Decizia nr. 791/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Ilie în Dosarul nr. 8.206/105/2015/a8 al Tribunalului Prahova - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 371D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a comunicat concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, reținând că normele procesual penale criticate sunt similare reglementării din Codul de procedură penală anterior, acestea din urmă fiind, de asemenea, supuse controlului de constituționalitate. Arată că specialiștii din cadrul organelor judiciare care realizează constatarea din dispoziția procurorului au statutul reglementat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, potrivit art. 3 alin. (4) din acest act normativ, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor efectuează, din dispoziția procurorului constatări tehnico-științifice, care constituie mijloace de probă, în condițiile legii. Totodată, din același act normativ rezultă că inspectorii antifraudă detașați în cadrul parchetelor își desfășoară activitatea sub autoritatea exclusivă a conducătorului parchetului în cadrul căruia funcționează, așadar independent de agenție. În aceste condiții apreciază că nu poate fi reținută critica referitoare la lipsa de imparțialitate a acestor funcționari.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea nr. 118 din 23 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.206/105/2015/a8, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Cristian Ilie în procedura de verificare, din oficiu, a legalității și temeiniciei măsurilor preventive luate față de inculpați. Prin Rechizitoriul nr. 494/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului Cristian Ilie, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în forma continuată, și spălare a banilor, în forma continuată, cauza penală aflându-se în faza camerei preliminare în care autorul excepției a solicitat excluderea raportului de constatare tehnico-științifică în specialitatea contabilitate întocmit de inspectorii Agenției Naționale de Administrare Fiscală detașați în cadrul parchetului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că sintagma "care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora", din cuprinsul art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, este neconstituțională, fiind lipsită de previzibilitate și claritate, întrucât, pe de o parte, "nu se precizează exact sub ce mod funcționează specialiștii în cadrul organelor judiciare", iar, pe de altă parte, "nu se precizează exact care sunt specialiștii din afara organelor judiciare care pot efectua astfel de constatări".

6. Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, argumentele aduse de inculpat în motivarea sa nefiind pertinente, atât timp cât prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative s-a clarificat statutul inspectorilor antifraudă detașați în cadrul parchetelor pe posturi de specialiști, persoane care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, efectuează, din dispoziția procurorului, conform art. 3 alin. (4) din ordonanță: a) constatări tehnico-științifice, care constituie mijloace de probă, în condițiile legii; b) investigații financiare în vederea indisponibilizării de bunuri; c) orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că expertiza și constatarea sunt procedee probatorii, constituind modalități prin care se obțin mijloace de probă. Astfel, efectuarea expertizei se concretizează într-un raport de expertiză, iar constatarea, într-un raport de constatare, cele din urmă fiind mijloace de probă. În ceea ce privește constatarea, din prevederile art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală, reține că aceasta se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, are caracter facultativ, necesitatea sa fiind lăsată la aprecierea organului de urmărire penală, poate fi justificată de existența unui pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbarea unor situații de fapt ori de necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, se limitează la datele, informațiile și materialul puse la dispoziție sau indicate de organul de urmărire penală. Observă că, spre deosebire de expertiză, în cazul căreia părțile sunt înștiințate despre obiectul său, pot formula obiective și pot solicita numirea unui specialist/expert-parte, în cazul constatării părțile nu beneficiază de aceste drepturi. În această materie însă legiuitorul recunoaște inculpatului, celorlalte părți și subiecților procesuali dreptul de a lua cunoștință de conținutul raportului de constatare și de a contesta concluziile acestuia, caz în care devine obligatorie pentru organul judiciar dispunerea unei expertize [art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală]. Reține că diferența de regim juridic dintre expertiză și constatare a fost explicată în doctrină prin "caracterul strict tehnic al aprecierilor înscrise în raportul de constatare, care exclud comentarii sau propuneri de ordin juridic", dar și prin circumstanțele speciale în care aceasta poate fi dispusă, și care justifică urgența în efectuarea sa. Apreciază că, prin faptul că i se recunoaște inculpatului dreptul de a-i fi adus la cunoștință raportul de constatare, dreptul de a contesta concluziile procurorului și de a obține administrarea unei expertize, legiuitorul asigură caracterul efectiv al dreptului la apărare. De asemenea, întrucât, conform art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, valoarea probatorie a raportului de constatare nu este dinainte stabilită, ci se apreciază de către organul judiciar în contextul întregului probatoriu administrat, apreciază că nu se încalcă dreptul la un proces echitabil.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Evidențiază faptul că activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și modul de dobândire a calității de expert tehnic se organizează și se desfășoară în condițiile prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 , cu modificările și completările ulterioare. Potrivit actului normativ indicat este expert tehnic judiciar orice persoană fizică ce dobândește această calitate în condițiile ordonanței și este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit pe specialități și pe județe, respectiv pe municipiul București. Expertul tehnic judiciar este expert oficial și poate fi numit de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești sau de alte organe cu atribuții jurisdicționale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare. Reține că, în cadrul unui proces penal, pentru efectuarea unei expertize este necesar ca persoana desemnată în acest sens să fie specializată și recunoscută ca făcând parte din corpul experților tehnici judiciari. Astfel, instanța va desemna expertul care să efectueze expertiza dintre experții oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori dintre experții independenți autorizați din țară sau din străinătate. Cât privește lipsa de imparțialitate a experților apreciază că această susținere nu poate fi reținută, întrucât legiuitorul a instituit incompatibilitățile judecătorului și pentru expert, prin art. 64 din Codul de procedură penală. Pe de altă parte, la efectuarea expertizei pot participa și experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau a subiecților procesuali principali, cu aplicarea prevederilor art. 173 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea." Față de cele reținute apreciază că legiuitorul a creat premisele unui proces echitabil, în cadrul căruia părțile implicate beneficiază de suficiente garanții pentru respectarea dreptului la apărare, în condițiile în care inculpatul are posibilitatea să solicite și să administreze toate probele necesare și utile cauzei. În ceea ce privește lipsa de claritate și previzibilitate a textului legal apreciază că această susținere nu poate fi reținută. În acest sens face referire la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, din cauza generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, folosirea unor caracterizări generale fiind preferată unor liste exhaustive.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, având următorul conținut: "Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora."

13. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin atât dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 15 alin. (1) potrivit cărora cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, art. 21 referitor la liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, cât și prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că procedeul probatoriu numit "constatare" presupune examinarea unor situații de fapt, mijloace de probă sau persoane de către specialiști, medici legiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul organului de urmărire penală ori în cadrul altor organe, când există pericol de dispariție a mijloacelor de probă sau de schimbare a unor situații de fapt, ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Potrivit art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală, constatările se dispun când sunt întrunite două condiții, respectiv există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Așadar, ceea ce este specific în cazul constatării, ca mijloc de probă, este urgența, consemnarea anumitor elemente care constituie probe în procesul penal, înainte ca acestea să dispară sau să fie distruse sub acțiunea timpului sau prin acțiunea persoanelor implicate. Prin constatare se stabilește dacă elementele de la locul faptei constituie indicii sau pot conduce la suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșită o faptă penală.

15. Curtea reține că efectuarea unei constatări se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, prin ordonanță, de organul de urmărire penală, constatarea având caracter facultativ. Constatarea se efectuează de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, asupra persoanei, materialului și datelor puse la dispoziție sau indicate de către organul de urmărire penală. Potrivit art. 181^1 din Codul de procedură penală, obiectul constatării, întrebările la care trebuie să răspundă specialistul și termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea constatării sunt stabilite de organul de urmărire penală prin ordonanță, iar rezultatul activității desfășurate de specialist se consemnează într-un raport de constatare care va cuprinde descrierea operațiilor efectuate de specialist, a metodelor, programelor și echipamentelor utilizate și concluziile constatării.

16. Totodată, Curtea reține că, potrivit art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, după finalizarea raportului de constatare, concluziile raportului de constatare pot fi contestate de părți sau subiecții procesuali principali, în această situație organul judiciar putând dispune efectuarea unei expertize. Se poate dispune efectuarea unei expertize și atunci când, deși raportul de constatare nu este contestat, față de complexitatea cauzei, organul judiciar apreciază că este necesară întocmirea unui raport de expertiză. Totodată, după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesar, se poate solicita opinia unui expert.

17. Potrivit art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, criticat în prezenta cauză, specialiștii care pot efectua constatări funcționează în cadrul organului de urmărire penală sau în afara organelor de urmărire penală. Curtea reține că, în prezenta cauză, prin Rechizitoriul nr. 494/D/P/2015 al Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului Cristian Ilie, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în forma continuată, și spălare a banilor, în forma continuată, cauza penală aflându-se în faza camerei preliminare în care autorul excepției a solicitat excluderea raportului de constatare tehnico-științifică în specialitatea contabilitate întocmit de inspectorii Agenției Naționale de Administrare Fiscală detașați în cadrul parchetului.

18. Față de susținerile autorului excepției din prezenta cauză, Curtea reține că, potrivit

art. 3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013

privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor sunt detașați în cadrul parchetelor, în condițiile legii, pe posturi de specialiști, în vederea acordării de suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni economico-financiare, în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor economico-financiare, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. În exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor efectuează, din dispoziția procurorului, constatări tehnico-științifice, care constituie mijloace de probă, în condițiile legii, investigații financiare în vederea indisponibilizării de bunuri, orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror [art. 3 alin. (4)]. Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din același act normativ, inspectorii antifraudă detașați în cadrul parchetelor își desfășoară activitatea sub autoritatea exclusivă a conducătorului parchetului în cadrul căruia funcționează.

