Decizia nr. 81/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 3.839/222/2015/a1 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 563D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată, astfel, că reglementarea criticată se regăsea într-o formă similară și în cuprinsul

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, prevederi asupra cărora Curtea s-a pronunțat în repetate rânduri statuând constituționalitatea acestora, sens în care invocă jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 15 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.839/222/2015/a1, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Liliana Teodoriu cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

5.

Curtea menționează, totodată, că prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în integralitatea sa, invocată, de asemenea, de autoarea excepției.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că, la momentul emiterii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, învederând totodată faptul că această ordonanță de urgență nu a fost supusă dezbaterii parlamentare. Arată, de asemenea, că nu poate fi abrogată o lege ordinară sau organică prin ordonanță de urgență emisă de Guvern, acest fapt contravenind dispozițiilor

art. 115 alin. (6) din Constituție . Așa fiind, apreciază ca fiind abuzivă și neconstituțională abrogarea, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , a

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Astfel, susține că prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , cuantumul taxelor judiciare de timbru în materia contenciosului administrativ a fost majorat cu peste 100%, comparativ cu cel stabilit anterior de

Legea nr. 146/1997.

Arată că prevederile

art. 11 alin. (1)

din această lege stipulau că „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță,“, în timp ce

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

stipulează că „Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: a) taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, dar nu mai puțin de 20 lei“. În acest context, apreciază ca fiind neconstituțională sintagma „nu mai puțin de 20 lei“ din cuprinsul

art. 23 alin. (1) , raportat la prevederile

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului și

art. 1 din Protocolul 1

la aceeași convenție.

7.

Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 . Referitor la criticile formulate de autoarea excepției, instanța de judecată arată că aceasta confundă ordonanțele cu ordonanțele de urgență, cele două categorii de acte normative având un regim diferit. În acest sens, precizează că ordonanțele simple se emit de către Guvern în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament și doar în domenii care nu fac obiectul unei legi organice, în timp ce ordonanțele de urgență se emit chiar în acele domenii de reglementare rezervate legii organice, cu excepțiile strict prevăzute de

art. 115 alin. (6) din Constituție .

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

este neîntemeiată. Arată, în esență, că, raportat la dispozițiile constituționale ale

art. 76 alin. (1)

coroborate cu cele ale

art. 115 din Constituție , prin

Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015 , Curtea a statuat că „interdicția reglementării pe calea delegării legislative are în vedere adoptarea ordonanțelor Guvernului emise în temeiul unei legi de abilitare, iar nu în ceea ce privește ordonanțele de urgență.“

10.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 717 din 9 decembrie 2014

sau

Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015 , prin care Curtea a reținut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. Arată că, în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora,

(1)

Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din:

a)

taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, dar nu mai puțin de 20 lei;

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în integralitatea sa, contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 61

privind rolul și structura Parlamentului,

art. 108

referitoare la actele Guvernului și celor ale

art. 115

privind delegarea legislativă, iar în ceea ce privește

art. 23 alin. (1)

din aceeași ordonanță de urgență, consideră că aceste prevederi sunt contrare

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului și

art. 1 din Protocolul 1

la aceeași convenție.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că până la data pronunțării prezentei decizii, prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

nu au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. Soluția legislativă cuprinsă în

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , cu excepția sintagmei „dar nu mai puțin de 20 lei“ se regăsea, însă, într-o formă similară în cuprinsul

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, prevederi asupra cărora Curtea s-a mai pronunțat, exemplu fiind, în acest sens,

Decizia nr. 1.013 din 8 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007,

Decizia nr. 451 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, sau

Decizia nr. 1.476 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, decizii prin care Curtea a constatat că reglementarea legală criticată este constituțională.

16.

În jurisprudența sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuția justițiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul

art. 453 din Codul de procedură civilă , de la partea care pierde procesul. Așadar, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 90 din Codul de procedură civilă , cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului, iar stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, precum și a cuantumului lor reprezintă opțiunea legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 109 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014).

17.

În ceea ce privește sintagma criticată de autoarea excepției, și anume, „nu mai puțin de 20 lei“ din cuprinsul

art. 23 alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , prin raportare la prevederile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

care prevedeau că „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță“, Curtea consideră că introducerea acestui plafon minimal de 20 lei nu poate fi apreciat ca fiind de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar, și nici nu are semnificația unei atingeri a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului de proprietate privată al justițiabilului, având în vedere cuantumul rezonabil al acestei taxe.

18.

De asemenea, Curtea reține că legiuitorul a instituit, prin prevederile

art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție. Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 3.839/222/2015/a1 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2017.