Decizia nr. 148/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 140/1996 5 noiembrie 1996 pentru modificarea și completarea Codului penal
Are ca temei 1
- Decretul nr. 206/1992 13 octombrie 1992 pentru convocarea Parlamentului nou ales al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
pentru modificarea și completarea Codului penal, excepție ridicată de Marin Ilie în Dosarul nr. 22.217/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
La apelul nominal se constata lipsa părții față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, arătând ca, în legătură cu constituționalitatea
Legii nr. 140/1996 , Curtea Constituțională s-a pronunțat printr-o decizie anterioară care își menține valabilitatea și în dosarul de fața.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 22.217/1998, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
pentru modificarea și completarea Codului penal, excepție ridicată de Marin Ilie. În motivarea excepției se arata ca modificarea Codului penal, care este lege organică, s-a făcut prin adoptarea la 5 noiembrie 1996 a Legii nr. 140 de către Parlament, al cărui mandat era în prelungire, incalcandu-se art. 60 alin. (4) din Constituție. Se mai susține ca legea criticata contravine și art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, care prevede că infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora sunt de domeniul legii organice.
Exprimandu-și opinia, instanța considera ca
nu încalcă prevederile constituționale ale art. 60 și 72, ea fiind adoptată în interiorul mandatului Parlamentului, deși a fost publicată la 14 noiembrie 1996.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a
este neîntemeiată, arătându-se ca Senatul a adoptat această lege la data de 25 septembrie 1996, iar Camera Deputaților la data de 30 septembrie 1996, astfel ca adoptarea ei s-a încadrat în durata mandatului parlamentar, adică 14 octombrie 1992 - 14 octombrie 1996. Faptul ca promulgarea
s-a realizat după expirarea mandatului Parlamentului privește intrarea în vigoare a acesteia, iar nu adoptarea sa.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Autorul excepției considera ca
pentru modificarea și completarea Codului penal, care, în opinia sa, a fost adoptată de Parlament (la 5 noiembrie 1996) după expirarea mandatului acestuia (la 14 octombrie 1996), încalcă prevederile constituționale ale art. 60 alin. (4), potrivit cărora "Mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice", și ale art. 72 alin. (3) lit. f), care prevede reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului executării acestora.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Susținerea potrivit căreia
a fost adoptată la data de 5 noiembrie 1996 nu poate fi reținută, întrucât, asa cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, legea a fost adoptată de Senat în ședința din 25 septembrie 1996 și de Camera Deputaților în ședința din 30 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor
art. 74 alin. (1) din Constituție, ca lege organică. Legea nr. 140/1996
a fost promulgată de Președintele României la data de 1 noiembrie 1996 și a intrat în vigoare, în temeiul art. 78 din Constituție, la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, respectiv la data de 14 noiembrie 1996.
Critica referitoare la încălcarea art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, care stabilește reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, a pedepselor și a regimului executării acestora, urmează a fi înlăturată, deoarece, asa cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, în care a fost publicată
Legea nr. 140/1996 , aceasta a fost adoptată ca lege organică, în temeiul art. 74 alin. (1) din Constituție.
De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia
a fost adoptată după expirarea mandatului Parlamentului, incalcandu-se astfel art. 60 alin. (4) din Constituție, care prevede că "Mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice". Parlamentul desemnat prin alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 s-a întrunit în mod legal în prima sesiune la data de 16 octombrie 1992, potrivit convocării făcute prin Decretul nr. 206 din 13 octombrie 1992, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992. Ca atare, la data de 16 octombrie 1992, data întrunirii legale a celor două Camere ale Parlamentului, a început mandatul acestora, care, potrivit art. 60 coroborat cu art. 67 din Constituție, este de 4 ani, sub rezerva prorogarii prevăzute la alin. (4) al art. 60. Perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, în care acesta nu mai putea adopta legi organice, a fost cuprinsă între 16 și 22 noiembrie 1996, aceasta din urma fiind data când s-a întrunit în mod legal noul Parlament. Fața de cele arătate rezultă ca
a fost adoptată de Parlament în perioada în care își exercită mandatul în deplinatatea împuternicirilor sale constituționale, astfel ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
pentru modificarea și completarea Codului penal, excepție ridicată de Marin Ilie în Dosarul nr. 22.217/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 1999.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.