Decizia nr. 759/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Constanța Valușca Teișan în Dosarul nr. 7.365/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 762D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.943D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Florin Laurențiu Dăncău în Dosarul nr. 20.248/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 762D/2016 și 1.943D/2016, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.943D/2016 la Dosarul nr. 762D/2016, care este primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Încheierea din 1 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.365/2/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Constanța Valușca Teișan cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2.711 din 5 noiembrie 2015, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la emiterea unui act administrativ prin care să se stabilească drepturile salariale în raport cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2015

începând cu data de 3 noiembrie 2015, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost emis Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.711 din 5 noiembrie 2015 și drepturile salariale efectiv plătite ca urmare a punerii în aplicare a acestuia, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata sumelor reprezentând actualizarea sumei aferente despăgubirilor până la data plății inclusiv.

8.

Prin Încheierea din 20 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 20.248/3/2016, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 . Excepția a fost ridicată de Florin Laurențiu Dăncău cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2.713 din 5 noiembrie 2015, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la emiterea unui act administrativ prin care să stabilească drepturi salariale potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , începând cu data de 3 noiembrie 2015, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale inițiale și cele stabilite prin ordinul ministrului finanțelor publice.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că, la data de 29 octombrie 2015, a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , care a prevăzut la

art. 63 alin. (1)

că, „începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută“. Ulterior, la data de 4 noiembrie 2015, a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , care a prevăzut în

art. 10

că dispozițiile

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

se abrogă. Prin această abrogare, drepturile salariale au suferit o diminuare față de nivelul prevăzut prin

art. 63 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 . Așa fiind, autorii excepției susțin că se încalcă prevederile internaționale și cele constituționale referitoare la protecția dreptului de proprietate, întrucât salariile reprezintă un „bun“, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, se încalcă prevederile

art. 41 din Constituție , dreptul la remunerarea muncii reprezentând un aspect al dreptului la muncă. Totodată, sunt înfrânte condițiile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. În același timp, se aduce atingere prevederilor

art. 115 alin. (4)

și

(6) din Constituție , întrucât pe calea unei ordonanțe de urgență sunt afectate drepturi fundamentale, așa cum sunt dreptul de proprietate și dreptul la salariu, și nu a existat o situație extraordinară care să justifice intervenția legislativă a Guvernului printr-o ordonanță de urgență.

10.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât nu se justifică urgența și caracterul extraordinar al intervenției legislative a Guvernului pe calea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015

și nu sunt respectate condițiile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.

11.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12.

Guvernul arată că dispozițiile de lege criticate au avut ca efect o diminuare a drepturilor salariale pentru anumite categorii de persoane și, prin urmare, „Curtea Constituțională ar putea considera că soluțiile propuse prin ordonanța de urgență afectează în sens negativ un drept fundamental, respectiv dreptul la muncă, prin componenta sa, dreptul la salariu“.

13.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015 și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 79/2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016. Dispozițiile criticate au următoarea redactare: „ Articolul 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă.“

17.

Autorii excepției consideră că dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

sunt contrare următoarelor texte din Constituție:

art. 41

privind dreptul la muncă,

art. 44

referitor la dreptul de proprietate privată,

art. 53

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și

art. 115 alin. (4)

și

(6)

privind condițiile emiterii ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, autorii invocă

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în raport cu prevederile

art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

și

art. 1 din Primul Protocol la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, consideră că este încălcat

art. 148 din Constituție

privind integrarea euroatlantică, prin raportare la dispozițiile

art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene , referitoare la proprietate.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016, a mai analizat dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

prin raportare la critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză și a respins excepția ca neîntemeiată. Prin decizia amintită, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile de lege criticate au ca efect abrogarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015. Prin această abrogare au fost înlăturate măsurile legale care prevedeau o majorare salarială pentru funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, rezultând o scădere a drepturilor salariale ale acestora față de nivelul stabilit prin textul de lege abrogat.

19.