19. Totodată, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 190 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 23 mai 2014, a realizat un control de constituționalitate cu privire la

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Potrivit dispozițiilor de lege criticate, "(1) În cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. (2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) au calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție. Specialiștii au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici, cu excepțiile menționate în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, specialiștii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la

art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare. (3) Constatarea tehnico-științifică efectuată din dispoziția scrisă a procurorului de specialiștii prevăzuți la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condițiile legii. (4) Constatările tehnico-științifice și expertizele pot fi efectuate și de alți specialiști sau experți din instituții publice sau private române sau străine, organizate potrivit legii, precum și de specialiști sau experți individuali autorizați sau recunoscuți, potrivit legii."

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

întrunesc exigențele impuse de un proces echitabil, inclusiv cea referitoare la necesitatea respectării principiului egalității armelor de care părțile pot dispune în cadrul unei proceduri judiciare. Astfel, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reținut că partea interesată are posibilitatea ca, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condițiile art. 250-254 din Codul de procedură penală (din 1968) să ia cunoștință de existența constatării tehnico-științifice ca mijloc de probă efectuat de specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Subsecvent, poate formula obiecțiuni la raportul de constatare sau se poate contesta în fața instanței de judecată, în condiții de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv. De asemenea, Curtea a observat că, în procesul deliberării, judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-științifice întocmite de specialiștii prevăzuți de textele de lege criticate, astfel că informațiile conținute în constatările tehnico-științifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.

21. Totodată, cu privire la statutul specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Curtea a constatat că faptul că aceștia își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparțialitate a acestora. Pe de altă parte, soluția legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală (în același sens,

Decizia nr. 133 din 7 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013, și

Decizia nr. 242 din 21 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 9 iulie 2013).

22. Curtea a constatat, totodată, că simpla abrogare a alineatelor (3) și (4) ale

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , prin legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, nu poate fi considerată în sine un argument de neconstituționalitate și un element de noutate în măsură să conducă la un reviriment jurisprudențial, mai ales că dispozițiile art. 172 alin. (7), (9) și (10) din noul Cod de procedură penală preiau soluția legislativă cuprinsă în

art. 11 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , abrogarea acestora din urmă având ca scop eliminarea normelor redundante. Astfel, art. 172 din noul Cod de procedură penală prevede că, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Rapoartele de constatare întocmite de acești specialiști constituie, potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) din noul Cod de procedură penală, un mijloc de probă, în condițiile în care art. 5 alin. (2) din același cod prevede că organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. În plus, judecata se desfășoară de către o instanță independentă și imparțială, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar judecătorul își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, verificând, evaluând și coroborând probele care nu au valoare prestabilită.

23. Considerentele precitate, care au fundamentat deciziile Curții Constituționale anterior menționate, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24. Cu privire la susținerea autorului excepției referitoare la lipsa de claritate și previzibilitate a sintagmei "specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare", din cuprinsul art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, Curtea reține că specialiștii care funcționează în cadrul organului de urmărire penală și care pot efectua constatări tehnico-științifice sunt, astfel cum s-a arătat, persoanele numite, în condițiile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Departamentul Național Anticorupție, prin ordin al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală și care au calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție având drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici. Totodată, potrivit

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016

pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se încadrează specialiști în domeniul prelucrării și valorificării informațiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice sau de specialitate în activitatea de urmărire penală, numiți prin ordin al procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care au calitatea de funcționar public, își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici. Potrivit alin. (5) al

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 , constatarea tehnico-științifică efectuată din dispoziția scrisă a procurorului de către specialiștii menționați anterior constituie mijloc de probă, în condițiile Codului de procedură penală.

25. În aceste condiții, Curtea nu poate reține lipsa de claritate și previzibilitate a sintagmei "specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare", prin dispozițiile actelor normative precitate, legiuitorul, conform atribuțiilor sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea, reglementând implicarea în activitatea Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a unor persoane cu o înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii de competență ale acestor direcții, în vederea clarificării unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

26. Deși norma procesual penală criticată nu definește sintagma "specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare", astfel cum solicită autorul excepției, prin actele normative precitate, legiuitorul a stabilit domeniile de competență ale specialiștilor ce urmează să își desfășoare activitatea în cadrul organelor judiciare menționate, condițiile de numire a acestora și statutul lor, așa încât nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5). Totodată, constatările tehnico-științifice efectuate de către acești specialiști constituie mijloc de probă, în sensul dispozițiilor art. 172 și următoarele din Codul de procedură penală, iar acest mijloc de probă poate fi contestat de către părțile interesate, atât în cadrul procedurii în camera preliminară, prin invocarea de excepții referitoare la legalitatea și temeinicia actelor de urmărire penală, cât și în etapa judecății, conform dispozițiilor procesual penale referitoare la administrarea probelor.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Resping, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Ilie în Dosarul nr. 8.206/105/2015/a8 al Tribunalului Prahova - Secția penală și constată că dispozițiile art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2016.