorului, creditorul este nevoit să declanșeze o nouă cerere de executare silită împotriva actualului debitor și să abandoneze demersul de executare silită pornit împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății. Prin urmare, prelungirea încă o dată a termenelor de plată și schimbarea debitorului în timpul procedurii de valorificare a dreptului (de cele mai multe ori, fiind vorba de o procedură de executare silită, ca și în speță) constituie o ingerință disproporționată de natură a afecta dreptul în chiar substanța sa, ingerință care poate fi apreciată ca neconstituțională din perspectiva dispozițiilor art. 44 din Constituție.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale și consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) și

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

este neîntemeiată. Reține că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind aplicabile tuturor destinatarilor. De asemenea, dispozițiile legale criticate stabilesc domeniul de aplicare a plății eșalonate a despăgubirilor prevăzute în deciziile de plată sau în hotărârile judecătorești. Or, în condițiile în care plata este un mijloc de stingere/executare a obligației, iar în cazul cererilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești nu s-a stabilit întinderea creanței, iar creanța nu a devenit exigibilă, nu se afectează situațiile juridice născute sub legea veche. Mai mult, executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care statul o poate aplica. Precizează că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 alin. (2) și

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

sunt constituționale. Reține că normele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere principiilor neretroactivității și egalității în fața legii, în condițiile în care se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei după intrarea în vigoare a acestora, și nu unor raporturi juridice finalizate în temeiul actelor normative anterioare, având astfel domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speță,

Legea nr. 164/2014 ) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea unor dispoziții din legislația anterioară și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării acestuia în vigoare.

13. Cât privește susținerile privind nesocotirea dreptului la un proces echitabil, prin faptul că un litigiu ar trebui soluționat conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul nașterii raportului juridic, consideră că acestea nu pot fi reținute. Având în vedere că cererea de chemare în judecată, și anume contestația la executare, a fost formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în anul 2015, este firesc ca aceasta să fie analizată și soluționată din prisma condițiilor în care s-a demarat procedura judiciară, condiții care sunt prevăzute de

Legea nr. 164/2014 , în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Consideră că intervenția unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înțeles să reglementeze o serie de măsuri diferite de cele anterioare pentru finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 , nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată în substanța sa, atât timp cât, printr-un act al instanței, acest drept nu este suprimat. Pe de altă parte, stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, note scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 3 alin. (2) și

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, prevederi care au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (2): "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 10 alin. (1): "Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015."

17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

18. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 3 alin. (2) și

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii (spre exemplu, deciziile

nr. 855

și

nr. 865 , ambele din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016,

nr. 14

și

nr. 15 din 19 ianuarie 2016 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016,

Decizia nr. 133 din 10 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016,

Decizia nr. 250 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016,

Decizia nr. 342 din 24 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016 și

Decizia nr. 363 din 2 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016), Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

20. Curtea a statuat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate instituie reguli privind plata despăgubirilor prevăzute de

Legea nr. 9/1998

și

Legea nr. 290/2003 , fără a încălca dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivității legii civile. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.

21. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție, Curtea a reținut că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor de lege criticate. De asemenea, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de reparație prin compensarea cu terenuri anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

22. Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația fostului regim politic ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 cuprinse în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice și juridice la respectarea bunurilor, lasă în competența statelor semnatare ale Convenției adoptarea măsurilor legislative concrete și a procedurii de urmat, necesare în vederea restituirii în natură a bunurilor preluate de stat sau acordării de despăgubiri. De asemenea, este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice ce le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar în principiu n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".

23. Curtea Constituțională a constatat că, prin prevederile legale criticate, statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în condițiile necesității plății unor sume mari de bani de la bugetul de stat. În aceste condiții, Curtea a constatat că stabilirea despăgubirilor bănești ca unică modalitate de compensare pentru pierderile suferite în urma unor evenimente istorice de cetățenii români, prin trecerea unor bunuri imobile în proprietatea statului bulgar sau prin sechestrarea ori reținerea acestora sau prin rămânerea acestora în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război, nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate privată în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, încadrându-se în limitele permise de art. 44 din Constituție. Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just, proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și libertăților lor fundamentale.

24. Referitor la prevederile

art. 10 din Legea nr. 164/2014 , Curtea Constituțională a statuat, în esență, că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).

25. Curtea a constatat că prevederile

art. 10 din Legea nr. 164/2014

îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. Eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 9/1998

și al

Legii nr. 290/2003 .

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Claudiu Drăgan în Dosarul nr. 86.788/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că prevederile art. 3 alin. (2) și

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 noiembrie 2016.