Prin paragraful 26 din

Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016 , Curtea a arătat că dreptul la salariu este un drept fundamental, care se bucură, în egală măsură, de protecția acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar și de protecția acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun“ în sensul

art. 1 din Primul Protocol la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, Curtea a considerat că este necesar să analizeze dacă dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

îndeplinesc cerințele de constituționalitate referitoare la condițiile emiterii ordonanțelor de urgență, respectiv cele care privesc existența unei situații extraordinare și interdicția afectării pe calea ordonanțelor de urgență a unor drepturi fundamentale. Așa fiind, a analizat nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015

și a constatat că, în ceea ce privește abrogarea dispozițiilor

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , Guvernul invocă următoarele motive: „având în vedere riscul intrării în procedură de deficit excesiv prin crearea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar, similar celui instituit prin

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, se impune abrogarea acestei reglementări.“ Prin expunerea de motive a

Legii nr. 79/2016 , care a aprobat

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015,

fundamentarea expusă de Guvern a fost explicată într-un mod mai detaliat, arătându-se că adoptarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

„a avut în vedere activitățile complexe desfășurate de acest personal, precum și necesitatea asigurării unei stabilități a personalului specializat, evitării riscului migrării personalului din cadrul acestora către instituții cu un nivel de salarizare superior, precum și evitării săvârșirii unor posibile fapte de corupție“. Pe de altă parte, s-a arătat că „această măsură a condus la solicitări similare din partea Sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul celorlalte instituții publice. De menționat că acordarea a 25 de clase de salarizare suplimentare pentru întreg personalul bugetar determină în anul 2016 un impact financiar considerabil și nesustenabil care va genera un deficit bugetar de peste 3% din PIB. În consecință, în vederea unui tratament unitar pentru toate categoriile de personal din sectorul bugetar se impune abrogarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 .“ Analizând aceste motive, Curtea a reținut că adoptarea

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

apare ca fiind justificată, în esență, de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referă la un eventual deficit bugetar pe care aplicarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

l-ar genera, iar cel de-al doilea are în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Așa fiind, Curtea a apreciat că aspectele invocate apar ca fiind justificate sub aspectul caracterului obiectiv și urgent al motivelor care au impus abrogarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 . Astfel, majorarea salarială prevăzută de acest din urmă text de lege a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcționari publici și personal, respectiv numai funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceștia, într-un context economic și social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar și de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări fără a crea diferențe de tratament juridic cu caracter discriminator între diferitele categorii sociale. Prin urmare, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcționari publici și personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creșteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici și ale personalului contractual din cadrul altor instituții publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum și a consecințelor financiare pe care lea atras aplicarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

a impus în mod obiectiv și a justificat intervenția promptă a Guvernului.

20.

Păstrând același raționament, Curtea a apreciat că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, așa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiția impusă de

art. 115 alin. (6) din Constituție , referitoare la interdicția afectării prin dispozițiile unei ordonanțe de urgență a drepturilor și libertăților fundamentale, este respectată (paragraful 31 din

Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016 ).

21.

De asemenea, Curtea a considerat că, pentru aceleași rațiuni, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor

art. 41

și

44 din Constituție , restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituționale fiind rezonabilă, proporțională cu obiectivul urmărit și netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate într-unul iluzoriu/teoretic, în sensul precizat prin

Decizia nr. 266 din 21 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, și

Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 30. Astfel, Curtea a reținut că reglementarea

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

este impusă de necesitatea apărării drepturilor și a libertăților cetățenilor în sensul prevenirii unor discriminări marcate între diferite categorii de persoane, sub aspectul remunerării muncii. De asemenea, Curtea a apreciat că măsura abrogării dispozițiilor

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

este o măsură capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului avut în vedere de legiuitor și necesară realizării acestui scop. Totodată, având în vedere raportul dintre persoanele la care se referă

art. 63 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

și cele care ar fi fost discriminate prin aplicarea acestei măsuri, a apreciat că măsura are un caracter proporțional cu situația care a determinat-o.

22.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele

Deciziei nr. 396 din 14 iunie 2016

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constanța Valușca Teișan în Dosarul nr. 7.365/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Florin Laurențiu Dăncău în Dosarul nr. 20.248/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2016.