Decizia nr. 677/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Virgil Dulea în Dosarul nr. 3.162/118/2015 al Tribunalului Constanța - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 562D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând

Decizia Curții Constituționale nr. 817 din 24 noiembrie 2015 , paragraful 21, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 19 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.162/118/2015, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Virgil Dulea, cu ocazia soluționării unei cauze penale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate nu definesc într-un mod clar noțiunea de „ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile“, în condițiile în care

Legea nr. 241/2005

reglementează la

art. 9 alin. (1) lit. b)

ipoteza separată a omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Astfel, nu pot fi definite cu precizie noțiunile de „ascundere“ sau „bun ori sursă impozabilă ori taxabilă“ pentru a stabili acțiunile sau inacțiunile prohibite de legea penală. Apreciază că orice act normativ, inclusiv

Legea nr. 241/2005 , trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. În continuare, face referire la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia accesibilității și previzibilității legii și a securității raporturilor juridice, apreciind că dispozițiile criticate încalcă aceste principii.

6.

Tribunalul Constanța - Secția penală apreciază că dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

sunt constituționale, fiind clare, precise și redactate într-un limbaj accesibil. Astfel, în raport de pedepsele reglementate, cei cărora li se adresează au posibilitatea să înțeleagă care sunt consecințele legale ale actelor și faptelor lor. În continuare, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 817 din 24 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2016.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul, făcând referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 817 din 24 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9.

Avocatul Poporului arată că a transmis anterior punctul său vedere, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, acesta fiind reținut în

Decizia nr. 874 din 23 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013 și

Decizia nr. 817 din 24 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2016.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției,

precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conținut: „(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;“.

13.

În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 23 alin. (12)

referitor la libertatea individuală. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 7 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, răspunzând unei critici similare, prin

Decizia nr. 817 din 24 noiembrie 2015,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2016, a reținut că, potrivit

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 , constituie infracțiune de evaziune fiscală ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar, potrivit

art. 2 din Legea nr. 241/2005 , în înțelesul legii, expresia „obligații fiscale“ se referă la obligațiile prevăzute de

Codul fiscal

și de

Codul de procedură fiscală .

15.

De asemenea, Curtea a reținut că

art. 1 alin. (1) din vechiul Cod fiscal

stabilește cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la

art. 2

din același act normativ, precizându-se și contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de calcul și de plată al acestora, iar

art. 22 din vechiul Cod de procedură fiscală

reglementează obligațiile fiscale, în sensul acestui cod. În continuare, Curtea a observat că termenul de „obligație fiscală“ este definit și în

art. 1 pct. 27 din Codul de procedură fiscală din 20 iulie 2015 , iar potrivit

art. 1 alin. (1) din Codul fiscal

din 8 septembrie 2015, acest cod stabilește cadrul legal privind impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la

art. 2 alin. (2)

din același act normativ.

16.

Având în vedere aceste aspecte, precum și cele reținute în

Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, Curtea a apreciat că, în ceea ce privește

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 , din coroborarea normelor fiscale și procedural fiscale, mai sus menționate, rezultă cu claritate care sunt impozitele și taxele care intră sub incidența normei. Totodată, în ce privește sintagma „bun sau sursă impozabilă sau taxabilă“, Curtea a apreciat că prin aceasta se înțelege toate veniturile și bunurile pentru care contribuabilii datorează impozite sau taxe, precum și orice act sau fapt generator de venituri care sunt supuse impozitării sau taxării.

17.

Așa fiind, Curtea a considerat că infracțiunea prevăzută de

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

este clar definită de lege, indivizii putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora, prevederile criticate întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității prevăzut de dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală . În același sens s-a mai pronunțat Curtea și prin

Decizia nr. 874 din 23 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013.

18.

Curtea apreciază că atât considerentele, cât și soluția din deciziile precitate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Virgil Dulea în Dosarul nr. 3.162/118/2015 al Tribunalului Constanța - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2016.