Decizia nr. 98/2017

Articolul 142

alin. (1) teza întâi : „Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.“;

–

Articolul 145

alin. (1) teza întâi : „În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa. Înalta Curte de Casație și Justiție va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de la care se cere strămutarea.“

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit

art. 20 alin. (1) din Constituție

și prin prisma

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . De asemenea, sunt invocate și dispozițiile constituționale ale

art. 124 alin. (2)

privind caracterul unic, imparțial și egal al justiției.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură care privesc buna administrare a justiției, competența și procedura de judecată a cererilor de strămutare și instanțele la care urmează a fi strămutate pricinile, edictate de legiuitor în temeiul mandatului său constituțional conferit de

art. 126 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Strămutarea reprezintă un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios - a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată.

16.

În continuare, Curtea reține că prin

Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, și

Decizia nr. 169 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 142 alin. (1) teza întâi

și ale

art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți, respectiv la calitatea de parte a curții de apel în raza căreia funcționează instanța învestită cu judecarea litigiului.

17.

În prezenta cauză Curtea observă că excepția de neconstituționalitate nu vizează ipotezele avute în vedere în deciziile amintite, ci privește motivul de bănuială legitimă generat de relațiile de prietenie dintre președintele curții de apel și familia primarului unei comune din circumscripția judecătoriei de unde a fost strămutată cauza (funcția de director al uneia dintre părțile pârâte în cauză fiind deținută de soția primarului) pe de o parte, și, pe de altă parte, subordonarea față de președintele curții de apel a magistratului învestit cu soluționarea cauzei la judecătoria unde a fost strămutată cauza, iar excepția de neconstituționalitate este motivată prin invocarea motivelor de bănuială legitimă pe care autoarea excepției le are față de magistratul chemat să soluționeze fondul cauzei sale și prin nemulțumirea față de modul în care instanțele judecătorești din circumscripția curții de apel au soluționat cererile sale, apreciind că imparțialitatea magistraților aflați în circumscripția curții de apel este grav afectată, soluționarea justă a cauzei neputându-se realiza decât la o instanță aflată în circumscripția unei alte curți de apel.

18.

Or, având în vedere că strămutarea procesului civil reprezintă un incident procedural referitor la instanța sesizată cu judecarea pricinii care are drept finalitate înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu privire la independența sau imparțialitatea acesteia, Curtea reține că susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate pot constitui, eventual, motive pe care se întemeiază o cerere de strămutare. Așadar, pretinsa neconstituționalitate a textelor de lege criticate este motivată din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speța aflată pe rolul instanței de judecată, generate de motivele de bănuială legitimă ale autoarei excepției față de magistrații din circumscripția curții de apel. Întrucât analiza aspectelor de fapt revine instanței de judecată care este chemată să se pronunțe față de materialul probator administrat în cauză, dacă și în ce măsură motivele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate întrunesc condițiile impuse de lege pentru a determina strămutarea cauzei, Curtea reține că aprecierea asupra modului de interpretare și aplicare a legii la speța dedusă judecății aparține instanțelor de drept comun, în cadrul controlului judiciar realizat de acestea. Prin urmare, asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, astfel încât excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 142 alin. (1) teza întâi

și

art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Diana Manea în Dosarul nr. 900/39/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 martie 2017.