Decizia nr. 8/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 60.638/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 374D/2016.

2.

La apelul nominal, se prezintă personal autoarea excepției de neconstituționalitate. Lipsește partea Regia Autonomă de Transport București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că Filofteia Ciobanu a depus la dosar o „cerere cu probleme prealabile“, prin care a cerut Curții Constituționale să solicite relații și un punct de vedere, atât din partea Comisiei Europene, cât și a Curții Europene de Justiție (CEJ), demers în urma căruia aceste instituții să comunice instanței de contencios constituțional dacă „cetățenii vulnerabili financiar“ sunt obligați la plata serviciului de transport public local ori dacă aceștia beneficiază de gratuitate.

4.

Deliberând, Curtea respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată.

5.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției care, reiterând argumentele deja prezentate în notele scrise aflate la dosar, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, sens în care, în susținerea criticilor sale, depune o serie de înscrisuri.

6.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

7.

Prin Încheierea din 26 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 60.638/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Filofteia Ciobanu cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție.

8.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că textul criticat din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , „cu a sa condiție teritorială obstrucționistă, vătămătoare, pauperizatoare și hărțuitoare pentru omul utilizator cu venit mic, foarte mic sau inexistent, dar favorizatoare pentru entitatea de stat emitentă a abuzivului proces-verbal, (….) este în contradicție și golește de conținut

art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/2006

a serviciilor comunitare de utilități publice“, care prevede că serviciile de utilități publice trebuie să asigure protecția economică, juridică și socială a utilizatorilor. Susține că prin textul legal criticat „se răpesc drepturile omului utilizator și se instituie o protecție absolută entității de stat pârâte“ în speță RATB, prin stabilirea competenței teritoriale a procesului la sediul entității de stat, protejând astfel statul în loc să fie protejat cetățeanul - omul reclamant. Apreciază, astfel, că

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , cu a sa condiție de teritorialitate, contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (3) ,

art. 21 alin. (1)-(3) ,

art. 47 alin. (1)

teza a doua, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

9.

Judecătoria Sectorului 1 București și-a exprimat opinia în sensul constituționalității prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Învederează astfel faptul că instanța în circumscripția căreia se află locul săvârșirii faptei contravenționale este optim poziționată pentru justa soluționare a cauzei.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată astfel că prevederile criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind

Decizia nr. 611 din 12 iunie 2012 , prin care s-a statuat că „ art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenței atribuite legiuitorului de

art. 126 alin. (2) din Constituție , care poate institui, pentru situații deosebite, reguli speciale în ceea ce privește stabilirea competenței instanțelor de judecată și a procedurii de judecată. Or, în cauza de față este criticată o ordonanță a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, și nu procedura contenciosului administrativ“.

12.

Avocatul Poporului învederează faptul că textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Reiterează astfel punctul de vedere transmis anterior și reținut, spre exemplu, în

Decizia Curții Constituționale nr. 654 din 19 iunie 2012 , în sensul constituționalității prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 .

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1).“ Curtea reține că la

art. 32 alin. (1)

se stipulează faptul că „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.“

16.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

referitoare la statul de drept,

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție și celor ale

art. 47 alin. (1)

teza a doua, care prevăd că statul este obligat să ia măsuri de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 654 din 19 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 13 august 2012, sau

Decizia nr. 278 din 8 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 23 iunie 2014, prin care Curtea a statuat că prevederile din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea, nu încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înțeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestor drepturi constituționale, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere. În plus, această modalitate de reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu dispozițiile

art. 126 alin. (2) din Constituție

cu privire la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată.

18.

Curtea a mai statuat că prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenței atribuite legiuitorului de

art. 126 alin. (2) din Constituție , care poate institui, pentru situații deosebite, reguli speciale în ceea ce privește stabilirea competenței instanțelor de judecată și a procedurii de judecată. Or, în cauza de față, este criticată o ordonanță a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, și nu procedura contenciosului administrativ.

19.

Totodată, în jurisprudența sa în această materie, Curtea a constatat că reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție este menită să dea expresie dreptului la un proces echitabil prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

21.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale

art. 47 alin. (1)

teza a doua, care prevăd că statul este obligat să ia măsuri de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, Curtea apreciază că acestea nu au relevanță în prezenta cauză.

22.

În fine, referitor la critica autoarei excepției de neconstituționalitate formulată din perspectiva contrarietății prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor față de

art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, Curtea subliniază că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne. Mai mult, Curtea constată că cele două acte normative invocate au obiecte de reglementare diferite, cu o finalitate distinctă, astfel încât nu poate fi reținută pretinsa contrarietate între prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care reprezintă norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și prevederile

art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/2006 , care prevăd o serie de cerințe/exigențe cu privire la organizarea, furnizarea/prestarea și gestionarea serviciilor de utilități publice (în speță fiind vorba despre serviciul de transport public local).

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 60.638/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București și constată că prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 ianuarie 2017.