Decizia nr. 760/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Elena Canțăr, Elena Daniela Marta și Gheorghe Florea în Dosarul nr. 8.908/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 764D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc autorii excepției și partea Înalta Curte de Casație și Justiție, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 28 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.908/63/2015, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Elena Canțăr, Elena Daniela Marta și Gheorghe Florea, cu prilejul soluționării unei acțiuni în care au solicitat obligarea Înaltei Curți de Casație și Justiție la plata indemnizației egale cu șapte indemnizații de încadrare brute lunare, cu prilejul ieșirii la pensie.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată că dispozițiile de lege criticate au ca efect prelungirea și în anul 2015 a unor prevederi ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, prin care s-au adoptat o serie de măsuri privind reducerea cheltuielilor bugetare, prin diminuarea și suspendarea unor drepturi bănești. Consideră că suspendarea pentru al cincilea an consecutiv a drepturilor prevăzute de

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv a acordării unei indemnizații egale cu șapte salarii brute de încadrare, la data pensionării, încalcă dreptul de proprietate, întrucât aceste drepturi bănești constituie un „bun“ în înțelesul

art. 1 din Primul Protocol

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, autorii susțin că suspendarea în mod sistematic și consecutiv, pe o perioadă îndelungată, a drepturilor prevăzute de lege atinge însăși substanța dreptului instituit printr-o dispoziție legală în vigoare, iar suspendarea succesivă timp îndelungat, fără a face uz de posibilitatea abrogării normei legale, face ca norma legală să devină lipsită de eficiență și de conținut. De asemenea, întrucât subiectul raportului juridic este pus în situația de a nu putea să prevadă cât timp dreptul său este afectat, este încălcat și principiului previzibilității legii.

6.

Autorii excepției consideră totodată că măsura dispusă de textul de lege criticat este disproporționată, având în vedere numărul restrâns de beneficiari ai indemnizației acordate cu prilejul ieșirii la pensie și impactul bugetar redus.

7.

Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât suspendarea repetată, prin acte normative succesive, începând cu anul 2010 și până în prezent, a dreptului de a primi la data pensionării cele șapte indemnizații brute afectează însăși substanța dreptului.

8.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 291 din 23 mai 2013 , potrivit cărora indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie nu reprezintă un drept fundamental, nu se aduce atingere substanței drepturilor bănești vizate, ci doar se amână temporar acordarea acestora, iar legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor.

10.

Avocatul Poporului, făcând trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 135 din 10 martie 2016 , arată, de asemenea, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014 și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Examinând însă motivele pe care se întemeiază critica de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta privește doar dispozițiile

art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , astfel că doar acestea vor constitui obiect al analizei de constituționalitate. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: „(1) În anul 2015, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“

14.

De asemenea, Curtea observă că dispozițiile

art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

au avut aplicabilitate în anul 2015, însă, având în vedere cele statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că textul de lege criticat produce efecte în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestui text de lege.

15.

Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție:

art. 1 alin. (5)

potrivit căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“ și

art. 44

referitor la dreptul de proprietate. De asemenea, invocă dispozițiile

art. 11

și

art. 20 din Constituție , referitoare la dreptul internațional și dreptul intern și tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la dispozițiile

art. 1 din Primul Protocol

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții referitoare la proprietate.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

a mai fost supus analizei de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 135 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 24 mai 2016, paragraful 16, Curtea a statuat că „indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate de legiuitor anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional.“ De asemenea, prin

paragraful 18 al Deciziei nr. 135 din 10 martie 2016 , Curtea a reținut că „ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de

art. 53 din Legea fundamentală .“ Prin următorul paragraf, Curtea, analizând critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, a invocat jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, potrivit căreia statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, s-a reținut că statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens a fost amintită și Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea Europeană a statuat că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție, este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea de la Strasbourg a arătat că respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil.

17.

În ceea ce privește caracterul lipsit de previzibilitate al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, Curtea Constituțională constată că autorii prezentei excepții de neconstituționalitate nu au în vedere lipsa de claritate a textului de lege criticat, ci faptul că dreptul de a beneficia de acordarea acestor sume nu a fost acordat mai mulți ani consecutiv, dar nici nu a fost abrogat în mod expres.

18.

Referindu-se la exigențele impuse de

art. 1 alin. (5) din Constituție

normelor legale, Curtea a reținut în jurisprudența sa că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. În acest sens, pot fi amintite, spre exemplu,

Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006,

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau

Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012. În legătură cu același aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului. În acest sens, sunt Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66. Astfel, Curtea a reținut prin

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 17, că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Or, prin

Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea Constituțională a reținut că „persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“. Prin urmare, suspendarea pentru mai mulți ani succesivi a acordării dreptului la indemnizații care se acordă cu prilejul pensionării nu poate fi privită ca un eveniment care afectează previzibilitatea normei, de vreme ce dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat.

19.

În sfârșit, în ceea ce privește critica referitoare la caracterul disproporționat al măsurii dispuse prin

art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

în raport cu numărul de titulari ai dreptului de a beneficia de acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, Curtea constată că autorii excepției se raportează la categoria profesională din care fac parte, neținând cont de faptul că de aceste drepturi bănești beneficiază mai multe categorii profesionale, iar consecințele bugetare sunt ample.

20.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Canțăr, Elena Daniela Marta și Gheorghe Florea în Dosarul nr. 8.908/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2016.