Decizia nr. 6/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Jănița Ioniță în Dosarul nr. 41.444/245/2014/a3 al Judecătoriei Iași - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 321D/2016.

2.

La apelul nominal lipsește autoarea excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 12 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 41.444/245/2014/a3, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Jănița Ioniță cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare ajutor public judiciar.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că instanța de fond i-a îngrădit dreptul de acces liber la justiție, precum și dreptul la informare, prevăzut de

art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , deoarece prin citația transmisă i s-a pus în vedere obligația de a achita taxa de timbru aferentă cererii de repunere în termen, precum și cea aferentă cererii reconvenționale, fără a se insera însă și posibilitatea de formulare a cererii de ajutor public judiciar, în termen de 5 zile de la comunicare, așa cum prevede textul de lege criticat.

6.

Judecătoria Iași - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul caracterului neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată apreciind-o ca fiind o „falsă“ excepție întrucât, din motivarea efectuată, reiese că autoarea excepției acesteia nu consideră că dispozițiile reglementate prin

art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

ar fi contrare

Constituției , ci faptul că instanța de fond, prin măsurile aplicate, i-a îngrădit drepturile consacrate prin

art. 21

și

art. 148 alin. (2) din Constituția României .

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Arată, astfel, că autoarea critică, de fapt, modalitatea în care instanța de judecată a aplicat în speță prevederile

art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , fără a indica însă motivele pentru care acest text legal ar fi neconstituțional. În acest context, Guvernul face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 608 din 6 octombrie 2015 , prin care s-a reținut că, atunci când „critica nu vizează un viciu de neconstituționalitate intrinsec al normei juridice examinate, ci privește, în realitate, aspecte legate de procesul concret de interpretare și aplicare a acesteia de către instanța de judecată“, asemenea „operațiuni de interpretare și aplicare a textului de lege criticat la diferitele circumstanțe ce caracterizează fiecare litigiu în parte nu pot fi atribuite competenței de control a Curții Constituționale“.

9.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

este inadmisibilă, având în vedere faptul că autoarea acesteia nu critică, în sine, conținutul normativ al textului legal, ci modalitatea în care instanța de judecată a procedat la aplicarea acestor prevederi legale în cauza concretă dedusă judecății.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, „Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile

art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă , obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile

art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă

rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile

art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă , decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.“

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și celor ale

art. 148 alin. (2) , care prevăd că „urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare“. Invocă, în acest sens, și încălcarea dispozițiilor

art. 20 ,

art. 21

și

art. 47 din Carta

Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia nu critică, în sine, conținutul normativ al

art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , ci modalitatea în care instanța de judecată a procedat la aplicarea acestor prevederi legale în cauza concretă dedusă judecății. Așa fiind, Curtea reține că această critică nu vizează un viciu de neconstituționalitate intrinsec al normei juridice examinate, ci privește, în realitate, aspecte legate de procesul concret de interpretare și aplicare a acesteia de către instanța de judecată.

15.

Prin urmare, întrucât se ridică o problemă de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, aspect care, potrivit

art. 2 alin. (2)

și

(3) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței instanței de contencios constituțional, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. Astfel, potrivit

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , „Sunt neconstituționale prevederile actelor [...] care încalcă dispozițiile sau principiile

Constituției “,

alin. (3)

al aceluiași articol stabilind că instanța constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“. Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit

art. 126 alin. (1) din Constituție , „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Jănița Ioniță în Dosarul nr. 41.444/245/2014/a3 al Judecătoriei Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 ianuarie 2017.